Lupii în agora

Bate vântul în cetate
Spulberatele iluzii
Zornăie în noapte scuzii
Conturile vinovate

Intră lupii în agora
Şi semmnează la edicte
Pedepsind pentru delicte
Viaţa mieilor cu ora

Toate astea înfioară
Fac să tremure supuşii
Nopţile-ndărătul uşii
Tace orişice vioară

Cei mai mici datori să strige
Că avem democraţie
Azi îţi vine rândul ţie
Să alergi pe catalige

Foaie verde libertate
Cât eşti de originală
Una pe-alta mâinile se spală
Astăzi chiar avem de toate!

În zadar îi ştii, îi vezi
Că nu poţi să-i iei de piept
Legea spune că nu-i drept
Dacă nu ai şi... dovezi

Intră crapii cu cătuşe
Lumea îi arată: - Furii!
Dar pe umă te înfurii
Că ies liberi pe-altă uşe

Verde troscot, verde foaia
Poate că n-am tras destul
Cât ar fi el de sătul,
Lupul tot pândeşte oaia!

poezie de Ion Untaru din Scara interioară (2007)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * * (după o colindă românească)

Refren:
Crinu-i crin şi iarăşi crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde fără crin.

Scoală ţară şi ascultă,
Cum îţi cântă cucuveaua,
Cu elita ta ocultă,
Ţi-ai găsit beleaua.

Refren:
Crinu-i crin şi iarăşi crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.

Cu aşa conducători,
Nu ştii încotro s-apuci,
Geaba ai la gât comori,
Multă vreme n-o mai duci.

Refren:
Crinu-i crin şi iarăşi crin,
Bate vântul, cât e crin,
Frunză verde, fără crin.

parodie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foaie verde foi de nuc

Foaie verde foi de nuc
Timpule, unde mă duc?
Că multe m-au părăsit,
De când am îmbătrânit
Şi m-am lăsat de iubit,
Obrajii mi sau lăsat,
Mă privesc doar cu oftat.

Că dragostea-i floare sfântă,
Când o ai nu-i preţuită,
Iar când ea te părăseşte
Vezi cum viaţa se ofileşte
Şi urâtul te-nveleşte,
Dragostea nepreţuită
Este o viaţă pierdută.

Dă Doamne, la om mult bine,
Suferinţe mai puţine,
Dă-i minte şi sănătate,
Dragoste şi bunătate,
Averea cei bună în toate,
Că viaţa este prea scurtă
Fă, să nu-i fie urâtă.

Foaie verde foi de nuc,
Toate vin şi-aşa se duc,
Dar omul ce are minte
Preţuieşte dinainte
Şi nu lasă la întâmplare
Dragostea cei lucru mare,
Căci viaţa fără ea
Îi urâtă ca moartea.

poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mii de draci!

Foaie verde şi-o negară,
Domneşte durerea-n ţară...
Pălămidă şi amar
Este-n ţara noastră iar.

Sunt atâtea magazine!
De mâncare toate-s pline,
Dar cu ce să iei mâncare
Când eşti gol la buzunare?!

Noi luăm oul la bucată,
Cepe mici pentru salată,
Doar un dovlecel sau doi
Cât s-avem pentru nevoi.

În ciorbă punem fidea
Şi neghină-n pâinea rea...
Pâinea-i neagră şi amară...
Plâns şi chin e doamne-n ţară.

Foaie verde fir mărar,
Când vezi carul mortuar,
Te bucuri că a scăpat
De impozitul la stat.

Bate clopotul de jale,
Suflet de român ce doare,
Suflet de român sărac,
Neam de brav roman şi dac.

Loboda o vezi mai rar,
N-ai în ciorbă nici mărar,
Un miraj e mămăliga,
De ea ne scapără limba.

Carnea friptă-i în poveste,
Oasele le legumeşti,
Dar avem bolnavi şi proşti
Înrolaţi în zeci de oşti.

Avem şi parlamentari,
Ai societăţii cari...
Plângem dar, suntem săraci,
Şi răbdăm... deci... mii de draci!

Ei, să ne-ndulcească limba
Ne-au făcut din timp coliva...
Euri la pachet din plin...
Este vremea să murim!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţi vitregi

Frunză verde de ce vrei
La copii aşa ţin ei
Cu ţine lupul la miei

Frunză verde de hiadă
Îs de ăia puşi pe sfadă
Aruncă copii în stradă

Frunză verde de sadea
Le place numai să bea
Şi să facă viaţa grea

Frunză verde de ce poţi
Se remarcă dintre toţi
Aşa mari tâlhari şi hoţi

Frunză verde tărăboi
Aşa ţin şi ei la noi
Cum ţine lupul la oi.

poezie de David Boia (25 martie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă cu tine, cu mine...

[Cât încă nu-i târziu!]

Aţi întâlnit vreodată,
măcar un om,
făr-o poveste tristă?
Eu încă nu.

Tu poate... ai succes!
Dar, spune-mi:
ai timp si pentru tine,
si pentru acele...
nimicuri stupide,
ce-ţi dau împlinire?

Sau poate...
azi, ai iubire!
Dar te întrebi:
Pierdut-ai libertatea?

Ai bani!
Şi ce folos?
Unde-i acel prieten,
in faţa căruia
poţi fi... chiar "tu"?
Ştii ce vorbesc, nu?

Când tinereţe am,
mă doare ignoranţa.
Şi când am sănătate...
Ce idiot!
Cu câtă ardoare,
la ruletă o joc!

De ce ni se pare,
c-avem nevoie de mai mult?
Că niciodată nu-i destul?

Avem de toate,
şi totuşi...
ceva ne lipseşte!
Ştiţi ce?
puţină atenţie.
:-)

Ai lumea la picioare...
Omule!
Ai ziua de azi!
Abia a început!
Fii tot ce poţi...
mai bun!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum trece iute toate

Cum trece iute toate ce-n lume-acum le vezi
Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi
Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari
Şi tu treci ca o umbră, oricât de veşnic pari.
Ca visul scurs sfârşeşte şi viaţa ta de-acum
Un an dintr-o viaţă e cât un pas pe-un drum
Ştii paşii tăi din urmă, dar nu ştii câţi mai sunt
Şi vine unul care sfârşeşte-ntr-un mormânt.

O, nu-i urî pe-aceia ce-ţi prea tot spun mereu
Că vine grabnic moartea, să vi la Dumnezeu
Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăieşti
Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari că eşti.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avem din toate

Avem un preşedinte, avem şi prim ministru,
Avem guvern, avem şi sute de parlamentari,
Deşi nici unul dintre ei, nu este un ilustru,
Dar de îi iei la număr, suntem cei mai tari.

În toată lumea eu nu cred că mai există,
Încă o ţară, cu aşa de mulţi
conducători,
De–aceea toată România, e aşa de tristă,
Noi ne plătim cinci şefi, la trei locuitori.

Ce este şi mai rău e că–i plătim degeaba,
Nu fac nimic cât timp le ţine lor mandatul,
Abia–n finalul celor patru ani i – apucă treaba,
Şi ne promit orice doar să mai prindă altul.

Avem necazuri multe, avem lipsuri la toate,
Pe–acest pământ nimeni, nu ne doreşte,
Avem boli, ce peste tot au fost
eradicate,
Exodul Românilor spre–aiurea se- nteţeşte.

Avem doar plus opt grade în apartamente,
Avem benzina, mai scumpă ca în Occident,
Avem din Europa cele mai scumpe alimente,
Avem cele mai multe taxe de pe continent.

Avem salarii alocaţii şi pensii de tot râsul,
Transportul e mai scump decât o putem duce,
De vrei medicamente te cam apucă plânsu,
Cât despre cultură, de mult i s–a pus cruce.

Avem în ţară cohorte de hoţi şi criminali,
Poliţia chiar şi când vrea ne le mai face faţă,
Hoţii neprinşi au ajuns astăzi mari miliardari,
Şi–i cumpără pe toţi cu multă nonşalanţă.

Avem din toate, dar absolut nimic de bine,
Pentru că ne lipsesc conducătorii-adevăraţi,
Chiar de–aş putea, eu nu mai ies în lume,
Oriunde merg românii, sunt foarte rău trataţi.

poezie de Paul Constantin (aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva
din chipul albastru
al sincerităţii.
Vine o vreme când
ridicăm mâinile sus,
şi-n semn de predare
ne prefacem, docil,
că existăm.
Cum te împaci, iubito,
cu ideea
unei false vieţi,
cum te împaci, tată,
cu ideea
fiului inexistent?
cum te împaci, tu,
care eşti culoare,
cu sensul invers
al culorilor?
Tu, care eşti albastru,
şi verde,
şi alb,
şi ucis...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie

Dacă eşti un visător, intră,
Dacă eşti un visător, un fermecător, un povestitor,
Un credul, un om aplecat în rugăciune, un cumpărător de boabe magice...
Dacă eşti un pretendent, intră şi aşează-te lângă focul meu,
Pentru că noi avem de împletit câteva poveşti pline de farmec.
Intră!
Intră!

poezie de Shel Silverstein din La capătul trotuarului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir necunoscut

Ieşind din verde fir ai apărut
Fată transparentă din zefir
Iarbă verde fir necunoscut
Ochii frunze verzi de trandafir

Apari zâmbitoare din frunză
Mergi pe iarba verde necosită
Pălăria ta e verde şi confuză
Păsările-ţi cântă ţie eşti iubită

Fir de iarbă trestie mlădie
De mijloc te as prinde odată
Îţi sărut urechea cu o melodie
Iubirea mea-ţi o dărui ţie toată

Eu nu ştiu, eşti adevărată fată
Sau eşti verdele din vânt turbat
Iluzie ce în vis şi gând se arată
Mă păcăleşte dar sunt bărbat

Am să te pândesc pe înserat
Îmbrăcat în verdele broscoi
Stau pitit la margine şi însetat
Oare cine-i mai isteţ din noi

De eşti fata ce am visat mereu
Am să-ţi cad chiar la picioare
Sufletul îţi dăruiesc chiar eu
Te sărut şi-ţi cer acum iertare

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie!

Foaie verde mătrăgună
Prazul meu e marfă bună!
Foaie verde leuştean,
Că am stofă de oltean...

epigramă de Rodica Nicoleta Ion din La braţ cu crocodilul, printre catrene şi epigrame
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde

verde
pământul e brun
verde
pământul e scump
verde
pământul e moale
verde
pământul e greu
verde
pământul e ieftin
verde
pământul e gol
verde
pământul e praf
pământu-i noroi
verde
pământul
verde
pământul

poezie de Alexandru Vlad
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

C-aşa-i la noi!

Sunt ţări cu state model,
Noi avem şi paralel
Nu gândiţi c-ar conlucra
Să profite naţia;
Parcă îmi vine să urlu,
Simt impozitele, dublu.
Chiar cei mai puţin şcoliţi
Sunt cel mai bine plătiţi!
Noi ne zbatem în angoase,
Ei stau în vile luxoase;
Plimbă tot felul de "dive"
În Hawaii sau Maldive.
În campanii ne ţin predici –
Dar parcă poţi să-i împiedici? –
Despre bunele intenţii,
Dar să nu avem pretenţii,
Căci bugetul nu-i destul
Decât pentru cel sătul!
Banii-ajung de lefuri mari,
Nu şi pentru bugetari!
Fondurile-europene
Merg în bănci elveţiene,
O mână spală pe alta...
O mai avea peşte, balta?
Ţara şi-o împart bogaţii,
Tot ei, puterea, ca fraţii!
Nărav vechi, alegeri noi,
Tot aşa, c-aşa-i la noi!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Foaie verde mărgărit,
Vă anunţ că m-am pârlit,
M-am pârlit destul de rău,
S-a dus dracu părul meu.

Pompierii vor veni
Şi rapid mă vor stropi,
Ori cu apă, ori cu spumă.
Foaie verde şi-o alună,

O să fac o baie bună
Fără şampon ori săpun...
Deci vă-ntreb: Ce fac acum?!

Ori iau foarfeca de coadă,
Şi tund părul. Să se vadă,
M-aş simţi destul de prost.

Aşadar, că-l am, ce rost?!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insomnie în verde

A naibii
iarbă

Creşte
şi
noaptea

Verde legănat

Verde
de
adormit
vântul

Verde la pat

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atenţie la şef!

Foaie verde, floare, floare,
Şeful nostru cap nu are.
Nu-i un lucru de mirare
Ce dă semne de-ntrebare!
Constatăm, e clar, corect...
Păi la ce să mă aştept?!
Şi ca el atâţia sunt,
Doamne, pe acest pământ!
Şi de-l au e tot un drac,
Că nu au nimic în cap,
Deci e lipsă sub căciulă,
Dar pe ei îi doare-n... gură.
La şefii cei mai de soi,
De-ăia, cam ca pe la noi,
Iei un ban şi îţi cer rest,
Că-i prea mult... Aţi înţeles?!
Fiindcă după mintea lor,
Tragi – un bou de rând, în gol.
Şi ei boi sunt, dar de viţă,
La petreceri se fac criţă...
Să-i vedeţi pe cei stilaţi!
De ei să nu vă miraţi!
Îmbrăcaţi la patru ace,
Dau din cap, mai bine-ar tace.
Li-i sărac vocabularul,
Ştiu doar lira şi dolarul.
Euro şi leul greu.
Îi visează tot mereu.
Puşi la teste de cultură,
Dumnealor o iau în... mână,
O freacă şi-o încălzesc,
Dar nimic nu dovedesc.
Măi, eu zic de testu-n sine,
Nu gândiţi şi voi ca mine!
De hârtie zic, fireşte,
De-altele, Doamne fereşte!
Mergeţi voi şi socotiţi,
Altfel, liberi o să fiţi,
Fără jobb, fără parale...
Vă trimite la plimbare.
Au abacul pe birou...
...........................................
Dovedind că este bou,
Bou cu facultăţi de soi,
Trece iute pe la noi.
Rage, dar nu pe imaş,
Că e bou... de la oraş.
Petrece la greci sejurul,
La noi se uită cu...
Ce mai! Una peste alta,
Boul nostru-i şef... Şi gata!
Prost să fii, noroc că eşti!
Şefule, să ne trăieşti!
.....................................
Să facă economie,
Sunt ca umbra – o hârtie.
Cad în cur precum bobocul
Şi alt şef le ţine locul.
Foaie verde de dudău,
Doamne, bine-i să fi bou!
Leafa vine, timpul trece,
Cum să-i vină să mai plece?!
Are scaun cu spătar
Şi e-un bou fenomenal.
Lasă prostul să muncească!
El e şef... să lenevească...

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menire

Foaie verde de-mplinire,
ai aflat a ta menire?
Dacă nu, nu dispera!
"Facebucul" te-a scăpa!

De vrei să fii norocos,
plăteşti netul şi te-ai scos!
Nimeni nu te deranjează
când neuronu-ţi visează.

În iluzii coafate,
poţi trăi zilele toate!
Nu mai trebe să găteşti
şi să te chiverniseşti.

De ţi-e poftă de ceva,
tot "feisbucul" te-o salva.
Faci o vizită, pe seară,
la bătrâna domnişoară
ce-a postat tot ce-a gătit,
doar şi-o face un iubit!

Poţi să nici nu-i cumperi flori,
c-ai umplut-o de fiori
când i-ai pus pe chat buchete
dintre cele mai cochete
şi-n fiece dimineaţă,
i-ai servit câte-o "lavazză"
şi o lume de poveste
ce a fost... dar nu mai este...

Tot salariu-a cheltuit,
nimic n-a precupeţit,
să te vadă-n a ei casă
pentr-o masă copioasă.

Ospăţul nu-i virtual,
e al naibii de real!
Tot ce e-n fotografie
este şi în farfurie
şi băutura e tare
de te cade din picioare,
îţi arde şi epiglotă
şi te bagă sub pilotă.

Te trezeşti anihilat,
lângă domnişoară,-n pat...
Ce să faci?! Era virgină,
chiar dacă e androgină!

Nu mai poţi s-o părăseşti,
că găteşte de tâmpeşti...
Şi-unde mai găseşti tu, oare,
azi, în lume, domnişoare?!

Poate chiar te-ndrăgosteşti
în prea "pohta ce pohteşti"
şi, ca mâine, mintenaş,
îl puneţi pe "Ţucăr" naş
şi ne invitaţi la bal,
la o nuntă-n virtual.

Vă vom umple de pupici,
like-uri, torturi şi sclipici!
Foaie verde de-mplinire,
noi vă dorim FERICIRE!!!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ouăle de dinozaur

Verde, verde matostat
Ţara a recuperat
Trei ouă de dinozaur
Nu însă şi-acel tezaur
Dat spre păstrare la ruşi
Ce nici azi nu sunt dispuşi
Să ni-l scoată de sub chei,
Dar-ar molima în ei!

Foaie verde alior
N-am avut conducător
Destoinic cu braţ de-oţel
Să se bată pentru el
Cum, după optzeci şi nouă
Au făcut-o pentru ouă.

De-asta, Doamne fă minune
Fă şi o ecloziune
Şi din ouă până-n zori
Scoate-ne trei carnivori
Şi nicidecum erbivori,
Că-n Cotroceni, în grădină
Iarba n-are nicio vină.

Verde, verde foi pelin
În final şi la Kremlin
Vom duce un dinozaur
Să lupte pentru tezaur
Şi să-i scuture puţin...
Pe Medvedev şi Putin!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pamflet în izolare. - Varianta a 2-a

Foaie verde dă cicoare,
Dă când stau în izolare,
Nu-i zi dă la Dumnezeu,
Să nu mă cert cu al meu!
După ce că stă degeaba,
Şi doar io fac toată treaba,
Comentează... "cu năduf",
Parcă mă-sa-l ţinea-n puf...
A uitat când mânca terci,
Face nazuri la ciuperci,
Şi se vaită, vai de mine!
Bă, dar nu i-ar fi ruşine?
Ziua-ntreagă dă cu bere!
De-ar amesteca cu mere,
... Cât ar fi ziua de lungă,
Ar tăcea şi-ar sta pe budă.
Dar îmi stă mie pe ţeastă,
"Nu ştii nimica, nevastă!"
Dânsul? Priceput la toate,
Dar să fac-un plod nu poate,
Doarme, sforăie ca boul,
Cu naiba să iasă "oul"?!
M-o crede-a doua fecioară,
Aşteaptă duhu', s-apară?!
Foaie verde dă cicoare,
Dă când stau în izolare,
Muşc volanul dă la şorţ!
După Covid, bag divorţ!
Ăsta e mai rău ca râia,
Nu-l înghite nici tămâia!
Aşa-a zis popa să fac,
Dacă simt miros de drac...
"- Tanţo, de când cu Covid-u',
Tămâi, până şi covrigu...
Te temi că vine chinezu',
Să-ţi "viruseze" orezu'?"
- Bărbate, -i târziu, deja,
Virusu-i în stânga mea."

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alibiul celui drept

Gânduri, gânduri trec perechi
Pe aceeaşi filieră
Toate sunt la fel de noi şi vechi
Şi se scurg ca apa menajeră

Cât a mai trecut? Cât a rămas?
Dacă schimbi în pierdere câştigul
Toată viaţa noastră-i un impas
Până vine iarna şi ne prinde frigul;

Nu eşti mai bogat decât ai fost
Poate doar atât: mai înţelept
Dacă insul fără nici un rost,
Fură alibiul celui drept

Cât de mică-i lumea, un război
N-ai nici o izbândă-n palmares
Ne-au învins marasmele din noi
Zodii bune, unde aţi purces?

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!