Interior

La mine-n suflet e furtună
Şi secetele crapă lutul
Când vin zapcii şi cer tributul
Pe bruma razelor de lună;

Pe tot ce-a fost şi-ncă mai este,
Îmi cere veşnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici, ca-ntr-o poveste

Şi poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Şi iar mă ţese într-o tramă,
De pe un alt meridian

Şi-o să ne-aducă resemnaţi
Pe coama unui val Bosforul
Şalupe cu-ncetinitorul
Ca altădată pe piraţi;

La mine-n sufet bate vântul
Că ziduri mari se prăbuşesc
Şi pentru care-am să plătesc
Silabele zidind cuvântul.

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior

La mine-n suflet e furtună
Şi secetele crapă lutul
Când vin zapcii şi cer tributul
Pe bruma razelor de lună

Pe tot ce-a fost şi-ncă mai este
Îmi cere veşnic câte-o dare
Acel ce-a devenit mai mare
Peste cei mici, ca-ntr-o poveste

Şi poezia mă destramă
De mâlul meu cotidian
Şi iar mă ţese într-o tramă,
De pe un alt meridian

Şi-o să ne-aducă resemnaţi
Pe coama unui val, Bosforul
Şalupe cu-ncetinitorul
Ca altădată pe piraţi

La mine-n sufet bate vântul
Că ziduri mari se prăbuşesc
Şi pentru care-am să plătesc
Silabele zidind cuvântul

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povestea iubirii

Dintr-o joacă de iubire
Noi vom face fericire:
Eu – un Înger, Tu – un Domn!
Scump e numele de Om!

Dintr-o lună, printr-un soare
Ne vom face val de mare,
De i-om pune căpătâi
Sfintei dragoste de-ntâi!

Din ce-a fost şi din ce este,
Vom renaşte cea poveste:
Tu – stăpânul vieţii mele,
Eu – regina vieţii tale!

Din ce suntem şi vom naşte,
Vom simţi spre a cunoaşte:
Ce-i o viaţă pentru noi
Şi-o iubire pentru doi?!

Iar din drag şi dor de tine
Semăna-vom cea lumină,
De la Domnul ce iubeşte
Şi un Înger ce păzeşte.

Şi... ce-a fost, şi ce mai este,
Va rămâne o poveste,
De-ar sfinţi această lume
Cu ce suntem şi rămânem!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trist rămâne

dor de ieri, ce va fi mâine,
nu gândesc, nu vreau să ştiu,
ce în urma mea rămâne,
ştiu, e totul străveziu

şi când nimeni nu mă ştie,
nici un bun şi nici un rău,
tot ce-a fost nimicnicie,
îmi voi lua cu mine-n hău

ştiu, e trist şi trist rămâne,
pe-a cei ochii ce m-au iubit,
mult au plâns ei pentru mine,
şi-ai mei ochii s-au chinuit

au fost ochi furaţi de noapte,
cum să vadă pe-ntuneric,
lacrimi, ce au fost spălate,
de un gând ce-a fost himeric

prea-i târziu, bate la uşă,
furişându-se încet,
moartea care-i jucăuşă,
o să vrea să fim duet

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi sau a nu fi poezie

poezia este sculptura. zace într-un munte de cuvinte.
poezia este pictura. o lacrimă într-o mare de culori.
poezia este muzica. o notă pe registrul inimii.
poezia este lutul în mâinile olarului.
poezia este dragostea. odată ce iubeşti,
vei iubi pentru totdeauna.
poezia este strigătul unui bolnav
pe patul de moarte.
poezia este trista despărţire
sau întâiul sărut.
poezia vine, pleacă şi-n rest amintiri.
poezia este tot ce ne-nconjoară,
tot ce este în noi
şi tot ce rămâne.
poezia este mântuire, dumnezeire,
posedare şi exorcizare.
poezia este blestem şi surghiun.
poezia este crucea poetului
şi drumul Golgotei.
poezia este ţigara ce-ţi arde plămânii
sau paharul de vin pe care-l bei
de unul singur.
poezia, să crezi şi să nu te prefaci că scrii poezie.
să renunţi la viaţă şi să fii veşnic
un cuvânt pe buzele celorlalţi.

poezie de Ionuţ Caragea din volumul Absenţa a ceea ce suntem (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi au fost ruinaţi de averile lor şi mulţi au fost salvaţi de la ruină de lipsa de avere. Pentru a o obţine, cei mari au devenit mici, iar cei mici au devenit mari.

citat din Johann Georg Zimmermann
Adăugat de Catalina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil naiv cu păr bălai

Mă văd copil într-o căruţă
Mergând cu cei mai mari la târg
Când visele-mi dădeau în pârg,
Pe lângă hanul lui Măruţă;

Purtam cu mine-un univers întreg
Alai de Feţi-frumoşi şi cosânzene
Şi nu ştiam că, nota bene,
Va trebui să mă dezleg

de tot ce-a fost. Ce-a mai rămas
Din landu-acela cu poveşti,
Cu bunătăţile-i regeşti
Când te pune viaţa în impas?

O fi aievea sau doar cred
C-am fost un prinţ aşa ferice
Cu graţii, jocuri şi arşice
Sau numai visul lui Tancred?

Copil naiv cu păr bălai
Te cat întruna printre vise
Acum, bătrân, când pare-mi-se
Soseşte iarna-n luna mai...

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrătorii viei

de ce dăm noi importanţă
omului după ţinută?
fiecare om strănută
când ajunge în instanţă

orişicare se dă mare
şi-şi adaugă la puncte
numai calităţi defuncte
mai ales când nu le are;

de ce ne umflăm în pene
când vorbim cu cei mai mici
că tot nu ne cred şi nici
nu le semănăm la gene?!

pantalonul tău cu dungă
nu mai este o virtute
dacă iei drept servitute
doar ce-ţi zornăie în pungă;

uită-te cum crapă coaja
pomului ce nu dă roade
iar invidia te roade
până când adoarme straja

şi-ai să vezi cum bate vântul
prin livada ta pustie
dacă e să nu mai fie
sprijinit deloc avântul

zestrea ta, averea vie
grijă cui o laşi în urmă
că noi nu suntem o turmă
ci doar lucrători în vie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumosul meu

frumosul meu nepământean
din somn adânc tu m-ai trezit
atunci când nici nu mai speram
să văd lumina-n răsărit!

în noaptea neagră îmi părea
că veşnicia-şi face loc...
din Carul Mare... sau cel Mic..
ai coborât cu cerc de foc!

l-ai prins de inima-mi pustie
să nu mă pierzi peste ocean...
zburând cu mine-n galaxie
iubindu-mă nepământean!

poveste nu-i... e-adevărat....
şi martoră îmi este luna
pe cer cu stele presărat...
te voi iubi întotdeauna!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taine

La mine-n suflet se-nfiripă şoapte, pe-alocuri înfloresc bătrâni salcâmi
Şi clipele se fac uitate, din muguri albi, tăceri şi visuri scrum
La mine-n suflet e o nostalgie şi-un dor tăcut de răsărit pribeag
Când lumi se prăbuşec în apă vie, simţim atât de lesne şi de vag.
La mine-n suflet e pe-alocuri grabă, cu paşii mici las urme prin hazard
Şi numai câteodată sting orgolii, şi-mi eşti atât de primitor şi drag.
M-aş lumina de gânduri printre clipe şi pe sub gene lungi aş înnopta
Unde adorm tăcerile nespuse şi unde pot în liniste uita.
La mine-n suflet e război şi-s temeri, le-am strâns în pumnii mici cu un fior
Atât de diferiţi şi totuşi gemeni, înmărmuriţi de glasul unui dor.
La mine-n suflet azi e primăvară, mâine-s capricii fară echivoc
Şi nu-i mai bine oare când te-apropii, să prindem fericirea de mijloc?
Îti dau şi ţie o ispită, pot numai pe furiş s-o prind de soare
Şi doar muscând din valul de păcate, să-i furi trecutului o sărutare.
La mine-n suflet e aglomeraţie. Stau într-un colţ străini frumoşi şi reci
Nu ştiu că i-am primit cu stăruinţă, doar ca să-mi treci.
Mi-aş cere parcă şi iertare, dar nu m-aud de zgomot egoist
Şi parcă bucuria-i ştirbă de emoţie, zâmbeşte trist.
Îi pun zorzoane, măşti şi chipuri, m-ascund mai abitir de mine
Dar totuşi recunosc în sine-mi:
La mine-n suflet încă-i despre tine...

poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirea

Nu mai avem nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
O dragoste frumoasă într-un asfinţit...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
Dar ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără niciun alt bagaj decât refrenul,
Unei iubiri cum văd cam incomplete.
Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Cu suflete inspăimântate de furtună,
Ce ambii nimerim, nu pllrima oară!
Şi-atâtai tot! Din ce-a putut să fie,
Totul se sfîrseste ne-început,
Un dor sălbatic si o poezie
Simbolizînd iubirea ce-a trecut!
Astăzi mă doare sufletul, dar lasă,
Voi trece eu şi peste-această zi,
Tristeţea-mi dă târcoale, dar nu-mi pasă,
Zimbind merg înainte, orice ar fi!!!!
Să nu mă cauţi, m-am ascuns în mine,
Cu lacăte de giata am încuiat la porţi
Iar gîndul meu care zbura spre tine,
L-am zavorit cu lanţuri ca pe-un hoţ!!!
Să nu îmi scrii nu mai citesc iubite!
S-au risipit cuvintele în vînt
Chiar de e vară, cald si chiar fierbinte
Mi-e atîta iarna-n suflet, şi în gînd!!

poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă negativă

N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
Şi ce-a putut să fie s-a sfârşit...
N-a fost decât o scurtă nebunie
Ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...

N-am fost decât doi călători cu trenul,
Ce ne-am urcat în tren fără tichete
Şi fără nici un alt bagaj decât refrenul
Semnalului de-alarmă din perete!...

Dar n-am putut călători-mpreună...
Şi fiecare-am coborât în câte-o gară,
Ca două veveriţe-nspăimântate de furtună -
Furtuna primei noastre nopţi de primăvară!

Şi-atâta tot!... Din ce-a putut să fie,
N-a fost decât un searbăd început
De simplu "fapt divers", ce nu se ştie
În care timp şi-n care loc s-a petrecut!...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce cauţi tu la mine-n suflet?!

Ce cauţi tu la mine-n suflet
Călcând pe răni nevindecate,
Peste minciunile sfruntate,
Pândind al meu adânc răsuflet?!

Şi dinadins iuţindu-ţi pasul,
Mai scormoni plăgile-mi profunde
A amintirilor imunde,
Ce tind a-şi înăbuşi glasul.

Mi-e sufletul oglindă spartă.
Mi-e gândul tulburat de jale.
Vechi simţăminte-mi dau târcoale,
Vroind fiinţa să-mi împartă.

De dragul vremilor trecute
Te-aş asculta, dar mi-este greu,
Că te-oi purta cum faci mereu:
O lacrimă de-mi ştergi, curg sute.

Ce cauţi tu la mine-n suflet
Printre ruine de dureri,
Ce sângerau până mai ieri,
Pândind al meu firav răsuflet?!

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge frumos...

Ninge frumos
la mine-n Vlaşca,
în odăiţa mamei
este frig,
lumea l-a uitat,
demult, pe tata,
eu, în curte,
pe cine mai strig?!

Se-ntorc în suflet
suave amintiri
cu tot ce-a fost
sublim mai ieri,
în Vlaşca mă ninge
dinspre tata
cu amărăciuni
şi triste-nvieri.

poezie de George Pena (5 ianuarie 2010)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai dă-mi o şansă...

... mai dă-mi o şansă, Doamne, să ies cumva şi eu
din apele ce toamnei plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
şi liber cum cuvântul din versul ce Ţi-l scriu

mai dă-mi o şansă, Doamne, să scap cumva şi eu
de chinurile foamei ce-o duc ca un ateu
de golul care strigă la suflet însetat
de foc ce-ar sta să frigă şi tainic şi curat

de spaţii care-mi fură şi gând şi sentiment
şi pâinea de la gură şi ultimul moment
mai dă-mi, Te rog, o şansă să iau de la-nceput
această avalanşă de chinuri şi de lut

nu alte lumi mai drepte, mai fine şi mai moi
nu scară fără trepte spre cele de apoi
ci trece-mă cu rândul, cifrează-mă de viu
şi lacrima şi gândul şi bruma de sicriu

să fiu numai maşină şi cifră şi content
să nu mai ştiu de vină, iubire, sentiment
să ard precum un soare şi rece şi pustiu
să nu-l mai simt cum moare pe crucea Ta, de viu

eşti Dătător de zile la luturi şi la fier
şi la făpturi umile şi răi ca lucifer
eşti Creator de stele şi multigalaxii
şi toate toate cele ce numai Tu le ştii

erup la rece, logic, aluzii la idei
cu fir genealogic, ca numai Tu să vrei
să faci o nouă lume în stilul meu, modern
cu cifre-n loc de nume şi raiuri şi infern

mai dă-mi o şansă, Doamne, să ies cumva şi eu
din apele ce vieţii plătesc tributul greu
uscat precum e vântul ce bate în pustiu
şi liber cum cuvântul din versul care-l scriu...

rugăciune de Iurie Osoianu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei?...

Vrei să ştii dacă sunt bine?
Vrei să ştii dacă îmi pasă?
Timpul stă acum cu tine,
Adormit la mine-n casă.

Nu mai pregeta pe culmi,
Nu mai aştepta pe stânci.
Vântul bate peste lumi,
Amăgit de şoapte-adânci.

Nu mai stinge iară focul,
Nu mai reînnoda trecutul.
Universul schimbă locul
Şi ne-arată azimutul.

Vrei să vezi ce se întamplă?
Vrei să simţi şi tu cum este?
Mâna pune-o pe la tâmplă,
Dezmierdând-o c-o poveste...

poezie de Liviu Reti (3 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi ziduri cad, şi blocuri se destramă...

... şi ziduri cad, şi blocuri se destramă
şi un popor devine iar popor
când oare răul dintre noi şi Mamă
va deveni pârâu interior?!

suntem cu veşniciile de-o seamă
pământul nostru-i de la Dumnezeu
când oare scumpa noastră Mamă
ne vei aduce iar la sânul tău?!

când oare n-oi mai sta la vamă
în drum spre bucureşti şi chişinău
când oare numele purtat de Mamă
îl vei purta şi tu, poporul meu?!

şi ziduri cad, şi blocuri se destramă
şi un popor devine iar popor
şi va veni o zi când peste noi şi Mama
va fâlfâi un singur tricolor...

poezie de Iurie Osoianu (30 august 2018, Moscova)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care-am fost

Prin ungherele minţii licăresc amintiri,
Amintirile pastelate-ale celor care-am fost,
Imagini de-altădată, gingaşe-alcătuiri,
Zâmbetele de demult al celor care-am fost.

Erau toate atât de simple şi pline de candoare
Ori timpul ne-a rescris în întregime viaţa de atunci?
Dacă-am putea-o retrăi, spune-mi, oare
Am lua-o de la capăt?
Oare-am putea?

Amintirile sunt de-atâtea ori frumoase, iar
Tot ce-a fost trist uităm să ne-amintim
Sau abandonăm în urma noastră doar.
Oricum, de câte ori am râs ne amintim
Atunci când ne-amintim
De cei care-am fost,
De cei care-am fost...

Compozitori: Alan Bergman / Marilyn Bergman / Marvin Hamlisch, interpret Barbra Streisand

//www. imdb. com/title/tt0070903/videoplayer/vi3099376153? ref_=tt_ov_vi

cântec interpretat de Barbra Streisand, muzica de Alan Bergman / Marilyn Bergman / Marvin Hamlisch, versuri de Alan Bergman, Marilyn Bergman and Marvin Hamlisch din The Way We Were, 1974 (1974)
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi, te iubesc! Te vei mira: "Şi azi?"
- iar eu te voi privi cu bucurie-
"Cu tot ce-a fost? Cu tot ce va să fie?"
-Aş vrea ca, din ce-a fost, acum să scazi
tot ce-a fost rău. Renunţă la trufie,
opreşte-ţi paşii singuri şi nomazi!
Ce va mai fi? Doar eu şi tu vom şti,
în viitorul nostru împreună
în viaţa ce-ar putea fi mult mai bună
atunci când vom fi doi şi vom gândi
că Soarele nu va să mai apună
cât timp lumina noastră va zâmbi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eseu erotic

I
N-am văzut în vin decât ceaţă tragică
Când am fost deplin despărţit de tine
Astăzi îmi închin suferinţa-mi magică
Stelei senine.

II
Tot ce-a fost ieri slobod să lunece
Steaua mea pe cer astăzi s-a stins
Doamne, ce să cer tristului învins
Să nu se întunece?

III
Tremură lungi lacuri de taină şi nuferi,
Iar mă ajungi printre perdelele ceţilor
Iar mă străpungi, iar te-au făcut să mai suferi
Fiii ereţilor...

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ăştia dacă vor să zboare

moto: Acestea fiind zise, închei
Convorbirea de nouă minute
Mă duc la cantină şi nu te,
Mai sun până mâine la trei
-------

Nu mai vreau să-mi pun papucii
Că mi i-a udat Bosforul
Şi-au săvină mamelucii
Cu şerbet şi cu Li, Chioru'

Bate vântul peste case
Şi prin tigve când sunt goale
Iar în urma mea, rămase,
Multe, multe, sparte oale

Dacă-l vezi şi el se duce
Nu-i acelaşi când se-ntoarce
Că se-opreşte şi seduce,
Cele mai frumoase parce

Nu sufla în lumânare
Când ai licurici în cap:
Ăştia dacă vor să zboare,
Taie dunga la ciorap.

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!