Manierat

Se vrea un domn isteţ, manierat,
Purta, de-un timp, la mâna stângă ceas,
Dar l-am văzut cam des făcând curat
Cu dosul mâinii drepte pe la nas.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palavragiul

'Mnealui isteţ vrea să se creadă
Şi vorbele ades le schimbă,
Dar toată lumea poa' să vadă
Că n-are-n cap ce-i stă pe limbă.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre toate speciile literare – hai să zic mai bine: dintre toate felurile de a scrie – jurnalul e cea mai absurdă. Mâna ta stângă dă bani mâinii tale drepte. Notezi, pentru tine, ceea ce tu însuţi ştii de fapt mult mai bine decât cel care notează, căci durerea e autentică, pe când "mă doare" e o convenţie.

Mircea Cărtărescu în Zen. Jurnal 2004-2010 (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăudăros

Ne spune că-i manierat
Cum altu-n lume nu există,
Da-n clipa când a strănutat
N-avu fiţosul nici batistă.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unei clipe de poet

Mi-e dor ca insomniilor de somn
De-al fericirii vieţii mele domn,
Îmi este dor ca somnului de vis,
Ca mâinii drepte de poet de scris!

O, Doamne, dacă mă iubeşti un pic,
Dă-mi tot ce vreau în schimbul a nimic,
Ia-mi tot ce vrei, dar lasă-mi tot ce voi:
O veşnicie numai cu noi doi!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 ianuarie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

îmi retrag ultimul

răcnet îl bag într-o cămaşă roşie
aproape nesfâşiată de timp
mai are câţiva nasturi negri mici
cât un ţipăt de copil răzgâiat
ascuns în punga cu floricele
de porumb alb-gălbui sărate excesiv

a revenit la mine ca un bumerang
mi-a ţiuit urechea stângă câteva
minute poate o jumătate de ceas
cadranul negru merge la cămaşa
insuportabil de roşie cu buzunar
la piept în partea stângă unde
mai sus s-a retras ultimul răcnet

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire

Cocheta cea mai lăudată
S-a dat pe lâng-un bogătaş,
Dar vulpea noastră cea versată
A dat de-un corb lipsit de caş.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parteneriat

Apusul iarăşi ne-a trădat:
În fel şi chip ne-a ajutat
Făcând din Estu-ndepărtat
Un partener apropiat.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui recidivist

Iar l-am prins cu mâna-n pungă
Şi nu cred că se îndreaptă:
N-are mâna stângă lungă
Ci mai scurtă pe cea dreaptă!

epigramă de D.C. Mazilu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recomandare

Vecine, când te duci la bar
Şi uiţi să te întorci acasă,
S'te ţii cu mâna de pahar
Să nu cumva să cazi sub masă.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku

ora de desen -
trasează orizontul
cu mâna stângă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simplu, dar... tot

Am adunat timpul pierdut într-un sertar din trup de stea,
ştiind că într-o zi vei fi
IUBIREA mea...

S-a odihnit, s-a cuibărit în visuri ninse-n părul meu,
fără regret c-a aşteptat
de dragul tău.

L-am aşternut spre lumi cereşti şi-nlănţuiţi l-am străbătut,
pecetluind ceas după ceas
cu un sărut...

Îndrăgostiţi la Infinit, avem timp să NE FIM, cântând,
Minune-albastră, rând pe rând,
îmbrăţişând...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plecat să colindăm

Am plecat să colindăm
Domn, Domn să-nălţăm
Când boierii nu-s acasă
Domn, Domn să-nălţăm
C-au plecat la vânătoare
Domn, Domn să-nălţăm
Să vâneze căprioare
Domn, Domn să-nălţăm
Căprioare n-au vânat
Domn, Domn să-nălţăm
Ci-au vânat un iepuraş
Domn, Domn să-nălţăm
Să facă din pielea lui
Domn, Domn să-nălţăm
Veşmânt moale Domnului,
Domn, Domn să-nălţăm

folclor românesc
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuplu nou

I-a cerut cu-ardoare mâna,
Dar produse mare haz:
Nu trecu nici săptămâna
Şi i–o-ntoarse în obraz…

epigramă de Vasile Moşneanu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kung fu

Părea o zi de "dolce far niente"
Cum, de o vreme, mult prea multe îs,
Dar am avut, la ţanc, un fel de "Pâs!"
Şi... cum să vin la Ea cu argumente?

"Ia pune mâna, cât mai e zăpadă,
Şi ia din debara un bătător,
Că nu-i nimic mai bun la un covor,
Iar tu... mai faci un pic, de muşchi, paradă".

"Ok!" - în gândul meu: "Ce mare brânză!?" -
M-am scuturat, cumva, de lenea mea
Şi, chinuind centura înc-o za,
Mi-am zis că scap şi de ceva osânză,

Ba chiar de nişte catecolamine,
Că s-or fi adunat de când tot stau
Şi, de prin sânge-afară să le dau,
O fi, cum zice ea, chiar foarte bine.

Am dat covorul, uşurel, de-a dura
Şi l-am luat pe-un umăr, strâns în sul,
De mă simţeam un Hercules fudul,
Cu gândul: "Să înceapă aventura!",

Căci mintea mea deja făcuse planul:
Pe bietul meu covor am să aplic
Tot ce-am văzut prin filme şi nimic
N-ar fi putut să-mi zdruncine elanul.

L-am aruncat afară, în zăpadă,
De s-a întins ca dintr-un pumn James Bond,
Sau al lu' ăla, galben, rubicond,
Ce face,-n tot ce dă, pe loc să cadă.

L-am apucat de-un colţ cu mâna stângă,
Ca într-un film din vremea lui Van Damme
Iar dreapta mea –Doamneee, rău mai eram! –
Îl căsăpea – tot praful să înfrângă.

Am fost... nici nu mai ştiu ce personaje,
Dar sigur, la kung fu, eram Bruce Lee,
Când m-a strigat nevasta: "Nu mai vii?"
... Şi am trecut la... a urca etaje.

De-atunci, să nu mai văd televizorul,
Că-n seara aia am simţit că mor,
De oase, muşchi, de toate câte dor.
Şi nu mai vreau kung fu nici cu... covorul!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronos

Puţin mai vreau, încă puţin,
Sau mult, mereu mai mult, mai mult
Şi eu ce fac: doar plec, sau vin,
De cine trebuie s-ascult?

Ce ceas voi vrea ca să consult,
Ce să citesc pe-al lui cadran:
Să calculez că timpu-i scurt,
Măsura lui să-mi pese... neam?

Să steie-aş vrea! Şi-n astă clipă,
Multiple vieţi să retrăiesc.
De dragoste făcând risipă,
Celor ce-i ştiu, să dăruiesc.

Atâta vreau. Şi-acum porneşte
Tu, Cronos, cu al tău tic-tac...
Pe "Inter-net", primesc o veste
De-un rendez-vous, într-un iatac.

Voi merge deci, ultima dată...
Dar doar atunci când voi vrea eu.
Aşteaptă-mă, "frumoasă" fată,
Să obosesc şi sunt al tău!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui orator

Vorbeai de timp îndelungat
Şi-aplauzele au izbucnit,
Dar nu că ne-ai fi încântat,
Ci pentru că ai isprăvit.

epigramă de Vasile Moşneanu din Între coasă şi floretă - Epigrame (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peste toate acestea (amintiri), obsesiv, se suprapune un crâmpei de trăire de o intensitate zguduitoare. ultimul traseu dificil, de gradul patru parcurs împreună şi pentru el, ultimul de un asemenea grad... Cu mâinile tremurânde, folosindu-şi doar o mică parte din capacitatea dreaptă a trupului grav afectat de suferinţă, Seracin se căţăra. Uneori îşi înălţa cu mâna stângă palma dreaptă până la prize, alteori îşi fixa privirea pe adâncitura din peretele de piatră la care dorea să ajungă de parcă ar fi dorit să o mişte, să-i fie la îndemână, iar cu degetele mâinii drepte PĂŞEA, pur şi simplu, imita mersul cu degetele centimetru cu centimetru... Era o luptă disperată, un adevărat chin deliberat, toate împinse de o sete mistuitoare de a reuşi, de a învinge posibilităţile reduse ale trupului afectat de boală.

Neron Aurel în Cartea "Noi alpinştii timişoreni şi munţii lumii", pag. 20 (2009)
Adăugat de Aurel Neron
Comentează! | Votează! | Copiază!

L-am spovedit astăzi pe domnul Mihai Eminescu. Era senin, am putut sta de vorba cu el cam un ceas şi apoi l-am împărtăşit.... după spovedanie, mi-au sărutat mâna şi au spus: "Părinte, să mă îngropaţi la ţărmurile mării şi să fie într-o mânăstire de maici, şi să ascult ca în fiecare seară la Agafton cântarea Lumină lină".

Ieromonah de la Mănăstirea Neamţ în însemnare pe un Ceaslov (1887)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solstiţiul de zâmbet

Între timp un castan mârâia!
Pe dalele mâinii se adunau furnicile
lente!
Îmi smulgeam braţele
să ţi le pun în pomul de Crăciun
festina lente!
În timp ce se sincronizau păsăsările
castanele îmi mârâiau
pe dalele mâinii prezente
Fix aşa!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna inimii

Inima
are mâna stângă stigmatizată
am vrut să scot cu ea
castanele din toamnă
şi iubirea din stele să o pun la ferestrele
curgând după tine.
Prin mâna asta se-ntorc acasă
păsările prea mult călătoare
şi caii pur sânge
să cânte ca tine se-ntorc
să mă ducă la tine
sângele ce se-nghite pe sine
simţindu-şi
pe gât propriul tău miros...
Pe mâna asta
focul privirii tale
m-a învăţat să desenez pătratul cercul triunghiul
toate din lacrimă
toate din pleoapă albastră
de stea subţiată
să curg printre globule imitându-ţi mersul...
Inima are mâna stângă cicatrizată
dar nu poţi fi sigur că nu va sângera din nou
ningându-te
... din mâna asta o să fac în zori
fluier
să mă chemi la tine
de câte ori ţi-e dor...

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!