Viața-i plină de enigmă și de taine... Lumea-i plină de mistere... Când întâlnești ceva inexplicabil, care sub veștmântul misterului poate ascunde atât de multe hidoșenii, trebuie poate să trecem mai departe și să păstrăm convingerea că lumea e frumoasă, iar faptele oamenilor sunt nobile și înțelepte... În felul acesta ne putem feri, poate, de multe murdării.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Profesorul Vilczur
Adăugat de doina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Ce este binele, dacă nu înțelepciune? Viața devine un paradox. Atunci poate înțelept e și faptul că tu trăiești pentru a aduce fericire altora.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Exista ceva în ea care o făcea să pară mai matură, ceva dintr-un om care trăise multe. Nu părul, și nimic altceva din aceste semne naturale, ci un lucru nedefinit, sufletesc. Poate privirea. Dar pînă unde privirea omului este ceva fizic? Sau poate era felul în care își strângea buzele, căci, cu toate că gura și buzele sunt elemente fizice, felul de a le închide și cutele din jur aparțin sufletului. Sau poate era chiar felul ei de a visa.
citat clasic din Ernesto Sabato
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea durează atât cât omul știe s-o prețuiască cum se cuvine.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărata iubire, chiar dacă se stinge, rămâne ceva măreț.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce crimă e! Are omul dreptul să-și smulgă din piept cel mai bun, cel mai nobil și cel mai frumos sentiment? Cine știe, poate singurul sentiment care ne justifică existența, care reprezintă bogația sufletului nostru? Să-l calci în picioare, să-l distrugi, să te lepezi de el? În numele cărei rațiuni? Ca să obții prețuirea oamenilor? Ce prostie! Să renunți pentru alții la tine, să renunți la ce-i mai important în tine, la propria-ți fericire?!
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul
Adăugat de deianira
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totul trece. Ceea ce cândva părea să fie întreg universul peste câțiva ani ni se înfățișează ca un fir de praf și nu putem înțelege de ce ne-am lăsat furați de iluzii.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul nu poate avea mai multe taine decât poate avea o femeie frumoasă.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
La capătul fiecărei tragedii stă prostia!
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trebuie să pătrundem în ceea ce este dincolo de noi. În noi trebuie să căutăm și legi și busola și să ne facem datoria. Să facem ce ne impune conștiința. Să fim împăcați cu noi înșine!
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt multe lucruri care în natură nu există în forma lor pură. Nu există alcool pur, nu există aur pur. Poate că însăși logica istoriei creează toate falsurile. Poate că acestea trebuie să apară așa cum sunt înlocuitorii pe lângă produsele naturale. Poate că acesta este rolul lor.
Pavao Pavlicic în Clarobscur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremurile de astăzi, când mintea există numai pentru a face rău, ce este prostia, dacă nu cel mai de preț bun?
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soclul e un suport pentru proști... Iar credința e un balon care mai devreme sau mai târziu pierde gazul.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cuvintele "niciodată" și "întotdeauna" e mult patos si rareori adevăr.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patru uși ( extras din Numele vântului' )
Poate că cea mai mare însușire a minții noastre
este abilitatea de a face față durerii.
Gândirea clasică ne arată care sunt cele patru uși ale minții
prin care fiecare trecem în funcție de propriile necesități.
Prima este ușa somnului.
Somnul ne oferă un refugiu
unde putem să ne ascundem de lume și de toate durerile ei.
Somnul marchează trecerea timpului,
distanțându-ne de lucrurile care ne-au rănit.
Când o persoană este rănită, de multe ori își pierde conștiența.
Similar, cineva care primește vești traumatizante
devine adesea letargic sau leșină.
Acesta este felul în care mintea se protejează de suferință,
trecând pragul primei uși.
A doua este ușa uitării.
Unele răni sunt prea adânci pentru a putea fi vindecate
sau prea adânci pentru a fi vindecate repede.
Mai mult, unele amintiri sunt pur și simplu chinuitoare
și pentru ele nu există leacuri.
Dictonul "timpul vindecă toate rănile" nu exprimă adevărul.
Timpul vindecă cele mai multe răni,
celelalte se ascund după această ușă.
A treia este ușa nebuniei.
Sunt momente când mintea primește-o lovitură atât de cumplită
încât se afundă în nebunie.
Deși așa ceva nu pare un beneficiu, de fapt este.
Sunt momente când realitatea nu-i decât o perpetuă suferință,
iar pentru a se elibera, mintea trebuie să evite realitatea.
Ultima este ușa morții.
Opțiunea finală.
Nimic nu ne mai poate vătăma după ce am murit.
Cel puțin așa ni s-a tot spus.
poezie de Patrick Rothfuss, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o femeie, acolo unde începe dragostea se termină toate principiile.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 2 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii umblă în costume impermeabile. Și nu există mijloc de a ajunge și de a cunoaște conținutul lor.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poți iubi statornic și devotat toată viața numai dacă dragostea este întreținută, dacă trăiește în noi. Dacă trăiește înseamnă că nu e doar o mumie, o relicvă, ci o parte din sufletul nostru și împreună cu el străbate toate transformările noastre. În caz contrar se mumifiază treptat, iar noi îi înălțăm undeva, într-o bisericuță a inimii, un altar trist, în care cultul se practică doar în clipele de amintire. O poate înlocui numai o altă viață, dacă suntem atât de norocoși să întâlnim una.
citat din Tadeusz Dolega-Mostowicz
Adăugat de Nusfelean Iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot scopul posedării materiei cenușii din creier este de a jongla între conștiință și întuneric.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mie îmi este clar că nimeni pe acest pământ nu poate reuși de unul singur în ceea ce face. Chiar dacă unul dintre noi e bogat, sănătos, fericit, cu o familie plină de iubire și prieteni și succes, ce va face acel om dacă iese din casa lui într-o lume plină de sărăcie, boală, suferință, violență și depresie? Succesul nu poate exista fără ca lumea întreagă să fie un loc în care să putem conviețui în prosperitate, armonie și fericire.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-așteaptă o barcă la mal...
M-așteaptă o barcă la mal...
A înverzit de-atâta așteptare,
tăcută
răbdătoare,
sub anotimpuri ce se derulează
ca un film
cu multe, prea multe episoade,
cu multe, prea multe primăveri...
Lopețile-i sunt crengi acum,
dau muguri,
înfloresc,
rodesc...
E plină de cuiburi
barca mea,
e plină de culoare,
de miresme,
de triluri fermecate.
Până și timpul s-a cuibărit aici
și aripi dă secundelor
ce zboară în lume
ca roiuri nesfârșite
de lilieci bezmetici...
Dar nu...
Nimic nu poate
aduce uitarea:
m-așteaptă o barcă la mal,
tăcută, răbdătoare,
m-așteaptă,
deși chemări îmbietoare
aude mereu
de dincolo de zare...
poezie de Nela Talabă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!