Până la urmă şi lâna oilor negre ţine la fel de cald.

citat din Ernest Lehman
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar bărbaţii adulţi sunt speriaţi de femei.

citat din Ernest Lehman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lâna oilor -
plapuma călduroasă
în odăiţă

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de ilizibilă, încât până la urmă oamenii or să creadă că face parte dintre clasici.

citat clasic din Ernest Hemingway
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă, prezentul este opera trecutului. Dacă România arată într-un anume fel şi dacă guvernările şi până la urmă românii sunt aşa cum sunt, asta ţine de istorie. Istoria a marcat societatea românească cu tot felul de întârzieri. Altfel ce răspuns ai la întârzierile acestea? Că suntem incapabili? Nu cred. Nu cred într-o psihologie imuabilă a popoarelor. Dacă deplasezi românii în altă situaţie, în alt spaţiu, ei se comportă diferit, se adaptează contextului de acolo.

citat din Lucian Boia
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirism şi frenezie

sărbătoresc viaţa în lumină astrală
sărbătoresc iubirea pe un colţ de rai
îmbrac poemele într-o haină de gală
timpul fericirii este un fel de crai.

se scurge prin artere dantelărie fină
împleteşte în cuvinte magice lumini
o minune de cântec e căsnicia divină
însemne stelare sunt crestate în mâini.

pe fuior albastru torc vise măreţe
dragostea mea e ca lâna de aur
îmi ţine de cald astăzi la bătrâneţe
când fiece secundă o trec la tezaur.

universul iubirii e plin de poveţe
îmi aşează pe creştet o cunună de laur.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

În fiecare dimineaţă
petrec minutele
până le absorb
Ca rădăcinile de copac
apa zăpezii
Timpul îmi ţine de
cald
Până voi îmbătrâni
Ca o ninsoare
de cuvinte.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În plagiere-i la fel ca şi în crimă

În plagiere-i la fel ca şi în crimă:
Oricât de bine-ai şterge a ta urmă,
Rămân destule semene, suflete beteag,
Ca să te dea până la urmă în vileag.

epigramă de George Budoi din Plagiere şi plagiatori (22 iunie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă

până la urmă
moartea s-a decis
să-şi facă de petrecanie

în mijlocul drumului
leşinată
pe dâra fumului
pe buza tunului

un soldat
a găsit-o zăcând

se răscolea într-însa
şi poate şi-n el

pe braţe
a dus-o până dincolo
de întuneric

pe drumul lui
moartea-şi dădea duhul
până la urmă...

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fire de iarbă

Cer cald
coborând
până aproape de acoperişuri.

cât o bătaie de inimă –
atât ţine fericirea.

poezie de Alexandru Mărchidan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetini negre

Cetini negre sună-n urmă,
drum mă poartă, chin mă scurmă.

Cetini negre sună-n faţă,
ceasul sângeră prin ceaţă.

Cetini negre îmi descântă,
geana inimii n-o zvântă.

Cetini negre-n lume zică
zvonul brumelor ce pică.

Cetini negre-n lume spună
ostenita mea furtună.

poezie celebră de Lucian Blaga din Nebănuitele trepte (1943)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e la fel ca atunci când bei ciocolată fierbinte înainte să o laşi să se răcească. Te ia prin surprindere prima dată, apoi îţi ţine de cald pentru mult timp.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie.

Bertrand Russell în Impactul ştiinţei în societate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talpa opincilor

Ne mor datinile, ne mor...
Nu se mai toarce lâna în fuior
Imităm totul de la televizor!
Nu mai bem vin din ulcior.

Ne mor căluşari, ne mor...
Cu pita coaptă la foc, în cuptor
Cu doina de sus, a tulnicelor!
Fără urma opincilor.

Ne mor şezători, ne mor...
Nu se mai aude sunetul, de dor!
Al torsului şi baladelor
Şi paloşul poveştilor.

Şi ce o fii,.. după ce mor
Fără brazi şi jalea doinelor
Şi sunetele tălăncilor
Din ăst minunat popor..

Nu voi ştii,.. dar mă rog la cer
Să asculte coborâtul oilor
Să miroase tămâia munţilor
Până mă va călca uşor
Talpa opincilor...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tunsul oilor

Când râvnesc fotolii, bani,
Adevărul ni-l ascund
Dar ajunşi păstori vultani
Fac ce fac şi iar ne... "tund".

epigramă de Nistor I. Bud din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu plăteşti asigurarea de sănătate, o vei plăti la urgenţă.

citat din David Lehman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avarul şi risipitorul până la urmă cheltuiesc la fel.

proverbe turceşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia e neputincioasă faţă de ceea ce te ţine legat. Nu poţi fugi de tine însuţi.

citat clasic din Ernest Hemingway
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gădineţul era prăznuit cu unele interdicţii de muncă (nu se prelucra lâna de oaie şi pieile de animale), se efectuau diferite acte rituale cu caracter apotropaic (ungerea coarnelor vitelor, porţilor şi uşilor cu usturoi, legarea sau încleştarea dinţilor de la pieptenii de scărmănat lâna).

citat din Ion Ghinoiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la urmă, o căsnicie armonioasă ţine foarte mult şi de educaţie, de cei şapte ani de acasă, de cum ai trăit în familia ta, în oraşul tău.

citat din Marius Ţeicu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, iarnă

Adio, iarnă, ai plecat
Cu râul dezgheţat aseară
Un soare cald s-a arătat
În pas venind cu primăvară

Îmi pare rău, şuviţe negre
În noaptea lungă mângâiam
Fulgi albi se aşezau pe gene
Cu un sărut ades topeam

În urmă ai lăsat să stingă
Focul din sobă ce ardea
Singurătatea e stăpână
Şi vântul tremură-n perdea

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!