Pas, ministrul artelor
Când pe Pas l-au pus la Arte,
Lumea, supărată foarte,
Într-un glas a izbucnit:
Doamne, ce mai pas greșit!
epigramă de Tudor Certo-Blaj din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Unei poete
Aflăm că ai intrat și tu
În templul lui Apollo,
Iar zeul, ca să-ți facă loc,
Cică-a fugit de-acolo.
epigramă de Tudor Certo-Blaj din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura soacră bună din lume
Toate soacrele sunt rele,
Făr' deosebiri de neam!...
Cea mai bună dintre ele
Fost-a soacra lui Adam!
epigramă de Tudor Certo-Blaj din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doliu izbucnit
La un moment dat am izbucnit în râs
iar preotul a izbucnit în graur
iar copacul a izbucnit în rușine
iar câinele a izbucnit într-o altă țară
iar mulțimea a izbucnit în umbră
iar mortul ne bătea crucea de obraz
iar și iar
izbucnită din pământul descoperit...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă de primăvară
Doamne, primăvara asta a luat-o înapoi
Parcă-i o Doamnă speriată de lup,
Doamne, timpul acesta, tot a fugit de noi,
Soarele, încătușat de nori, e la zdup.
Doamne, topește frigul și bruma buimacă,
Să văd Soarele incandescent pe cer;
Pomii din livadă, toți mugurii să-i desfacă,
Albinele să zumzăie din nou cu fler.
Lumea toată este tristă și foarte supărată
Ghioceii și narcisele plâng de vitregie;
Doamne, ai grijă de noi, de vremea sonată
Și nu ne păcăli cu așteptare și ghețărie.
rugăciune de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cititorilor epigramelor scrise de colonelul pensionar Teodor Cernău din Lugoj (Certo)
Pe certo, dragii mei,
Nu îl mai iau în pene;
De pensionaribus:
Nihil nisi bene!
epigramă de Constantin Dumitrașcu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, Doamne
Când patima ne ispitește,
Dar și necazul ne lovește,
Mai bine, Doamne, ferește!
Când speranța e pierdută,
Dar și viața-i decăzută,
Mai bine, Doamne, ajută!
Când cele rele avansează
Și traiul zilnic ne stresează,
Doamne, ne binecuvântează!
Când avem griji și nevoi,
Aici și-n lumea de apoi,
Doamne, ai grijă de noi!
rugăciune de David Boia (19 aprilie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mai
întâi l-au recrutat
apoi l-au recomandat
apoi l-au reprezentat
l-au rezumat
l-au repezit
l-au retezat
apoi l-au rebotezat (?!)
apoi
l-au resuscitat
l-au redat
posterității de-o zi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitul caprei vecinului
Toți vecinii, dintr-o dată,
Vrând să-l vadă pedepsit,
L-au trimis în judecată,
Că l-au judecat greșit.
epigramă de Grigore Cotul din revista Cugetul
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva, știam un cântec încântător
Cândva, știam un cântec încântător,
E adevărul adevărat, credeți-mă
Erau toate păsările la un loc,
Le țineam într-un colivie;
Când am deschis ușița,
O, Doamne! Și-au luat zborul.
Am strigat, "Veniți înapoi micuțe gânduri!"
Dar ele doar au izbucnit în râs.
Și-au continuat zborul
Până când au devenit nisip
Aruncat între mine și cer.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Red Badge of Courage & Other Stories" de Stephen Crane este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Pe când toamna nu murise
pe tata l-au dus
în sala de operații
avea gândurile cu el
în ele moartea juca
șotronul
l-au întins pe pat
să-i scoată neliniștea
din piept
mintea mea se zbătea asemeni
unui cobai
într-un carusel
sub povara
tăcerii
se deschideau uși
era liber la berărie
puteai să rumegi cuvintele
precum covrigii uscați
fără să pui întrebări
l-au operat ca și când
timpul s-a oprit în loc
simțeam că
inima tatei nu încetează să iubească
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nepăsarea de sine
Doamne, cocoșul a cântat
Iar eu nici nu m-am lepădat
Nu știu de ce s-o fi grăbit
Că n-am greșit cât am iubit.
Poate că mi-a cântat de bine
Pe când mă lepădam de mine
Dar eu nu mi-am cerut iertare
După-ntreita nepăsare.
Crezându-mă nevinovat
De cine m-oi fi lepădat?
Uitând al resemnării glas
De cine singur am rămas?
poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dă-mi, Doamne, timp
Sunt supărată, Doamne,
Sunt supărată că ți-ai trimis timpul
Care mi-a intrat în grații
Și eu l-am crezut
Că-i cinstit, că nu fură
Că lui nu-i trebuie nimic
Și i-am încredințat, Doamne,
Clipe, zile, nopți, dimineți
Coarda cu capetele colorate în roz
Fundițele din panglică albă înnodate de mama
Și chiar șotronul zgârâiat cu cărămida
Prin clasa a treia
Pe pământul reavăn din curtea școlii.
Eu de bună credință m-am învoit
Am plecat să îmi văd de ale mele
Dar nu înainte de a-l asigura
Că îl voi răsplăti.
Și da, m-am întors,
Dar a dispărut șotronul
Vântul mi-a șoptit că l-a șters timpul
Dar pe cine să mai trag la răspundere
Când din cel pe care l-am lăsat
Nu am mai găsit decât o epavă
Un sfrijit gârbovit și surd
Către cine și cui să strig
"Că timpul meu nu mai are timp"
Și că eu simt că mai am puterea
Să râd, să plâng,
Ba chiar să zgârâi un alt șotron
Pe obrazul aceluiași pământ.
Mă fac una și aceeași cu cărămida
Pe care-o strâng, și-o strâng
Până se transformă în lutul
Din care m-am născut
Coarda se închide într-un cerc
Acel zero infinit din care m-am întrupat și m-am născut.
poezie de Daniela Vîlceanu (iulie 2023)
Adăugat de Daniela Vîlceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când soția mea e supărată pe mine
Când soția-i supărată ‒
Se întâmplă câteodată ‒
Eu îi cer smerit iertare,
Oferind în dar o floare,
Un sonet sau madrigal,
Scris de mine, soț loial.
Ea primește-al meu tribut,
Cu un zâmbet și-un sărut.
poezie de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete și Satire (23 ianuarie 1997)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Clipe de apus
A izbucnit pământul
într-un hohot de flori,
iubito,
iar noi călcăm clipele
de la marginea mării
cu tălpile gândurilor noastre.
Apusul ne alintă umbrele
într-un sărut
ce trece dincolo
de timp.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La moartea lui Păstorel
Când murit-a Păstorel,
Plâns-a lumea după el.
L-au plâns chiar și adversarii;
Cel mai mult l-au plâns crâșmarii!...
epigramă de George Budoi din Epigrame (18 februarie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Textul original este scris în limba română.Dacă explici foarte clar încât nimeni să nu înțeleagă greșit, sigur cineva va înțelege greșit.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Sinziana Mihalache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înghesuim viețiile oamenilor într-o știre
ca și cum am îngrămădi universul
într-un ochi de balenă
apoi lipim afișe cu galaxii în formare pe autobuze
ca să poată circula regulat
haosul
doar din când în când murim idiot
lăsând o dâră de lacrimi în urmă
parcă mult prea vizibile
precum fumul scos de motorul unui trabant
la care s-a greșit doza de ulei din amestec
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
E lumea ta
Aceasta este lumea ta,
Ești prins în ea ca într-un clește.
Oricât de greu ți-ar fi a sta,
N-o părăsi, Doamne ferește!
Adună-ți doruri la un loc,
Le pune și pe chip pomadă
Și când îți spui că n-ai noroc
Zâmbește larg, să nu se vadă!
Nu căuta vreun vizitiu
Trăsurii cea închipuită
Care te-ar duce-ntr-un târziu
De unde treci mereu prin sită.
Îți iartă orișice păcat,
Nu da pe el afurisenii
Și-alungă ceru-nnegurat
Punându-i stele mirodenii!
Coboară-ți doinele în glas
Dacă ești treaz în ceas de noapte,
Durerile ce ți-au rămas
Să ți le-asculte Luna toate!
Iubește mult, orice ar fi,
Iubirea-i darul cel mai mare!
Un soare nou va străluci
Cândva, în ochi la fiecare.
Aceasta este lumea ta
Și-i pururi cu de toate plină,
Scufundă-te, iubind, în ea,
Din ea urcând către lumină!
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian: Ești supărată rău pe mine?
Stela: Ar fi trebuit să fiu, însă se pare că nu pot. Și ce-i de făcut în situația asta, domnule comandant? Ce măsuri să iau?
Lucian: Deci, nu ești supărată?! Deloc?
Stela: Ți se pare ție cumva că aș fi supărată?! În cazul ăsta, e evident că nu mă cunoști deloc. Sper să nu afli niciodată cum aș reacționa dacă aș fi cu adevărat supărată, mai ales pe tine.
Lucian: Hmm... Sună amenințător! Iar în cazul ăsta, sper să nu aflu niciodată cum e când ești supărată. Mai ales pe mine.
Stela: Ar fi spre binele tău, frumosule! Și vreau să-mi cer scuze de la tine, dacă într-adevăr ți s-a părut că aș fi fost prea dură cu tine când ți-ai revenit, deși evident că m-am bucurat că ți-ai revenit, dar sper să înțelegi de ce am procedat astfel. Însă nici atunci n-am fost foarte supărată, deși puțin, da, pe moment, ceea ce era absolut normal, pentru că în ruptul capului, niciodată nu m-aș fi așteptat la așa ceva, mai ales din partea ta! Am mari pretenții de la tine! Serios!
Lucian: Înțeleg... Nu trebuie să-ți ceri scuze. Având în vedere faptele, ai fost chiar prea blândă cu mine.
Stela: Și vezi, ce nu fac eu pentru tine? În loc să dorm liniștită, stau cu tine pe puntea principală, timp de patru ore, să te păzesc.
Lucian: Crezi că aș avea nevoie de pază?
Stela: Cu siguranță, da!
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă
Acum, pe patul de spital,
trăim chinul
și-al nostru amar
și te întreb,
Doamne, de ce ne-ai dat
atâta suferință de îndurat?
Cu ce-am greșit
în fața Ta, de ni le dai,
pe rând, așa?
Ia-ne Doamne
chinul și durerea
că ne-au secătuit
puterea,
din bunătatea Ta divină
picură, Doamne,
un strop
și să simțim că
suntem vii, chiar dacă
viețile ne-au fost,
adeseori, pustii!
Doamne, te rugăm
milă să ai,
dă-ne speranțe
și putere, să scăpăm
de-aceste rele,
știm că am greșit
în fața Ta,
uitat-am, de multe ori,
a ne ruga, dar
la pat de suferință,
smeriți cerem iertare
și-avem credință
că Tu vei asculta
și ochii spre noi
îți vei pleca, acum,
la cumpăna cea grea!
poezie de Luci Țunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!