Lumea-i o scenă

Lumea-i scenă. Taxa de intrare,
Un fleac, o verşi (prin mandatar) la primărie,
Orchestra cântă-n legea ei, şi tare,
Dar nu încheagă nicio melodie.
Program nu se împarte. Numeroasă
E distribuţia. Plot nu există.
Realizarea-i chiar mai nebuloasă
Decât o inepţie modernistă.
Unicul punct în stare să m-amuze
Este foyer-ul (cum ziceam pe vremuri).
Acolo, c-o ţigare între buze,
Stând solitar, confecţionez panseuri.
Şi-apoi - renunţ la locul meu (nr. 7),
Îmi iau raglanul şi mă pierd în noapte.

poezie clasică de Hilaire Belloc din Antologie de poezie engleză (1984)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ţigara-n gură

confecţionez o inepţie modernistă
îmi iau raglanul şi ies
fredonând o melodie veche
ceva fin şi rafinat cum e normal
un coniac martell sec ca un banc
englezesc din toate încheieturile

fac prima la stânga încetişor
trec pe lângă femeia cu părul de lână
strâns într-un coc ţâfnos
zâmbeşte potent cu dinţii
iesiţi la soare cu neruşinare
tac şi merg atent pe cele şapte cărări

urc în tramvaiul scos din uz
stau încordat într-un scaun
tapiţat cu iarbă de mare
primesc mesaje clandestine
de urări de bine scoase din dex
şi răcnite din scaunul şoferului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa dă înapoi câteceva

între mine şi Ea un punct
o linie continuă şi iarăşi un punct
de pe marginea liniilor infinite
doar o privire şi un semn de rămas bun

nevoia de dragoste pătrunde prin
fereastra deschisă a cerului
pare un fleac
un genunchi aşezat pe
muchia uscată a lutului
cere îndurare

liniştea străpunge aşteptarea
iar eu
mă pierd mă pierd mă pierd...

poezie de Teodor Dume (2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Care este cuvântul latin pentru "ceai"? Cum? Nu există "ceai" în latină? În numele sfinţilor, dacă aş fi ştiut, aş fi lăsat lucrurile vulgare în pace.

citat clasic din Hilaire Belloc
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţând la mine

Renunţ la ochii mei care sunt ouă de sticlă.
Renunţ la limba mea.
Renunţ la gura mea care-i constantul vis al limbii mele.

Renunţ la gâtul meu care-i mâneca vocii mele.
Renunţ la inima mea care-i un măr în flăcări.
Renunţ la plămânii mei, copaci care n-au văzut niciodată luna.
Renunţ la mirosul meu de piatră călătorind prin ploaie.
Renunţ la mâinile mele care-s zece dorinţe.

Renunţ la braţele mele care oricum voiau să mă părăsească.
Renunţ la picioarele mele care numai noaptea-s amanţi.
Renunţ la bucile mele care-s jumătăţile de lună ale copilăriei.
Renunţ la scula mea care-n şoaptă încurajează coapsele.

Renunţ la hainele mele care-s uşi bălăgănindu-se-n vânt
şi renunţ la stafia care trăieşte-n ele.
Renunţ. Renunţ.

Iar tu n-o să rămâi cu nimic pentru c-o iau de la început
iarăşi fără nimic.

poezie de Mark Strand, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre statistici vitale

Plăteşte scump pământul când ofera bolilor o pradă;
Unde averea creşte, omul curând o să decadă.
Dar mai multă nefericire e acolo – şi-i firesc –
Unde bunăstarea scade, iar oamenii se înmulţesc.

poezie de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi onoratul meu văr are amabilitatea să-mi ofere din această licoare, trebuie să-i refuz oferta din cauza cheltuielilor excesive de aici. Pentru că mă costă căruţa 16 groşi, omul care îl aduce 2 groşi, taxa de intrare în ţinut 2 groşi şi 3 pfenigi, taxa generală 3 groşi, aşadar onoratul meu văr poate socoti şi singur că fiecare litră mă costă 5 groşi, ceea ce pentru un dar este chiar prea scump.

citat din Johann Sebastian Bach
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elefantul

Oamenii se miră, desigur, când le-apare-n minte
Această bestie – şi fac şi-un pic de caragaţă
Când o văd c-o codiţă-n spate şi, vă rog, luaţi aminte,
Cu o asemenea matahală de trup în faţă.

poezie clasică de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea să-ţi fi dat ceva, aşa cum tu mi-ai dat mie. Ceva ce nu are nume, desigur, ceva asemănător unei confesiuni, dar mai tare şi mai adâncă in sine; certitudinea că suntem în stare să iubim şi să fim iubiţi, aşa dintr-o dată, că există între tine şi alte fiinţe omeneşti o măsură comună, un punct de întâlnire, un punct slab unde te poţi atinge - foarte slab şi totuşi dădător de mari forţe.

citat celebru din romanul Cartea Mironei de Cella Serghi
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timp ce tu visezi spre viitor sau regreţi trecutul, prezentul, care este tot ce ai, pleacă şi dispare.

citat din Hilaire Belloc
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele catolic

Acolo unde luminează soarele catolic, totul e divin,
Acolo-s chefuri mai mereu şi curge-n pahare roşul vin.
Cel puţin, aşa cred şi-aşa aud: sol la si do.
Benedicamus Domino!

poezie de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta politicii înseamnă a promite frumos şi a uita cu graţie.

citat din Hilaire Belloc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada câinelui

... în balada lui tristeţea e fatală
şi dragostea de om, la nebunie
nu poate fi o aşteptare mai totală
decât căneasca asta melodie...

şi între noi şi lumea animală
există absoluta armonie
nu poate fi o aşteptare mai totală
decât câinească asta melodie

chiar dacă era noastră-i dijitală
chiar dac-acced roboţii la domnie
nu poate fi o aşteptare mai totală
decât câinească asta melodie

când va veni şi clipa lui brutală
şi se va stinge-n lînă agonie
divinităţi pentru iubirea lui totală
au să-l ridice, cred la rang de omenie...

poezie de Iurie Osoianu (27 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răvăşiri

Mă pierd cu fiecare zi,
Mă pierd în noapte...
Mă pierd în gând, ce ne desparte,
Mă pierd, oi putrezi...

Mă pierd din timp ce am,
Mă pierd de bani...
Mă pierd prieteni şi duşmani,
Mă pierd de neam.

Mă pierd de mamă şi de tată,
Mă pierd printre copii născuţi,
Mă pierd între neprevăzuţi...
Mă pierd fără să ştiu, deodată.

Mă pierd de foşti colegi,
Mă pierd de şcoli,
Mă pierd de atâtea boli...
Mă pierd, fără-de-legi.

Mă pierd de bucurii avute,
Mă pierd de şansă,
Mă pierd cu mintea-n transă...
Mă pierd pe neştiute.

Mă pierd că nu mai am valoare,
Mă pierd de bani, de tinereţe...
Mă pierd de viaţă, să mă-nveţe;
Mă pierd de la frumos, splendoare...

Mă pierd însingurat,
Mă pierd de mine,
Mă pierd de tot ce intervine...
Mă pierd, neexplicat.

Mă pierd în fiecare clipă,
Mă pierd într-o uzură...
Mă pierd, mă pierd, spre căzătură;
Mă pierd spre criptă.

Câştigu-l-am printr-o pasenţă
Printre atâţi nevruţi de-a naşte;
Sunt norocosul viu, de Paşte...
Sunt un câştig... prin excelenţă!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea gazdei

Zâmbind, cei mai frumoşi şi buni din rasa omenească,
Au spus "Adio" lumii şi-au plecat se-odihnească.

distih de Hilaire Belloc, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă dedicată

Ce pentru vârstnici e doar zâmbet, sărut pe-obraz,
În tinerele fete-i furtună şi talaz

distih de Hilaire Belloc din Verses, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recitind

Elogiul Nebuniei dragă Erasmus

o tu colegul meu de zi şi de noapte

îşi dau iar şi iar dreptate

lumea e o casă de nebuni

iar omul cel mai fidel reprezentant al lumii

şi cum există şi excepţii

care nu fac decât să confirme

regula ta de aur

dau mai încet bătrâneţea

măcar cât timp tinereţea râde în hohote

de mine

şi tare mai sunt fericit că am şi eu

locul meu în această coloană fără capăt

unde cum e şi firesc

Tu conduci detaşat în aplauzele frenetice

ale posterităţii

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (17 septembrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maximala stare

Am scris din inimă/ fără contra-puncte,
până
m-a durut verbul din cuvinte.
Nu ştiu cum să-ţi scriu să mă-nţelegi/
Iubesc inima ta infinită
şi cad peste ea istovită/
fără glas
(am uitat punctuaţia),
unde punctul să fi rămas?

În locul punctului, îmi zic,
ar durea mai puţin
trei puncte.
Punctul,
când să-l pun, cum şi unde?
Adevăratul punct
relevă,
ori ascunde?

Să pun trei puncte, să mă piardă în posibil,
sau
punct?
Oh, ce cuvânt imposibil!
Or nu este cuvânt, nu ştiu, poate numai pare,
însă,
Punct,
ştiu,
e maximala stare.

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul sărut

Iubite mai demult plecate
în suflet se întorc pe rând –
din locul cel mai tainic, stând,
cu plânsete defragmentate
se tânguie la mine-n gând.
Îmi cer să le primesc în casă,
cu-ntregul lor trecut ocult,
cum o făceam cândva, demult,
dar azi de ele nu îmi pasă,
n-aş mai putea să le ascult...!

De-aceea le îndemn să iasă
şi câte una-, n mod discret,
din gândul meu să plece-ncet
că-n mine ele oricum lasă
nescrisul lor trecut secret.
Dar ele sunt nehotărâte,
tot zăbovesc la mine-n gând
şi nu le văd nicicum plecând
ci-n locul lor, mai abătute,
rămân în inimă-mi plângând.

Ah, nu mai plângeţi dezolate,
c-o să vă-mpac ca în trecut,
vă dau întregul meu avut –
iubiri din viaţa mea plecate,
mi-a mai rămas doar un sărut!

poezie de Corneliu Neagu din Cunoaşterea de sine
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte ca blestemul statisticilor să se prăbuşească peste omenire, duceam o viaţă fericită şi inocentă, plină de veselie, bazată pe o raţiune sănătoasă.

citat clasic din Hilaire Belloc
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proverbe şi cântece

Toate trec şi toate rămân,
Datoria noastră-i să trecem ca aerul prin plămân,
să trecem croind cărări,
trasee peste mări.

Eu niciodată n-am căutat gloria,
nici să las în memoria
oamenilor cântecul meu;
îmi plac lumile subtile, mlădii, nuia de-alun,
care n-au niciun fel de greutate,
ca baloanele de săpun.

Îmi place cum îşi fac singure portretul,
însorit şi-mbujorat;
cum zboară sub cerul albastru,
cum se frâng deodată şi cad...

Niciodată n-am căutat gloria.
Drumeţule, urmele tale
nu-s decât o cale;
drumeţule, nu există nicio cărare,
cărarea-i făcută de cel care merge.

Mergând, faci o potecă,
privind în urmă, vezi poteca
pe care nu va mai călca nimeni,
urma-n urma ta se şterge.

Drumeţule, nu există nicio cărare,
ci numai siaje pe mare...
Odinioară-n locul de care nimeni nu mai ştie,
unde azi pădurile-s înveşmântate-n spini,

s-a auzit vocea poetului strigând în pustie,
"Drumeţule, nu există nicio cărare,
cărarea-i făcută doar de un om în mers..."
Lovitură cu lovitură, vers cu vers...

poezie de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!