Palavragiul

'Mnealui isteţ vrea să se creadă
Şi vorbele ades le schimbă,
Dar toată lumea poa' să vadă
Că n-are-n cap ce-i stă pe limbă.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprindere

Se iubesc cu voluptate,
Ea îl vede ca pe-o stea
Că 'mnealui, deşi-n etate,
Se aprinde lângă ea.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sărbătoarea numelui

Tot sărutând icoane-n ziua asta,
Un dascăl şi-aminti, ca bun creştin,
C-atunci când unul i-a pupat nevasta,
'Mnealui, pe post de soţ, a zis Amin!

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Manierat

Se vrea un domn isteţ, manierat,
Purta, de-un timp, la mâna stângă ceas,
Dar l-am văzut cam des făcând curat
Cu dosul mâinii drepte pe la nas.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să asculte, ascultă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să zâmbească zâmbeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să lupte, luptă,
Cine vrea să cânte, cântă.
Cine vrea să fie fericit...
doar vrea.
Că de muncit...
e viaţă grea.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea vrea să dirijeze pe toată lumea. Toată lumea se împotriveşte să fie dirijată de toată lumea. Astfel se stabileşte un echilibru cel puţin dinamic.

citat din Eugene Ionesco
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia ca fenomen social

Există proşti în lumea toată
Ce pier pe propria lor limbă,
Ei nu se termină vreodată
Doar că, din când în când, se schimbă.

epigramă de Eugen Albu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine vrea...

Cine vrea să vadă, vede,
Cine vrea să creadă, crede.
Cine vrea să simtă, simte,
Cine vrea să mintă, minte.
Cine vrea să audă, aude,
Cine vrea să răspundă, răspunde.
Cine vrea să meargă, merge,
Cine vrea să culeagă, culege.
Cine vrea să gândească, gândeşte,
Cine vrea să iubească, iubeşte.
Cine vrea să tacă, tace,
Cine vrea să facă, face.
Cine vrea să vorbească, vorbeşte,
Cine vrea să mulţumească, mulţumeşte.
Cine vrea să cânte, cântă,
Cine vrea să cuvânte, cuvântă.
Cine vrea să fie fericit,
doar vrea
că... de muncit...
e viaţă grea.
Ideile exprimate
dovedesc sinceritate.
Ideile nespuse
trădează gânduri ascunse.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un defect al tinerilor este să creadă că toată lumea e puternică, aşa cum sunt ei, defect legat de altfel şi de calităţile lor: în loc să vadă oamenii şi lucrurile prin ochelari, ei le colorează cu reflexele înflăcărării lor şi împrăştie prisosul lor de viaţă asupra oamenilor în vârstă.

Balzac în Istoria măririi şi decăderii lui Cesar Birotteau
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i epigrama?

Epigrama-i un amnar
Şi când piatra are har,
Scoate, din ciocniri, scântei,
Scăpărând, de fapt, idei.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicieni şi popor

Constat cu mintea uluită
Ce om întreg n-ar vrea să vadă:
Nu pot ei, frate, să promită
Cât vrea acest popor să creadă!

epigramă de Laurenţiu Ghiţă din Zâmbetoniera (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vorbele tac

Când vorbele tac
un suflet se naşte
şi iubirea inundă
trăirile minţii.

Trăirile minţii
să treci te învaţă,
prin labirintul vieţii,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
iubirea te prinde
cu mii de cuvinte-n
trăirile minţii.

Trăirile minţii
îţi zbuciumă timpul,
biet singuratic,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
în gând se-nfiripă,
cu greu stăpânite,
trăirile minţii.

Trăirile minţii
în vise se schimbă,
la apusul cel dulce,
când vorbele tac.

Când vorbele tac
un suflet se pierde
lăsând în restrişte
trăirile minţii.

poezie de Silviu Crăciunaş (2010)
Adăugat de Silviu Crăciunaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se schimbă lumea, se schimbă mintea noastră, mintea copiilor noştri se schimbă şi ea, se schimbă ştiinţele, teoriile, metodele şi tehnicile de investigare, educaţia noastră se schimbă mereu, profesiile şi locurile de muncă ale oamenilor sunt într-o continuă schimbare, se schimbă mentalităţi, religii şi filosofii, se schimbă mijloacele de transport şi de comunicaţii, se schimbă infrastructura şi natura, se schimbă OMUL. E bine sau e rău?

Marin Vlada în Orizont 2020, o provocare pentru profesorii din întreaga lume (2011)
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este clopotul din limbă,
lumea se schimbă.
Clopotul tace,
lumea tot se preface...

Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Musca la arat

Plugarul, obosit de muncă,
Se întorcea cu boii-n sat;
O muscă ce-i ajunse-n luncă
Striga: mă-ntorc de la arat!

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ne clădim renumele

E jaf naţional, se spune,
La vârf şi-n lumea interlopă
Şi, cum suntem în Uniune,
Ne ştie-ntreaga Europă.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea vrea schimbare

Partidele de la putere
Susţin schimbarea în mod ferm
Şi opoziţia, chiar, cere
Schimbare, însă, de... Guvern.

epigramă de Ioan Roşca
Adăugat de Ioan Roşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 148

Ce fel de ochi mi-a pus în cap Iubirea,
Că nu pot să redea realitatea;
Sau dacă pot, unde-a fugit gândirea
Că schimbă ce-i real cu falsitatea?
Şi dacă ochii-mi spun că e frumoasă,
Ce-mi pasă că o lume se îndoieşte?
Căci un iubit o vede pe aleasă
Altfel decât mulţimea o priveşte.
Dar poate al Iubirii ochi să vadă
Când de atâta veghe lăcrimează?
De-aceea poate orişice să creadă;
Soarele-l vezi când se înseninează.

Cu lacrimi vrei să mă orbeşti, Iubire,
Să nu mai văd cât eşti de rea din fire.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casierele

Ne surâd în magazine,
Şi cu zâmbetul şi gestul,
Doar clientul, cum vezi bine,
Răbdător mai vrea şi… restul.

epigramă de Vasile Moşneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

E loc sub soare pentru toată lumea. Mai ales că toată lumea vrea să stea la umbră.

citat din Jules Renard
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stăteau cu ochii

pe cer să vadă mârşăvia
lunei care a muşcat
cu sânge rece din soare
eclipsindu-l vizibil
retinele arse priveau
cerul întunecat
şi toată lumea se întreba
cum strălucitorul a fost umbrit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!