Trandafirul alb

Voi culege pentru tine
ultimul trandafir din grădină,
trandafirul alb care înfloreşte
odată cu lăsarea ceţii.
Albinele avide l-au vizitat
până ieri,
dar este încă atât de dulce
că se înfioară.
Este un portret cu tine la treizeci de ani,
un pic amnezică, cum tu vei fi apoi.

poezie celebră de Attilio Bertolucci, traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ia-mă cu tine în toate trecătoarele dimineţi...

citat din Attilio Bertolucci
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul

Trandafirul,
nepieritorul trandafir pe care nu-l cânt,
greu de miresme,
trandafirul din grădina neagră în puterea nopţii,
cel din orice grădină şi orice înserare,
trandafirul ce renaşte din uşoara
cenuşă prin arta alchimiei,
trandafirul persanilor şi al lui Ariosto,
cel întotdeauna singur,
întotdeauna trandafirul trandafirilor,
tânără floare platonică,
arzătorul şi orbul trandafir pe care nu-l cânt,
trandafirul de neatins.

poezie celebră de Jorge Luis Borges, traducere de Andrei Ionescu
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culege trandafirul...

Pe nesimţite timpul întotdeauna zboară,
Culege trandafirul cât este încă vară!
Degeaba-l vei culege când timpul i-a trecut:
Culoarea şi parfumul din el au dispărut.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (8 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafir ce înfloreşte pe obrazul meu

Un trandafir înfloreşte pe obrazul meu,
dacă mă săruţi,
iar eu mă uit la tine
şi te văd printre petale,
mi-e teamă să nu mă rup.
Privirea ta e un foc,
ce se ridică dintr-o bruscă mişcare
şi mă gândesc la viaţa lungă a trandafirului,
aşteptând fără suferinţă,
pentru a deveni etern.

poezie de Eugenia Calancea (7 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

A culege o floare este o plăcere atât de mare faţă de a o observa doar sau a o fotografia. Aşa că, odată cu trecerea anilor, am cultivat în grădină cât mai multe flori am putut, pentru a fi culese de către copii.

citat din Anne Scott-James
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CAND TE NASTI...

Când te naşti, primeşti în dar,
Odată cu suflul şi pământul
Nelipsit, Divinul Har,
Apoi mama-ţi dă cuvântul

Calci cu sfială pe pământ
Şi tălpile se înfioară,
Simţi în tine Duhul Sfânt,
Ce în suflet se coboară.

Dar oare ce-i mai sfânt?
Decât cuvântul mamei dulce
Şi al patriei pământ,
Pe care în suflet îl vei duce.

Încă merg cu lumea-n rând
Eforturi fac, mă străduiesc,
De greutăţi nici nu mă plâng,
N-am timp să îmbătrânesc.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-a vizitat Iisus

Astă noapte, m-a vizitat Iisus,
m-a mângâiat părinteşte
apoi m-a certat uşor,
până când sentimentul
de dulce vinovăţie
s-a scurs printr-o lacrimă.

Te-am vizitat noaptea, mi-a zis,
când esti singur,
fără femeie,
carte
şi sticla cu vin,
asemeni poetului.
Doamne, i-am zis,
cartea şi sticla cu vin,
sunt pentru mâine,
dar femeia e lângă mine,
uite cum îmi ţese
vis după vis!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul cecen

(după război)

Sau... Trandafirii războiului cecen

Am visat un trandafir - o floare ofilită
Ieri, estul era mândru de el,
iar azi nimeni nu cântă trandafirii,
Îl bombardează, îl împuşcă.

Acum, floarea stacojie e-n dizgraţie,
soldatul rus a nimicit trandafirul,
l-a călcat grozav cu cizma lui murdară
în grădinile în care au crescut trandafirii...

Cred că e mare necaz
pentru că odată, în liniştea nopţii,
când soarele n-a strălucit, ci doar luna
m-a privit uimită, văzând cum Zeul
războiului al zecelea a procedat făţarnic,
oferind trandafiri, 19 trandafiri.

Iar eu mirat priveam din şanţ sau de pe înălţimi
Cum Venus oferea-n secret
Câte un trandafir...
Zeului Apollon sau Marte.

poezie de Valerian Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viaţă

Viaţa este un banchet. Dacă o tavă de mâncare care face ocolul mesei este adusă până la tine, întinde mâna şi serveşte-te moderat, cumpătat. Dacă se îndepărtează de tine nu o reţine. Nu apare încă? Nu-ţi trâmbiţa dinainte pofta, ci rabdă până ajunge la tine.

definiţie clasică de Epictet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai

întâi l-au recrutat
apoi l-au recomandat
apoi l-au reprezentat
l-au rezumat
l-au repezit
l-au retezat
apoi l-au rebotezat (?!)
apoi
l-au resuscitat
l-au redat
posterităţii de-o zi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un trandafir se dezvoltă şi înfloreşte nu în ciuda, de dragul sau în dispreţul altor flori, nici pentru a fi considerat regele lor, ci înfloreşte pur şi simplu. Aşa şi omul care este cu adevărat om.

aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cer fragmentat într-un orizont orizontal sau poem despre celălalt eu care a murit

într-o solidaritate suspectă
prejudecata mea este un portret din flori
căzut în partea a doua a calvarului
pentru că şi identităţile se pot naşte din mai multe mâini
la fel cum se nasc copiii din mai mulţi bărbaţi

în fiecare zi scriu tiranul din mine
până i se întunecă toate celulele
şi în fiecare noapte sunt ziua care a trăit
aşa că omule
prietene
dumnezeule
nici nu ai idee ce greu este să te ascunzi de tine
în tine

nimicul este o încăpere în care plouă
ştiai asta?

poezie de Daniel Dăian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caragiale este atât de cunoscut, încât publicul din sală spune replicile odată cu tine. Asta e bine. Dar vezi apoi că şi joacă cu tine. Şi atunci, jocul tău şi imaginea ta despre personaj se întâmplă să nu se suprapună, să nu aibă acelaşi contur cu imaginea pe care şi-o formează spectatorul.

citat clasic din Mircea Albulescu (2014)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Argentinienii sunt de părere că Bucureştiul este cel mai mare oraş pe care l-au vizitat vreodată. Până la Arena Naţională au mers 3 ore jumăte cu taxiul.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne,
Îţi mulţumesc pur şi simplu
pentru că exişti,
pentru că eşti mai mare decât capul nostru – prea logic,
pentru ca eşti mai subtil decât inima noastră – prea nervoasă,
pentru că eşti atât de aproape şi atât de departe şi în toate – altul,
pentru că ai fost zămislit şi eşti încă necunoscut,
pentru că fugind departe de Tine – noi fugim înspre Tine,
pentru că nu facem nimic pentru Tine, ci facem totul prin Tine,
pentru că lucrul pe care nu-l putem apuca nu este iluzie.
Îţi mulţumesc, Doamne, că eşti tăcut.
Numai noi – erudiţii analfabeţi –
fără încetare pălăvrăgim.

rugăciune de Jan Twardowski, traducere de Dan Verona
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul nu întreabă "de ce?"; el înfloreşte "pentru că înfloreşte", şi nu ţine cont de el însuşi, sau dacă cineva îl priveşte.

citat celebru din Angelus Silesius
Adăugat de Ion Izvor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i dor de tine

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi lumea-mi pare atât de mică,
Fără iubirea şi mângâierea ta,
De tot îmi este frică.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi viaţa-mi pare ca o clipă,
De-aş putea zbura
Pe-a vântului aripă.

Să vin în miez de noapte
Ori în zori de zi,
Să-ţi spun cu dulce şoapte
Că fără tine nu pot trăi.

Mi-i dor de tine, draga mea,
Şi inima mă doare,
Ce mult aş vrea să fii a mea
O! tu raza mea de soare.

Dar totul e în zadar
Şi mie îmi pare atât de rău
Căci tu nu eşti lângă mine
Şi lângă tine nu sunt eu!

poezie de Vladimir Potlog (6 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e atât de dor de tine, tată!

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Că a-şi da orice să-mi fii aproape,
Să-mi dai iar sfaturi înţelepte,
Ca filozofii în etate,
Să stăm la masă ca odată.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Să îţi revăd privirea blândă,
Ce ochii negrii îţi rotunjeau
Şi râsul larg, deşi cam rar,
Când lumea era mulţumită.

Nimica nu te supăra,
Ca lenea şi minciuna coaptă,
Ce necuviinţa fluturau,
Fără tupeu, din poartă în poartă,
Crezând-o chiar emancipată.

Te războiai cu orişicine,
Pentru prostia afişată,
Ca să nu prindă rădăcini
La Poarta mult prealuminată,
Căci tu ştiai ce era sfânt.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
De glasul tău cântând romanţe,
În zilele de sărbătoare,
De demnitatea-ţi neclintită
Şi de respectul tău din poartă,
Faţă de toţi românii buni
Plini de omenie şi credinţă.

Mi-e atât de dor de tine, tată!
Şi mândră sunt, că eu ţi-s fată,
Care iubeşte tot ce-i sfânt,
Aşa cum îi spuneai odată.
Mi-e atât de dor, de tine, tată!
Şi îmi lipseşti, aşa de mult.

poezie de Valeria Mahok (20 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru trandafirul din scaunul împărătesc

Roz trandafir, frumseţea ta
nu m-a cruţat. Din drum m-abat
şi mă răsfir, când zmeu - când stea -
prin ziua şi prin soarta ta.
Roz trandafir, care te-nalţi
suprafiresc la albe curţi
din scaunul împărătesc,
pe lespede în faţa ta
şi gândul ar îngenunchea.

Sau poate că tu nici nu eşti?
Vezi - sufletul mi-e-n cumpănă.
O, dac-aş şti, aş căuta,
o, dac-aş şti că fiinţă n-ai,
aş căuta să-mi înfloreşti
aievea-ntruchipându-te,
să nu-mi adii ca din poveşti
sau din închipuiri de rai.
Zmeu tulbure şi amăgit -
eu mi-aş stârni grădinile,
trimite-mi-aş albinele -
din ceara răsăritului
cu foi, pleoape, ghimpi pe fir,
să te clădească trandafir
de la nămiezi la asfinţit.

poezie celebră de Lucian Blaga din Legenda veşnică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia dragostei

O, n-aştepta cuvinte de la mine!
De-ţi sunt ca trandafirul, iz şi carne - tu culege-mă!
De-ţi sunt ca un pocal de roşu vin - tu ia-mă!
O, strânge-mă-ntre buze, bea-mă
până la cel din urmă strop. Să fiu în tine!

Uită-mi trecutul, jalea, sărăcia,
nimic să nu îţi tulbure clipita.
Şi-apoi? Apoi tu uită-ţi inima gingaşă,
apoi striveşte-mă sub tălpi – sunt trandafirul,
apoi sfărâmă-mă-n bucăţi – îţi sunt pocalul,
chiar sticla zuruind să te desfete.

Doar ştiu că-asemeni viselor acele
care se sfarmă şi se-ntorc într-una,
asemeni unui ţipăt de durere
şi crimei, remuşcării –
am să mă-ntorc mereu să-ţi bântui glasul.

poezie celebră de Alojz Gradnik din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!