* * *

Hoinar fără grijă sub cerul senin,
Cu inima pururi voioasă
Treceam prin viaţă, voios pelerin,
Şi viaţa-mi părea mai frumoasă.
Acum şi credinţa şi dragostea-s scrum
Căci viaţa-i ca valul şi marea,
Trădarea-n tot locul pândeşte pe drum
Şi greu ne loveşte trădarea.

poezie celebră de Jaroslav Hasek din Peripeţiile bravului soldat Svejk (1968), traducere de Jean Grosu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când un om circulă însoţit de un poliţist, înseamnă că se află într-un moment greu din viaţă.

Jaroslav Hasek în Peripeţiile bravului soldat Svejk (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mult mai greu

E mult mai greu acum s-asculţi
decât să faci ce-ţi place
dar vai cum plâng atât de mulţi
ce nu mai pot desface.
— Să-mi fie orişicât de greu
eu am s-ascult de Dumnezeu
căci cei ce râd de El acum
amar vor plânge-odată-n scrum.
E mult mai greu acum muncind
decât să te laşi lenei
dar vai câţi zac acum scrâşnind
în muncile gheenei.
— Să-mi fie orişicât de greu
eu voi munci cu Dumnezeu
căci cei ce lenevesc acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu să urci în sus
decât s-alergi în vale
dar ce frumos e la Isus
iar fără El, ce jale...
— Să-mi fie orişicât de greu
eu voi urca spre Dumnezeu
căci cei ce prea petrec acum
amar vor plânge-odată-n scrum.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pantofi si dragoste

Uneori dragostea are forma unui pantof
Care te loveşte din senin.
Te întrebi de unde a venit
Şi îţi place că te doare.
De ce?
Pentru că toţi pomii au flori
Şi toţi îndrăgostiţii au speranţe.
Nevoile nu au nume şi singurul salut
E un sărut.
Aştepţi, paşii ei au un sunet stelar,
Parcă de fiecare dată o vrei mai aproape,
Inima devine o garsonieră neîncăpătoare
Fără lift, fără geam.
Tu vezi doar cerul de dincolo de nori
Şi aştepţi...
O secundă poate părea o pedeapsă,
Fulgere apar şi din senin,
Fericirea e cu taxă inversă
Dar tu nu vrei să cumperi...
Acum, stai pe bancă şi eşti sigur
Că toţi au iubit măcar o dată.
Undeva, un pantof aşteaptă
Să găsească momentul potrivit...

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i un cântec

Când viaţa-i o luptă
între bine şi rău,
când timpul nu-ţi lasă
nimic al tău,
când totul pare-o glumă
în viaţa ta,
ascultă mereu
de inima ta.

Dacă nu ştii
să te ridici când ţi-e greu,
în jocul vieţii
ai să suferi mereu;
dacă-nainte
nu ştii să priveşti,
încearcă acum
şi-ai să reuşeşti.

Destinul te loveşte
când nu te-aştepţi,
dar nu sta închis
între patru pereţi;
luptă înainte,
ştiu că nu e uşor,
ai încredere-n tine,
din asta nu o să mori.

Nu da-napoi
orice s-ar întâmpla,
nu-ncerca să fugi,
viaţa-i numai a ta;
învaţă să câştigi,
învaţă să pierzi,
şi-ntotdeauna
în tine să crezi.

Viaţa-i frumoasă
pentru fiecare,
cu-atâtea necazuri,
toţi pot să zboare;
învaţă să profiţi
de fiecare zi,
viaţa-i un cântec,
n-o irosi.

poezie de Mihail Simionescu
Adăugat de Mihail Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericit şi clarvăzător e cel ce în viaţă se străduieşte să trăiască aşa cum ar dori să trăiască după moarte.

Jaroslav Hasek în Abecedarul umorului
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârâul şi marea

Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă.
De ţărmu-i departe, tot sare prin stâncă
Un tânăr pârâu ce spumos îşi aruncă,
Voios, fără griji, unda lui cea zglobie.

De marea întinsă, nimica nu ştie
Zglobiul, voiosul şi clarul pârâu:
El iute aleargă spre zări fără frâu,

Şi marea bătrână, întinsă, adâncă,
Spre tânăra undă privirea-şi aruncă
Din valuri clipind ca din sute de pleoape:
Pârâul zglobiu în ea va încape.

El fuge voios, tot mai repede fuge,
Nu ştie, nu-i pasă ce ţărm va ajunge...

Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu - iar eu, marea.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1959)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pârâul şi marea

Vezi marea: bătrână, întinsă, adâncă.
De ţărmu-i departe, tot sare prin stâncă
Un tânăr pârâu ce spumos îşi aruncă
Voios, fără griji, unda lui cea zglobie.

De marea întinsă, nimica nu ştie
Zglobiul, voiosul şi clarul pârâu:
El iute aleargă spre zări fără frâu;

Şi marea bătrână, întinsă, adâncă,
Spre tânăra undă privirea-i aruncă,
Din valuri clipind ca din sute de pleoape:
Pârâul zglobiu în ea va încape.

El fuge voios, tot mai repede fuge,
Nu ştie, nu-i pasă ce ţărm va ajunge...

Tu, dragostea mea, ai aflat ghicitoarea:
Tu, pârâul zglobiu - iar eu, marea.

poezie clasică de Miron Radu Paraschivescu din Laude şi alte poeme (1953)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţii fricoşi ajung generali.

citat din Jaroslav Hasek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supărător este faptul că astăzi nu mai ai nicio posibilitate să deosebeşti un om cinstit de o secătură.

citat clasic din Jaroslav Hasek
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

timiditate

Timiditatea e trăsătura cea mai urâtă a firii omeneşti. E o şmecherie înveşmântată în vălul modestiei.

definiţie clasică de Jaroslav Hasek în Abecedarul umorului
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu există eroi, ci animale de abator şi parlagii de la cartierele generale.

citat din Jaroslav Hasek
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i frumoasă şi la 66 de ani

A mai trecut un an dar nici nu-mi pasă!
Să treacă cât mai mulţi! Mie mi-e bine.
Că nu mai sunt nurlie şi frumoasă,
Nu sunt tot eu? Şi nici nu mi-e ruşine.

Sunt anii mei şi-i ţin cu drag în braţe
Şi sunt frumoşi, aşa cum sunt. Să treacă!
Şi nu cumva vreun hoţ să mi-i înhaţe,
Că, fără ei, aş fi mult mai săracă.

Botine fine nu mai port de-o vreme
Şi mijlocelul nu mai e subţire,
Mă scol în zori, mă culc mult mai devreme
Şi nu mai ţin nici cure de slăbire.

Mă doare un genunchi, un junghi m-apasă
În spate, drept pe şiră... şi ce dacă?
Pe zi ce trece, viaţa-i mai frumoasă
Şi nicio lacrimă nu mă apleacă.

Mai plouă-n suflet... e firesc să plouă-
Nici cerul nu zâmbeşte-ntotdeauna.
Mi se mai frânge inima în două,
Da'-mi trece, numai de răsare luna.

Mai scriu şi-un vers şi pot să uit de toate-
În poezie sunt cum vreau. Hai, viaţă,
Trăieşte-mă, atât cât se mai poate
Şi cât a mai rămas, pe mosor, aţă!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima e curvă grea

Inima e curvă grea,
Deşi-s în vârstă ea tot vrea...

Mulţumită-i cu puţin,
Cu ochii tăi plini de senin...

Cu sânii de merişor,
Cu torsul care-mi dă fior...

Pe-o bancă de catifea
Ţi-am spus că inima te vrea...

Râs-ai prin colaci de fum
Şi am împins viaţa în scrum...

Inima, ce curvă grea,
Deşi sunt ars ea tot te vrea!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu a zămislit natura, prin urmare doar el e singurul în drept să hotărască asupra ei şi nimeni altul. Fiecare răspunde de faptele sale numai şi numai în faţa Domnului.

Jaroslav Hasek în Abecedarul umorului
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătirea pentru măcelurile omenirii s-a făcut dintotdeauna în numele lui Dumnezeu sau a unei presupuse fiinţe foarte înalte, create şi concepute de oameni prin propria lor imaginaţie.

citat clasic din Jaroslav Hasek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul celor de pe mare

Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu,
Din vârfurile de catarge
Se vede-n jur numai pustiu...

Soarele s-ascunde sângeriu
În apa mării printre alge...
Loveşte valul şi se sparge
În promontoriul cenuşiu.

Noian de rele vor învinge,
Cei de pe punte bine ştiu,
Ei au vreme să se roage
Pe-ntinsul verde-azuriu...

Loveşte valul şi se sparge.

rondel de Ioan Friciu (17 iulie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El, ostaşul veteran, nu putea tocmai el să mărturisească faptul că-i e teamă de câteva alice iepureşti.

Jaroslav Hasek în Abecedarul umorului
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vremurile sunt atât de grele încât eşti obligat să ucizi arhiducii, nimeni nu se mai poate mira că este dus la poliţie.

Jaroslav Hasek în Bravul soldat Sveik (1920)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva ca tine

Visam de multe ori la cineva ca tine
Care să mă ajute, să mă-nţeleagă bine
Să îmi iubească râsul şi ochii să-i iubească
Şi-atunci când sunt speriată el să mă ocrotească.
Şi-acum când eşti aici eu nu ştiu ce să fac
E uimitor ce fluturi am astăzi în stomac
Te văd că eşti real şi toată mă topesc
Cu fiecare zi eu mai mult te iubesc
Când viaţa mă loveşte cu al ei aspru bici
Cu inima ta bună tu eşti mereu aici
Eşti lumea mea, eşti cerul, eşti o frumoasă stea
Să schimb ceva la tine în veci nu aş putea
Probleme şi necazuri acum dispar de tot
Căci tu mă ţii în braţe când simt că nu mai pot
Mă tem de-un singur lucru şi-l spun fără ruşine
Că n-aş putea trăi fără un om ca tine.

poezie de Jessica Sings, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Protectoare pentru ajutorarea familiilor celor ce şi-au aflat moartea într-una din minele soţului înseamnă să preiei patronajul serbării în scop de binefacere, înseamnă, înainte de toate, o toaletă fastuoasă comandată la Viena, pe urmă este nevoie să comanzi tablete pentru migrene, căci, fără doar şi poate, o să aibă loc şi nişte şedinţe de comitet, iar după încheiere să dai un banchet cum scrie la carte, să-i meargă vestea şi să plesnească toţi de necaz. Fireşte, treaba asta va costa, dar va avea grijă să vorbească cu soţul ei pentru a-l convinge să încerce o sporire a preţului la cărbuni.

Jaroslav Hasek în Abecedarul umorului
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!