Prea târziu
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri, făr-de-păcat
În mine iluzii absurde se zbat.
Iluzii absurde cum că-ntre noi
Bâzâie dragostea ca și un roi
De-albine de aur, dulce-nțepând,
Despre iubire și ură-ngânând.
Sentimental știu sigur că nu-s
Anii de aur mi s-au cam dus
Și sufletul meu e tot mai sărac
Și-s tot mai cinic și tot mai posac.
Căci deși trupul mi-e încă bun
Sufletul meu e doar moș nebun
Vreau să te-ating dar simt că-s impur
Și rău mă mai doare privirea-ți de azur.
Puștoaică dragă, cu gura de foc
Sunt plin de tristețe și de nenoroc
Tu poți, eu nu pot deloc să-ți ofer
Dragostea-aceea ce duce la Cer.
Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu privirea pot să-ți ajung
Anii tăi tineri căci, vai! Anii mei
Trecut-au aiurea, făr-de-temei.
Puștoaică dragă, cu părul bălai,
Cu ochii de azur, ce duc către Rai
Știu din privirea-ți că ne iubim -
Dar eu-s pe calea spre țintirim.
Știu că iubirea nu-i un păcat
Dar sufletul tău în tandrețe bogat
Și sufletul meu moșneagul nebun
Sunt ca și acul în carul cu fân.
Puștoaică dragă, cu suflet candid
Atâtea iluzii în mine ucid...
La marginea zării croncăne-un corb
Iubirea e oarbă eu nu sunt orb.
... Puștoaică dragă, cu părul tău lung
Doar cu regrete pot să te ajung
Aproape, departe sunt, par anii mei
Ce-n fugă zburat-au făr-de-temei.
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre suflet
- poezii despre trup și suflet
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre sărăcie
- poezii despre religie
- poezii despre rai
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Să mă vindec de iubire...
Să mă vindec de iubire
Cerc să fug spre amintire
Dar vrăjit de dorul greu
Tot mă-ntorc spre sânul tău.
Sânul tău, ca de fecioară,
Care face să mă doară
Anii mei, ce-mi par prea mulți,
Anii mei posaci și sluți.
Mai știi, tu, cum vântul rău
Se juca cu părul tău
Și-ntr-adins tot ți-l zburlea
Și gelos ți-l înfoia?
Mai ții minte, fată dalbă,
Cum stăteam culcați în iarbă
Și scrutam copacii groși
Cum priveau invidioși
La iubirea noastră mută,
La privirea ta de ciută
În care privirea mea
Ca-ntr-un lac se îneca?
Fără gând, fără vorbire,
Te sorbeam dintr-o privire
Și-mbătați de buze moi
Lumea-ntreagă - eram noi.
S-a dus vara, plânge firea
Și-a rămas doar amintirea...
Să mă vindec de iubire
Nu găsesc nici o ieșire.
Gândul meu copil zănatic,
Sufletu-mi flăcău tomnatic
Și toată făptura mea
Tânjesc la iubirea ta.
... Cum spuneam, cam în neștire,
Să mă vindec de iubire
Spre-amintire vreau să fug
Dar tot la tine ajung...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre gânduri, poezii despre amintiri, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre virginitate, poezii despre toamnă sau poezii despre păr
Mai naște-mă odată
Mai naște-mă odată mama,
Căci viața asta e prea grea,
Mă doare sufletul în mine,
Dar nu vă pot spune ce vrea,
Mai naște-mă odată mama,
Căci vreau să fiu eu lângă tine,
Să mă alini măicuță dragă,
Când mă simt rău și când mi-e bine
E prea gol mamă sufletul,
Căci nu mai pot nici respira,
E negru și pustiu în mine,
Dar nu mai pot nimic schimba
poezie de Silvia Tulbur (14 august 2021)
Adăugat de Silvia Tulbur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mamă, poezii despre viață, poezii despre schimbare, poezii despre negru sau poezii despre bine și rău
Petru Rareș: Și dreapta mi-e dragă, și stânga mi-e dragă, și amândoi ochii cu lumini adânci, și părul tău rotunjit pe spate și învolt ca un fum auriu, și gura ta cu buze ca măceșea, și mijlocul tău ca trestia de baltă, și mersul tău ușor ca de presură, și toată ființa ta...
replică celebră din piesa de teatru Apus de soare, Actul II, Scena 7, scenariu de Barbu Ștefănescu Delavrancea (1909)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre păr, citate despre ochi, citate despre lumină, citate despre gură, citate despre fum sau citate despre Petru
Aleanuri
Iubita mea, cu trupul de vioară,
Tu, care doar în mintea mea exiști,
Eu tot visez și-n zi și-n neagră seară,
Cum îmi săruți ochii bolnavi și triști.
De te-ai născut, și undeva, prin lume
Tu mă visezi, fără să știi că-s viu,
Că sunt palpabil și chiar port un nume
Te rog ca să mă crezi, asta nu știu.
Ce slobode sunt zările și albastre,
Ce pline sunt de dor neîmpărtășit!
Dar noi, nu ne vom întâlni sub astre,
Și nu vom ști că, tainic, ne-am iubit.
Speranțe seci domnesc în lumea largă,
Căci împlinirile sunt doar povești...
Cum aș putea să-ți spun că îmi ești dragă
Când nu știu cum arăți, nici unde ești?!
Vezi, tu, iubita mea necunoscută,
Ne naștem mari iubiri ca să râvnim...
Dar viața ni se trece grea și slută
Cel mai ades, din amintiri trăim.
Căci mărăcini rodesc pe a-vieții câmpuri,
Cu vise și iluzii ne hrănim...
Se trec în goană sterpe anotimpuri
În care că suntem iubiți mințim.
Dar, în definitiv, prețul nu-i mare
Ca să visăm, cu ochii deschiși larg...
În lumea rece și plictisitoare,
Visez cum că-mi ești dragă și ți-s drag.
... Iubita mea, cu trupul de vioară,
Eu nici nu știu, măcar, de te-ai născut...
Dar nu îmi las speranțele să moară
Visând la tine, mă simt renăscut.
poezie de Boris Ioachim (20 mai 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre naștere, poezii despre vioară, poezii despre sărut, poezii despre superlative sau poezii despre seară
Albi porumbei dau în zbor
Spre depărtarea albastră
Am dat porumbița-n zbor,
Să-ți aducă la fereastră
Iubirea și al meu dor.
N-am știut că depărtarea
Doare chiar atât de mult.
Nici că așterne uitarea
Peste tot ce ai mai scump.
Mă doare sufletul mamă
Că nu mai ești lângă mine.
Revino la mine, mamă!
Să-mi fie și mie bine.
Lângă tine, mamă dragă,
Mă simt ca o rândunea.
Pot zbura în zarea largă
Să am și eu steaua mea.
Dorul meu aș vrea să zboare
S-ajungă, mamă, la tine.
Să-ți aducă alinare
Și iubire dela mine.
Din pragul casei părintești,
Albi porumbei dau în zbor,
Să-ți aducă, mamă, vești
De la al tău pruncușor.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dor, poezii despre uitare, poezii despre stele, poezii despre porumbei sau poezii despre albastru
Îmi ești... ești fragă...
nu spune nimic dragă, n-a fost să fie,
nu spune nimic, n-a fost iubire,
a fost din noi melancolie,
a fost un ceas, de rătăcire
nu spune nimic dragă, mi-ai fost dragă
și-acum îmi ești iubirea toată,
nu spune nimic, e marțea neagră,
te simt doar eu, tu, niciodată
nu spune nimic, dragă, îți știu privirea
când cheamă sub gene toată sclipirea,
nu spune nimic, lasă tăcerea
cu liniștea ei să stingă fierea
nu spune nimic, dragă, te rog, nu spune
și-așa sunt ars de multe glume,
nu spune nimic, mai bine pune
paharul cu vin, dulce s-adune
nu spune nimic, draga mea dragă,
nu vreau să știe lumea întreagă,
nu spune nimic, iubire dragă,
dragă mi-ai fost, îmi ești... ești fragă.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre umor, poezii despre tăcere, poezii despre melancolie sau poezii despre ceas
Flăcări scrise
Când îmi îndrept gândul spre tine
din negură zăresc senin
și se trezesc minuni în mine
și sunt din nou al meu stăpân
și îmi cresc aripi de petale
să pot să zbor, să pot să vin
să stau în fața lumii tale
și tot ce simt să îți închin
Îmi ești o coastă, cea mai dragă,
din trunchiul meu îmbătrânit,
și cuget nopțile de ambră
în șoapte scrise râd cu rând
și poate le auzi cuprinse
în lutul tău cel mai sfințit
trăind din nou în necuprinse
visări din cerul înflorit
Comunicăm doar sufletește
oriunde ești, oriunde sunt
și ne dorim dumnezeiește
spunându-ne mereu în gând
și ochii mei vor să-ți mângâie
lumina ochilor spre Sfinți
și pașii mei să te urmeze
până-n pământ împătimiți
și să răsar tot lângă tine
într-un arbuști de liliac,
să te îmbăt mereu de mine
și-al meu parfum să-ți fie drag
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi, poezii despre lumină, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie sau poezii despre râs
Amor
Înamorat, al meu suflet îmi e,
Și-anume, iubit-o, să-ți spun eu de ce,
Ochii tăi galeși ce cald mă privesc,
Trezescu-mi în suflet amorul firesc.
Geana ta scumpă ce pâlpâie-ușor,
Cu focul ei molcom și seducător,
Chipul tău drag îl pictează sublim,
Pe-a inimii-mi pânza, ca pe-un heruvim.
Dulcele-ți zâmbet, candid, fericit,
Mă urcă pe culmi de-un aspect negrăit.
Și-aprig vrăjit, eu mă bucur atent,
De focul surâsului tău inocent.
Degetul tău cel subțire și fin,
Îmi naște în suflet un patos divin
Când cu tandrețe mi-l plimbi pe obraz
Și îmi definește cuvântul extaz.
Vraja cea dulce-a iubirii fierbinți
M-aruncă-ntr-un foc de aprinse dorinți.
Coapsa ta fină s-o mângâi ușor,
Cu sânul tău fraged să cad în amor.
Părul tău lung peste umerii goi
Să-l scuturi cu gratie, și mai apoi,
Eu însetat de amor, să îți gust,
A buzelor tale dulceață de must.
Lasă-te dar, în amor tu să cazi,
Iubirii adânci tu cu foc să îi arzi.
Noi amândoi din amor să gustăm
Iubirea în aur să o încrustăm.
Noi amândoi să fim sens împlinit
În dragostea vie ce-i foc preacumplit.
Focul intens al profundei iubiri
Avan să ne ardă în dulci pătimiri.
*
Dragostea-n suflet ce port-îți-o eu
La tine-nsetat mă va duce mereu,
Și-astfel îți spun să te mint eu nu vreau
Iubirea ta dragă pe alta n-o dau.
poezie de George Ciprian Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inocență, poezii despre foc, poezii despre zâmbet, poezii despre seducție, poezii despre plimbare sau poezii despre pictură
Ochii tăi albaștri
Ochii tăi albaștri
Anii cum i-au înnegrit.
Clipele dulci au murit.
Mâinile tale albe
Străină pâinea altora taie,
Și ciocârliile le-a învins o cucuvaie.
Părul, pe care l-am mângâiat,
De amintiri grele, se albește.
Părul tău ca un gând crește.
Unde te-ai dus? Doar ai rămas...
Doar ceva s-a dus din tine:
Iubirea s-a dus, că n-a vrut să rămâie cu mine.
O, dacă am putea-o prinde
Ca pe-o pasăre vrăjită și călătoare,
Ne va mai cânta în zorile aprinse de soare?
poezie celebră de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre păsări, poezii despre pâine, poezii despre ochi albaștri sau poezii despre mâini
Decontul final
Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îți dau toți acești ani, îți dau viața mea.
Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit niște ani, să ți-i dau înapoi,
Anii noștri frumoși, anii noștri nebuni,
Am să-ți dau săptămâni, anotimpuri și luni.
Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Și eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ți mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.
Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ți-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munți,
Să-ți aduc amintiri ca să poți să mă-nfrunți.
Să mai treci prin vreun loc unde-am stat și-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilința tacând
Și spitalul din gând.
Să mai schimbi drumul tău, că și-așa n-are rost,
Niște cioburi să-ți las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Și de dragă ce-mi ești mai trăiesc până vii.
Nici dovezi nu-ți pretind, nici chitanțe nu-ți cer,
Te aștept sus în cer,
Șapte ani te-am închis în iubirea ce-ți port,
Să mă ierți ca pe-un mort.
Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copți,
C-am să-ți dau niște ani, strânși în zile și nopți,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd și să-ți fiu nenoroc.
Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ți dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit
cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre zile, poezii despre săptămâni, poezii despre struguri sau poezii despre sfârșit
Depresie de toamnă
În acest an de stihii năpădit
Și încărcat de ură mult prea crunt
Nici pomii, nici iubirea n-au rodit
Nici crizanteme, parcă, nu mai sunt.
E o toamnă tristă, plină de mâhniri,
Tristeți rodesc în suflet și-n grădini...
Ca-ntr-un blestem, măntorc în amintiri
Și anii mei îi simt tot mai puțini.
Prilej de veselie nu găsesc
În acest început de veac hain...
Nici nu mai știu ce-nseamnă să iubesc
Și-n inima-mi se adună mult venin.
Doar cârcotesc la fiecare pas,
Ce tot mai greu prin viață mi-l târșesc...
Și vorbe de ocară, al meu glas
Despre-al meu trup și suflet des rostesc.
Și gânduri sumbre mintea-mi otrăvesc,
Dorințe vagi de trecere-n neant...
Doar despre morți îmi place să vorbesc
Și tot mai des cu huma sunt galant.
O! Ce fior năvalnic ar putea
Să-mi salte ochii stinși către azur?!
Să lumineze stearpă viața mea
Să mă simt tânăr și să mă simt pur.
E prea târziu, aceste-s doar visări,
Regrete, doar regrete mă-nconjoară...
S-au stins ale speranțelor vii mări
Ființa mea tânjește să dispară...
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre început
Clipă de lumină
Ți-am pus în părul tău de abanos
Steluțe argintii și parcă plouă
Din ochii tăi și norii grei s-au strâns
Dar pe genunchi tăi când stau,
Tu-ți vezi viața la toată-o lume cu povești
Și-atunci tu torci. Din firul lor îmi dai
Și mie câte-o clipă de lumină
Stau ascultând până ce-adorm, iar tu
Mă strângi în brațe ca pe-o jucărie,
Mă-acoperi cu suflarea ta, să-mi fie
Visele leagăn dulce de mătase...
De aceea te iubesc numai pe tine
Și amintirile-ți îmi sunt frumoase
Ți-aș da din părul meu, mănunchi de arse
Să poți plăti din anii bătrâneții
Dar viața e cel mai frumos tezaur,
Nu poți întoarce anii tinereții
Eu sunt cel ce îți duce mai departe,
Când obosit ești, mii, căci rămân
În sufletu-ți deschis precum o carte
De-acum, mereu, al vieții tale drum.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frumusețe, poezii despre tezaur sau poezii despre ploaie
''Dragă Stolo'' (Băsescu), ''dragă Ciolo'' (Iohannis)
Am avut un dragă Stolo,
acum avem dragă Ciolo.
Dragă Stolo a tăiat,
dragă Ciolo-a copiat.
Primim ordin de la ei
să lucrăm doar pe doi lei.
Asta-înseamnă, dragii mei,
că au minte de doi lei.
Vorba-aceea;
Pleacă-ai voștri, vin ai noștri,
noi rămânem tot cu proștii.
pamflet de Dumitru Delcă (8 decembrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie sau poezii despre Klaus Iohannis
Îndemn la iubire
Plecat departe cu gândul și fapta,
Cu inima-n palme și sufletul plin...
Alerg către tine, împins de la spate
De ceea ce omul numește destin.
Ceva mă atrage și trage cu totul,
Spre tine, iubito, E sufletul tău!
Îi simt încântarea, i-aud chemarea,
De parcă ar fi clădit din al meu.
De mult mă visez în brațele tale,
Știam că acolo va fi locul meu...
Azi, când te simt în brațele mele,
Știu că, doar astfel, pot să fiu eu...
Ce bine-i acasă, ce bine că ești...
E tot ce se poate primi mai de preț!
Mai rar ca în lume iubirea să-nvingă,
Știind că există atâta dispreț...
Dar iată că noi nu ne-am permis,
Să fim precum restul... Uite-ne-aici!
De mână, zâmbind mocirlei în față...
Neștiind ce-nseamnă "oamenii mici".
Neștiind ce-nseamnă hopuri în calea
A ceea ce face omul mai demn...
Știind doar că viața înseamnă iubire.
Doar la aceasta pot să te-ndemn...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (29 februarie 2020)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre existență sau poezii despre acasă
O frunză-n al tău ram...
Nu știu de ce mă mai iubești,
Sunt doar o frunză-n al tău ram,
Uitată-n cartea cu povești,
Pierdută-n fiecare an...
Din când în când îți aduc vești
Din parcul florilor, la geam...
Dar nu pot sta, chiar de-ți dorești,
Plecând... mă pot întoarce iar
În vara dragostei promise,
Privind prin frunzele căzute
Copacii desfrunziți de vise
În iarna dorurilor mute.
Și plec în fiecare toamnă
În dor să-mi regăsesc iubirea,
Să pot visa la tine, Doamnă,
Să-mi fie dragă amintirea...
Și-aștept acum să pot citi
Pe tâmpla ta iar primăvara,
Să pot simți din nou fiori
În vise, când se lasă seara.
Să înverzească-n al tău ram
Iubirea frunzelor pierdute,
Si-ndrăgostit din nou să am
Din ochii tăi... roua pe frunte...
poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre rouă, poezii despre promisiuni sau poezii despre primăvară
Răzbunare
Vreau să cred că te-am uitat, că te-am scos din visul meu
În gânduri te-am așteptat cu ce-a fost mai bun sau rău
Vreau să uit privirea ta și zâmbetul tău anost
Să te-alung din viața mea ca și când nici n-ai fi fost
Vreau să te iubesc în taină ca apoi să te urăsc
Și când glasul tău mă cheamă, eu zâmbind să te rănesc
Vreau să te cuprind în brațe și la pieptul tău să plâng
Să-ți ofer iluzii false și apoi să te alung
Vreau să-ți las acolo-n suflet o parte din viața mea
Să te lupți cu al tău cuget cum făceam și eu cândva
Vreau să-ți dau o lume-ntreagă, să te mângâi cu tandrețe
Și să joc un teatru fals cu atâtea mii de fețe
Doar când ochii ți se-nchid, vreau să te gândești la mine
Și când lacrimi te aprind, eu să nu fiu lângă tine
Vreau să cred că mă aștepți și cu tine să mă joc
Tu să strigi în urma mea, eu să nu mă mai întorc
Vreau să te răpesc cu mine într-un viitor bizar
Și apoi te părăsesc, te las pe un drum neclar
Vreau să cred din nou în tine și să te doresc aproape
Să te-apropii-ncet de mine... și apoi să plec departe
Vreau să-ți fiu acolo-n gânduri într-o lacrimă sărată
Ca o amintire veche ce nu poate fi uitată
După-atâta suferință, vreau să simt dragostea ta
Ca un foc ce te doboară răcind în urma mea
Vreau să-mpart acum în doi înc-o seacă apăsare
Și să rămână din noi... doar o dulce Răzbunare...
poezie de Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre teatru, poezii despre suferință sau poezii despre plâns
Mă rog să-Ți fiu
Mă rog să-Ți fiu un vas ales de Tine,
să folosești din plin viața mea
spre slava Ta, spre tot ce este bine,
să fiu al Tău întreg pe veci aș vrea.
Mă rog, Isus, ca ochii mei să plîngă
numai de dragul Tău cît voi trăi,
viața mea de Tine să se strîngă
și numai voia Ta s-o știu grăi.
Doresc, Isuse, scumpa mea Comoară
și prețiosul meu Mărgăritar,
să-Ți pot purta și eu a Ta povară,
să-Ți fiu și eu alături pe Calvar.
Ajută-mă, căci făr' a Ta putere
și fără harul Tău nimic nu pot;
nu sunt nimic, nimic e slaba-mi vrere,
ci numai Tu și Harul Tău e Tot.
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate de Traian Dorz despre viață
- citate de Traian Dorz despre ochi
- poezii despre dorințe
- citate de Traian Dorz despre dorințe
- poezii despre creștinism
- citate de Traian Dorz despre creștinism
- poezii despre comori
- poezii despre Iisus Hristos
- citate de Traian Dorz despre Iisus Hristos
La mulți ani, mamă!
Îmi aduc cu drag aminte,
De clipele din satul meu,
Când iarna grea din ulițe,
Mă făcea să vreau mereu,
Să fiu acasă lângă foc,
Să mă-ncălzesc, să nu răcesc,
Dar anii au trecut cu tot,
Mă uit în spate și privesc.
Timpul nu se-ntoarce,
Anii trec în zbor,
Acum cu toții sunt departe,
Dar poate-n viitor,
Vom fi cu toții împreună
Să ne sprijinim necazul,
Să ne scoatem din furtună
Și să ne întoarcem hazul.
Poate nu azi sau mâine,
Dar azi e mai urgent,
Deși nu suntem lângă tine,
Mamă dragă, crin etern,
Îți urăm, deși suntem departe,
Viață lungă, multe zile,
Fericire, sănătate,
Inimi plini de iubire.
Ți-aș dori tot ce se poate,
Dar știu că tot ce îți dorești,
Nu e pentru tine mamă,
Ci pentru ai tăi copii, ce îi iubești.
Azi e despre tine, mamă,
E ziua ta, deși mereu,
Ne ești în inimă icoană,
Și un înger trimis de Dumnezeu.
La mulți ani iubită mamă!
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (20 februarie 2022)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petrașc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă sau poezii despre îngeri
De ziua ta
Tu, ființă dragă, iubitoare,
Ce ne dai viață pe pământ
Mă înclin în fața ta cu demnitatea
La numele tău drag și sfânt
Tu măngâi pruncii la durere
Le aduci pe față mângâiere
Cu trupul tău ai face scut
Femeie-mamă... Te sărut!
Ești pregătită pentru a muri
Pentru copiii tăi, văzând în suferință
La tine totul-i cu putință
Privirea ta-i smaralde și zefir
În fața ta, pios mă înclin.
Azi te sărut, măicuță dragă
Din toate colțurile lumii
Azi pentru tine Înfloresc toți trandafirii
Zeița frumuseții și mentorul iubirii
De te ajung anii grei ai bătrâneții
Îți mângâi tot cu drag nepoții
Ești pentru ei acel tezaur
Pe fruntea ta azi pun cununi de Laur
Rămâi pe lume cel mai drag cuvânt
Tu, mamă, înger Sfânt!
poezie de Livia Mătușa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie sau poezii despre trandafiri
Pur și simplu: "Te iubesc!"
(sau "Declarație de dragoste", un alt posibil titlu)
Amorul meu te înconjoară
Cu pasiune nelimitată;
Ești visul meu de odinioară
Și realitatea întruchipată.
Prezența ta încântătoare
Din prima clipă m-a subjugat
Și am simțit ce rău mă doare
Iubirea ce m-a încercat.
Ești prima mea mare iubire,
Ești unică în felul tău
Și pot ghici în a ta privire
Că și eu sunt iubitul tău.
Ești visul meu, ești viața mea,
Ție-ți închin dragostea...
Ești tot ce am mai bun în lume,
N-aș vrea să te desparți de mine.
Ești dulce, zveltă, încântătoare,
Ai glasul de privighetoare,
Privirea ta e visătoare,
Iar gura ți-e ademenitoare.
Tu mă provoci seducător,
Cu trupul tău fermecător,
Mă amăgești că sunt frumos,
M-atragi în mod misterios.
Tu ești o floare între flori,
Mult mai presus de orice comori
Și ai un chip fermecător,
Un trup sublim, unduitor.
Privirea ta de foc mă arde
Și într-o clipă mă vrăjește;
Fiorul ce trupu-mi străbate
În mod plăcut m-ademenește.
Cu trupul tău mă ispitești,
Cu dragoste mă-nlănțuiești;
Îmi place să fiu sclavul tău,
Să îmi șoptești: "Tu ești al meu."
Și chipul tău mă zăpăcește
Și glasul tău mă aiurește...
Mă pierd de tot în preajma ta,
Dar mă trezește dragostea.
Mireasna ta mă amețește
Și mă topesc de dorul tău,
Surâsul tău mă urmărește,
În gând, în vis și tot mereu.
Ador zâmbetul tău divin,
Ești tot ce mi-aș putea dori,
Iar dragostea ce ți-o închin
Nicicând nu se va ofili.
Îți jur o dragoste eternă
Și pură ca o lacrimă;
Iubirea mea va fi supremă,
Iar fericirea maximă!
Pentru mine ești divină,
Prezența ta este sublimă,
Cu vocea ta cea cristalină
Mi-ai răpus a mea inimă...
Ce numai pentru tine bate
Și a ta va fi cât voi trăi,
Nu-mi mai e gândul nici la mate',
Ci doar la tine, zi de zi.
Tu ești cea care- mi dă putere,
Iubire, speranță, plăcere...
Vreau să te am mereu alături,
Să știu că n-ai să mă înlături.
Vreau să te simt mereu aproape,
Chiar dacă-i zi, ori de e noapte,
Vreau lângă mine să te știu,
În gândul tău mereu să fiu.
Aș vrea să stau doar lângă tine
Tu să trăiești numai cu mine,
Uniți pe veci noi doi să fim,
Mereu, mereu, să ne iubim.
Aș mereu să te sărut,
Cu patimă să te iubesc;
Când sunt cu tine, de mine uit,
Timpul aș vrea să îl opresc.
Aș vrea să adorm la pieptul tău,
Să te cuprind ușor în brațe,
Să mă dezmierzi cu amorul tău,
Să-ți mângâi ale tale coapse.
Mereu aș vrea să te privesc,
Cuvinte dulci să îți șoptesc,
Să-ți cânt, să-ți spun cât te iubesc,
Că doar pentru tine trăiesc.
Lângă tine sunt fericit,
Fiindcă mă simt iubit;
Nu mai știu ce înseamnă teama,
În urmă mult a rămas spaima...
Spaima că te-aș putea pierde,
Teama că nu m-ai iubi;
Disperarea ce m-ar cuprinde
Dacă tu m-ai părăsi.
Pentru tine aș face orice,
În schimb cerându-ți dragoste;
Ți-aș da oricând tot ce mi-ai cere
Doar pentru o clipă de plăcere...
Nu am cuvinte ca să-ți spun
Ce pentru mine tu însemni;
Știu doar: Te iubesc ca un nebun
Și-n veci te voi iubi la fel.
Doar tu ești tot ce îmi doresc,
Să fiu cu tine, să te iubesc,
Să sorb al dragostei nectar,
Să simt iubire iar și iar...
Nu te voi înșela nicicând,
Nici măcar cu un singur gând,
Nu vreau să-ți văd chipul plângând,
Nu vreau să te știu suferind.
Nu vreau să te pierd niciodată,
Nu mai pot trăi fără tine,
Vreau doar să fii a mea, toată,
Să știu că mă iubești pe mine.
Și nimeni nu mi te va lua,
Dragostea ta nu-mi va fura,
Căci tu vei fi numai a mea,
Pentru tine viața mi-aș da.
Cu vorbe dulci îmi dai fiori,
Mă-mbăt doar cu tandrețea ta,
Te simt vibrând, tremurător,
Când ne unește dragostea.
E minunat să te iubesc,
Să știu că mă iubești și tu,
Doar pentru tine să trăiesc,
Ție să-ți dăruiesc sufletul.
Nimic nu-i mai frumos de așa,
Nici nu-mi doresc altceva,
Cu tine totu-i ca-ntr-un vis,
Cu tine zbor spre paradis.
Căci dragoste la prima vedere
A fost atunci când te-am zărit;
Acum știu, cu multă plăcere,
Soarta, destinul, ne-a unit.
Când mă atingi înnebunesc,
Când mă săruți încremenesc,
Însă de lângă mine pleci,
Mă sting și mă răcesc, pe veci...
poezie de Cornelia Georgescu din romanul Proxima, partea a IV-a: "Adio, Proxima!"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori sau poezii despre fericire