Dreptul la visare

moto: Peste tot e câte-un clinci
Când se-ocupă o uzină
Cu pancarte şi lozinci
Şi canistre cu benzină!
-------------------------

Dacă-i vorba de ales
Daţi-mi tot ce mi-aţi promis:
Daţi-mi dreptul meu la vis
Că l-aţi invocat prea des

Daţi-mi liniştele care
Le răpiseră ceilalţi
Când cobori să te înalţi
Stinge vântul felinare

S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă

Un pikamer ce nu sparge
Nici asfat, nici asfaltite
Leagă nopţile tihnite
Cu o spaimă de catarge

Ce să facem împreună
Când nici singuri nu puteţi
să-i opriţi? Ţiganii beţi
Dau cu vorbe proaste-n lună

Declarăm război la stres
Dar ghişeul s-a închis
Daţi-mi dreptul meu la vis,
Că l-aţi invocat prea des!

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la visare

Dacă-i vorba de ales
Daţi-mi tot ce mi-aţi promis:
Daţi-mi dreptul meu la vis
Că l-aţi invocat prea des

Daţi-mi liniştele care
Le răpiseră ceilalţi
Când cobori să te înalţi
Stinge vântul felinare

S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă

Un pikamer ce nu sparge
Nici asfat, nici asfaltite
Leagă nopţile tihnite
Cu o spaimă de catarge

Ce să facem împreună
Când nici singuri nu puteţi
să-i opriţi? Ţiganii beţi
Dau cu vorbe proaste-n lună

Declarăm război la stres
Dar ghişeul s-a închis
Daţi-mi dreptul meu la vis,
Că l-aţi invocat prea des

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

moto: Un pikamer ce nu sparge
Nici asfalt, nici asfaltite
Leagă nopţile tihnite
Cu o spaimă de catarge
--------

Bucuros că nu se poate
Tuturora împotrivă
Şi că nici o invectivă
Din necazuri nu te scoate,

Muşc din ham dar mă supun
Carul mare de pe boltă
Nu îndeamnă la revoltă
Suferinţa m-a făcut imun!

Strânge chinga sau nu tare
Se-ngustează sau nu drumul,
Din căderi eu tot acumul,
Un alt soi de alinare.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă vânătoare

moto:
Daţi-mi liniştile care
le răpiseră ceilalţi
când cobori să te înalţi,
stinge vântul felinare
-----------------------------

Iarăşi colorăm cuvinte
şi bătem cu pumnu-n masă
când e aerul fierbinte
şi tăcerea ne apasă

Altă nouă vânătoare
hăituiţii suntem noi
pentru blidul de mâncare
lumea-i uită pe eroi

Luna stă pe loc de parcă
cineva ar trece strada
când piraţii îşi debarcă
peste cheiul lor armada

Facem zdrenţe din stindarde
rătăcind pe multe căi;
vine vremea care arde
şi pe buni ca şi pe răi

Între jos şi între sus
nu va fi egalitate,
cum nici râurile toate
nu se varsă în apus!

Hai samsare, strânge chinga
dă dresorule cu biciul
cel care-a urcat în ring, a
intuit un sacrificiu

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă vânătoare

motto:
Daţi-mi liniştile care
Le răpiseră ceilalţi
Când cobori să te înalţi,
Stinge vântul felinare
----------------------

Iarăşi colorăm cuvinte
şi bătem cu pumnu-n masă
când e aerul fierbinte
şi tăcerea ne apasă

Altă nouă vânătoare
hăituiţii suntem noi
pentru blidul de mâncare
lumea-i uită pe eroi

Luna stă pe loc de parcă
cineva ar trece strada
când piraţii îşi debarcă
peste cheiul lor armada

Facem zdrenţe din stindarde
rătăcind pe multe căi;
vine vremea care arde
şi pe buni ca şi pe răi!

Între jos şi între sus
nu va fi egalitate,
cum nici râurile toate
nu se varsă în apus!

Hai samsare, strânge chinga
dă dresorule cu biciul
cel care-a urcat în ring, a
intuit un sacrificiu

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restitutio

Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Ca să punem punct la partitură
Că eu ştiu: frumoasa voastră gură,
A mai dus cu mine un război

Nu le veţi găsi interesante:
Nici măcar nu pomenesc de modă
Şi-am să vă rămân dator o odă,
Pentru desfătările galante

Mai aveţi din cărţile de şcoală
Şi în plus atâtea almanahuri
Abundenţa naşte-ntruna crahuri,
Iar mania e curată boală!

Degetele voastre sunt prea fine
Pentru-o carte ce nu mai e nouă
Când se-mparte riscul pe din două,
Nu-i aşa că schimbul vă convine?

Daţi-mi doamnă cărţile-napoi
Plânge raftul gol rămas sub grindă
Şi planeta este suferindă
N-ar mai suporta un nou război:
Daţi-mi doamnă, cărţile-napoi!

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am obişnuit să spunem prea des: e dreptul meu şi nu cedez!, dar ne derobăm sistematic când e vorba de obligaţii.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se dă lumea în scrânciob

Vorbeşte presa despre drepturi
Mă rog, acesta-i dreptul ei
Îndreptăţie în câte piepturi
Nemulţumirile se strâng temei

Greve, mitinguri, zaveră
Încitaţii, incitaţii
Peste tot o filieră
Zeii soma beau. Somaţii,

Nimeni nu mai ţine seama
De la Cotroceni în jos
Dacă teama sau doar zeama
Ne-a întors minţile pe dos!

Peste tot e câte un clinci
Când se ocupă o uzină
Cu pancarte şi lozinci
Şi canistre de banzină!!!

Geme ţara de avarii
Spor în nici un fel de fel
Dacă noi vrem doar salarii
Şi la muncă n-avem zel

Drepturi, drepturi, numai drepturi
Că tot ei şi numai iei
Câte ofuri strang în piepturi
Toţi acarii din Carei

Că plătim la oale sparte
Nu ştiu cin' le-a făcut zob
Şi de dragul cărei arte,
Se dă lumea în scrânciob

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul unei femei

...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
daţi-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...

Stau în dulap hăinuţele
şi-aşteaptă...

Îi vor rămâne mici...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastila mea de dor

Daţi-mi pastila mea de dor,
De dor de mamă şi pridvor,
De dor de ţară şi de flori,
Al gliei strămoşeşti ogor.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să nu uit frate şi popor,
Să nu-mi uit neamul românesc
Şi vatra satului copilăresc.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să vizitez Carpaţii-n zbor,
Să văd din nou pământul sfânt,
Al inimii, frumos avut.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să văd al ţării viitor,
Să văd copiii fericiţi,
Să văd bunicii liniştiţi.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să simt că mai trăiesc din nou,
Să simt miros de iasomie,
Să văd feciorii în câmpie.

Daţi-mi pastila mea de dor
Să nu regret în veci al meu popor
Şi-n clipa ce va fi să mor
Să mă îngropaţi în cimitirul gol.

Vasile Şerban în Nostalgii de toamnă (2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi arpă de aramă

Daţi-mi arpă de aramă
Dar cu strunele de fier
Căci să cânt acuma cer
Ca un vânt ce se sfaramă
Printre stânci de-ngheţ şi ger.

Daţi-mi arpă de aramă
Pe-a mea frunte crengi de brad
Voi să cânt ca largul vad
Sau c-a lumei sântă dramă
Sau ca răcnetul din iad.

Daţi-mi cupa cea de piatră
Dar umpleţi cu sânge roşi
Din duşmanii fioroşi.
...

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice fes are un înţeles

moto: S-a făcut prea multă larmă
C-au să vină gunoierii
Inimă, să nu te sperii
Că tu n-ai permis de armă!
-----------
Sluga care nu e slugă
Nu ştie cuvântul rugă -

Ce frumoasă eşti în păr
Cu atâtea flori de măr:
Delicată şi involtă
Păcat de biata recoltă!

Cine câştigă primul rund
În al doilea, se duce la (p)fund
Când cade un barosan în groapă
În urma lui poţi să scoţi apă!

Grangurii, lichelele
Sperie şi ielele
Feţi frumoşii, pistolarii
Bivolii şi Bivolarii;

Dând cu fard a câta oară
Toate conturile se-cară
Dar în orice buzunar
Mărunţiş pentru-un pahar...

Ploaie, cărămidă
Ridurile ridă
Faţa lui de vânt şi apă
Faţă slută
Şi mioapă
Vinovată de bancrută
Este ultima şi scapă

Cratiţă, tingire
Haina pe omul subţire
Se mulează după caracter
Şi se vede după fler

Armonie, catifea
Pielea lui şi pielea mea
Fiecare şi-o îndură
Într-o altă saramură;
Atâta lobodă slobodă
Dădu părimăvara la iveală
Că după ce am cules-o,
a rămas cheală...

Orice fes are un înţeles
Şi dacă întorci fesul pe dos,
Adevărul nu e mai frumos.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daţi-mi un trup, voi munţilor

Numai pe tine te am, trecătorul meu trup,
şi totuşi
flori albe şi roşii eu nu-ţi pun pe fruntem şi-n plete,
căci lutul tău slab
mi-a prea strâmt pentru straşnicul suflet
ce-1 port.

Daţi-mi un trup,
voi munţilor,
mărilor,
daţi-mi alt trup să-mi descarc nebunia
în plin!
Pământule larg, fii trunchiul meu,
fii pieptul acestei năprasnice inimi,
prefă-te-n lăcaşul furtunilor cari mă strivesc,
fii amfora eului meu îndărătnic!
Prin cosmos
auzi-s-ar atuncea măreţii mei paşi
şi-aş apare năvalnic şi liber
cum sunt,
pământule sfânt.

Când aş iubi,
mi-aş întinde spre cer toate mările
ca nişte vânjoase, sălbatice braţe fierbinţi, î
spre cer,
să-1 cuprind,
mijlocul să-i frâng,
să-i sărut sclipitoarele stele.

Când aş urî,
aş zdrobi sub picioarele mele de stâncă
bieţi sori
călători
şi poate-aş zâmbi.

Dar numai pe tine te am, trecătorul meu trup.

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul unei femei

Daţi-mi copilul
--- orişicum ar fi ---
de-ar fi să fie
cu chipul de fiară,
oricum ar fi să fie ---
daţi-mi copilul
orişicum ar fi,
de nu se poate pentru-ntreaga viaţă
( pentru această păcătoasa viaţă
şi-atât de scurtă, chiar de-ar fi de-un veac ),
măcar pentru o zi,
pentru o zi,
atâta cât să vie
spre mine, cum venea,
cu braţele întinse, ca de orb,
cu degetele pale,
de petale.

Daţi-mi copilul,
chiar de-ar fi să fie
cu chipul ca de fiară:
îi voi ieşi în cale
şi-mi va surâde...
îmi va surâde...
de-ar fi la chip ca fiara chiar,
îmi va surâde,
şi-i voi deschide uşa,
de-ar fi să-i fie chipul
oricum...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
dar nu cenuşa,
daţi-mi copilu-oricum,
dar nu nisipul...

Ştiu, s-ar putea
să-i fie altă faţa,
dar când va plânge
îl voi recunoaşte,
şi ca să nu mai plângă,
voi stinge luna
( în întuneric chipul nu se vede ),
şi dacă va zâmbi,
un zâmbet cât de mic,
îmi va preface lacrimile toate
în cerul înstelat...
Dar nu-mi daţi cerul fără el,
albastrul cer de-oţel neîndurat,
nu, nu mi-l daţi...

Daţi-mi copilul...
fără de el sînt stelele nisip,
fără de el sînt stelele cenuşă:
o pleavă-nşelătoare ce se scurge
fără de rost
de mii de ani
din sacul destrămat al nopţii...

Daţi-mi copilul,
daţi-mi copilu-oricum,
daţi-mi copilul, orice fel de chip
ar fi să aibă...

Stau în dulap hăinuţele
şi-aşteaptă...

Îi vor rămâne mici...

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

moto:
Nimeni nu obligă
Pasărea să cânte
Nici despot, nici rugă
Nu pot s-o-nspăimânte!
------------------

Amuşină înserarea -
Sufletele celor duşi
Stau de strajă pe la uşi
Fără care nimeni nu-şi,
Mai suportă-nsingurarea

Daţi-mi aripi pentru rugă
Că eu mă topesc de dor
Viaţa noastră e un zbor,
Interior!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furia oarbă

daţi-mi o bâtă să-i alung pe lupi
ucid căprioare gingaşe făpturi
dau iama la stână la mieii scumpi
sunt în păduri cei mai aprigi furi.

daţi-mi o puşcă să-i împuşc pe zei
au condus ţara până la marasm
fac orgii tot anul cu droguri şi femei
nu ştiu ce este furie sau fantasm?

pielea lor nu face nici doi bani
n-avem nevoie de zei şi de lupi
s-au împământenit demonici tirani
şi lumea se zbate în mocirlă şi gropi.

furia românilor se-ntinde peste ani
creşte sărăcia printre episcopi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un….Cerşetor

Daţi-mi şi mie un ban!
Sunt un biet copil orfan,
N-am părinţi şi nici bunici,
Am în schimb trei fraţi mai mici,
Să le pot lua o pâine
Ca să-i cresc de azi pe mâine.

Daţi-mi şi mie un ban!
Nu vreau să cerşesc şuhan,
Vreau s-adun câţiva leuţi,
Hai…Domnilor fiţi drăguţi,
S-aveţi parte de iubire
Sănătate şi mărire.

Daţi-mi şi mie un ban!
Sunt sleit, nimic nu am,
Să-mi pot face un ungheţ,
Că la iarnă o să-ngheţ,
Să-mi cumpăr nădragi mai groşi,
Hai dom’le... Fiţi miloşi.

Daţi-mi şi mie un ban!
Ca să-mi cumpăr şi duhan,
E mai ieftin, linişteşte,
Foamea mi-o potoleşte.
Când mai mare o să cresc
Vă promit, o să muncesc.

Daţi-mi şi mie un pol!
Ca să-mi pot lua un ţol,
Noaptea să-i mai învelesc
Pe cei mici. Până mai cresc.
Hai doamnă fi mai docilă,
Crede-mă! Cerşesc de silă.

Daţi-mi şi mie un pol!
Oameni buni! Coşul mi-e gol,
Iar cei mici plâng şi mă cheamă
Să le duc măcar de-o zeamă.
Să cumpăr vre-o doi covrigi,
Pentru-o zi să scap de griji.

Daţi-mi şi mie un leu!
Să-mi cumpăr un copârşeu.
Cred că mi-am ieşit din minţi
De când nu mai am părinţi.
Decât hoţ şi cerşetor
Mai bine cinstit să… mor.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acord 23

Mai daţi-mi o minge
mai daţi-mi ceva rotund
nu de alta
dar veşnicia
se măsoară în raza
pătratului
profund...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt şerpi peste tot

Sunt şerpi peste tot.
Daţi-mi un trup gol de femeie vulgară
Să-mi şterg lacrimile uşuratice,
Să-mi ascut cuţitele tocite de praful
Ce mi se scurge dintre buze,
Să lovesc viorile la care nu ştiu să cânt.

Daţi-mi o carte cu pagini albe
Din care să citesc filosofie şi poezie proastă
Noaptea, cu lumina stinsă,
Din care să-mi fac ţigări cu gust transparent de iute,
Al căror fum să mă dezbrace de starea solidă
Şi să-mi violeze când brutal
Când în fugă spre mângâiere simţul tactil,
Cotoarele degetelor ce-mi ies din palme
Şi se îndreaptă fierbând
Să-mi smulgă centrul de greutate.
Căci doar aşa biologia mi-ar accepta zborul.

Sunt şerpi peste tot.
Daţi-mi o lumânare aprinsă pentru cei vii şi pentru cei morţi
Să dau foc unei biserici,
Să sfidez bezna în care preoţii ascund măcelării
Cu numele sfinţilor încrustate pe uşi la vestiar,
Să scriu seara, arogantă şi fecundă,
Despre fetişuri şi despre păpuşi ruseşti,
Să-mi văd iubitul în penumbră barocă.

Daţi-mi un pieptăn din oase de păianjen
Să descurc din şuviţele de roşu
Doar merele veninoase
Spre a le mânca gurmandă
Cu ura virginilor sacrificaţi inocenţei urâte a lumii,
Să-mi tulbur sexualitatea,
Pieptănându-i impozanţa artistică până la flagelare.

Daţi-mi un ac placat cu aur
Şi un mosor de sârmă ghimpată,
Să-mi cos buzele pe direcţia sucului gastric al cuvintelor,
Pe solitudinea înnăscută şi ruinată de înmulţirea cu zerouri.

Daţi-mi o pâine veche de 2000 de ani.
Îmi place să feliez, aproape lasciv, aproape agresiv,
capitole biblice, şi cu falsa compasiune provincială,
să-ntind bucaţi din ea la cerşetori pe stradă
Şi-apoi să le explic de ce le-a plăcut basmul.
Sânt şerpi peste tot.

Daţi-mi o frunză de astă toamnă...
Daţi-mi sfaturi inutile,
Daţi-mi o eşarfă de pionier plină de molii,
Daţi-mi crezare!
Daţi-mi premiul special pentru competiţia depravaţilor
Ce iubesc furios...
Daţi-mi drumul
Căci eu sunt Şarpe
Iar voi sunteţi Hrană.

poezie de Natalia Primejdie (2008)
Adăugat de Natalia Primejdie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un compas

moto: S-a făcut aproape ora cinci
Întunericul s-a risipit de tot
Cari în spate lucruri şi le-mpingi,
Toată viaţa, ca un idiot!
------------------------

Dacă nu mănânci o trântă,
Nu poţi să obţii ce vrei
Şi nici pasărea nu cântă,
Altceva pe limba ei

Daţi-mi numai un compas
Fără să greşească gradul
Şi vă-ntorc eu lumea într-un ceas,
Mai ceva ca Stalingradul

Şi să nu mă scoateţi din sărite
Zicea săritorul la trapez
Că dacă-mi iau zborul din termite,
N-o să mai aterizez!

A zburat la circ o fiară
Fără vreun amendament
Avionul tău de seară,
Este de bombardament

Este ora cinci şi zece:
M-am uitat la termostat
Fierbinţeala lumii trece
Dintr-un stat într-un alt stat

Nici un lucru nu atârnă
Până la pământ degeaba
Când te-nhami să cari o bârnă,
Nu mai cochetezi cu graba

Nu mai da cu cai în mine
Când asculţi muzici de Bach,
Calul de bătaie ţine
Cât remiza la un şah

Nici un cal, nici altă piesă
Nu vor fi căluţi de mare
Adâncimea e, prinţesă,
Doar o simplă adunare

poezie de Ion Untaru din Autoportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcar un pas

Daţi-mi putere să-mi mişc genunchii,
pentru a putea semna condica pasului!

Mai încet! Vorbiţi prea tare.
Dezmorţiţi,
se pot speria de singularul mersului.

Daţi-mi putere
să-mi prind paşii din urmă,
trecându-i înainte de prăbuşire!

În dansul acesta
biruitoare e aşteptarea.
Eu,
rezervă pentru un alt tangou.

poezie de Mariana Moga
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!