Aspirăm mereu spre perfecțiune și nu știm dacă o vom atinge vreodată. Ea este asemenea zborului pescărușului alb ce se înalță peste strălucirea mării nesfârșite. Perfecțiunea rămâne zborul nostru spre absolut, un zbor spre adevăruri eterne, spre frumuseți ideale, spre vise intangibile. Orice ființă care poartă în ea vise mărețe, speră că ele vor fi realizate, deși drumul este anevoios, căci acea ființă este dirijată chiar de energia ce o dau visele.
Ecaterina Chifu în Reflecții / Reflexions (2006)
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Albatros în zbor
În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Peste furtuni și naufragii absolute,
Stăpânitor peste comori ascunse de corsari.
Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru-al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...
Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde.
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde
Și-ajunge-n orizonturi ce duc spre nicăieri.
De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Albatros în zbor
În zborul tău spre orizonturi neștiute,
Tu te înalți suprem peste oceanul planetar,
Stăpân peste furtuni și naufragii absolute,
Peste comori nemaivăzute, ascunse de corsari.
Ca și un zeu veghezi corăbierii lumii,
Precum Poseidon din templul de pe Olymp,
Sfidezi abisul negru al mării și-al furtunii,
Taifun apocaliptic, venit de peste timp...
Ca visele omenirii, tu poți să zbori oriunde,
Tu poți să faci ca ziua de azi să pară ieri,
Doar zborul omenirii pornește spre niciunde,
Și ajunge-n orizonturi, ce duc spre nicăieri.
De la un pol la altul aprinzi lumina lumii,
Al mării nesfârșite, semeț cuceritor,
O cruce se înalță din mijlocul furtunii,
Un înger al speranței, un albatros în zbor...
poezie de Marian Florentin Ursu (8 iulie 2018)
Adăugat de Marian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elevilor mei...
Asemeni unui stol de porumbei
Cu aripi pregatite pentru zbor,
Spre alte zari voi veti porni acum
Sfielnici si timizi, spre viitor.
Incepe drumul spre frumosii ani
Ai tineretii, cu-ntrebari si vise
In fata voastra mii de usi vor fi
Eu va doresc sa le gasiti deschise.
Sa stiti iubi tot ce-i frumos in viata,
Sa tineti vie flacara iubirii,
Nimic nu poate fi mai bun in oameni
Decat sublimul gest al daruirii.
Lasati-va de vise leganati,
Dar visele sa nu va stapaneasca
Fortati vointa cand apare sansa
Lasand a lumii ordine fireasca.
Fiti buni si drepti, si intelepti sa fiti
Viata e lupta, nu e o poveste
Si-avand alaturi, pururea, credinta
Sa faceti lumea altfel decat este.
Mesajul meu spre voi e:"Fruntea sus,
Priviti increzatori spre viitor,
Si veti razbate, fara indoiala,
Pastrand al vietii limpede izvor".
poezie de Iulia Comaniciu (iunie 2001)
Adăugat de Iulia Comaniciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spre stele
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
M-alină ne-ncetat
un gând ascuns de iele;
aș vrea să-l știu,
dar nu-l cunosc...
căci e departe.
Este-n stele
și numai astrele îl știu.
Să merg încet pe scară,
să iau ce nimeni
nu ar lua.
O stea!
Și nu povara.
Plutesc și zbor
spre cer, spre stele.
Este un vis visat...
sunt gândurile mele.
poezie de Irina Matei
Adăugat de Claudia Antoche
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirea o fereastră deschisă spre cer, spre vise, spre copilărie, spre lumină și adevăr... Fericire umbră a viselor noastre rămase dincolo de perdeaua realității și vieții.
Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre "înțelepciune" sau spre "libertate" este un drum spre centrul ființei tale. Aceasta este cea mai simplă definiție care se poate da metafizicii în genere.
Mircea Eliade în Fragmentarium
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de tânăr
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi dezgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (28 noiembrie 1897, Berlin-Wilmersdorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de tânăr
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi desgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întâlnirea cu iubirea
M-am întâlnit c-un înger care se rătăcise prin ceață,
Și-am vrut să-l iau de mână și să-l conduc în viață.
Mi-a spus că este îngerul păzitor
Al unui bărbat care moare de dor,
Pe care îl duce-n ispită
Femeia iubită.
M-a întrebat dacă există așa ceva în realitate
Și dacă să-l găsească vreodată se mai poate.
Acea ființă, i-am răspuns, există și are
Două picioare,
Care,
Dacă ar fi libere, cum se cuvine,
Acum ar alerga spre mine.
Este stăpâna ochilor cărora, după cum îi este firea,
Le impune ca la doi robi să-mi ocolească privirea.
Mai este sluga libertății sale,
Pe care, de fapt, nu o are.
Mai ales, e o mamă frumoasă,
Ai cărei pași țin drumul drept spre casă;
Visând la ea, m-am rătăcit. nu știu de unde vin, unde mă duc...
Am destul timp la ea să te conduc!
În drum spre ea, ceața s-a risipit,
Îngerul însoțit s-a oprit,
M-a privit,
Mi-a șoptit:
Te-am găsit!
Nu l-am recunoscut
Și-a dispărut...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (20 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visez ca un copil
Să dormi ca un copilaș înfrigurat după ce a colindat iubirea
Cu capul în palmele mele, vei putea?
Să te dezmierd cu mângâieri peste ochii limpezi cu care mă privești?
Să te cuprind cu brațele peste inima ce bate tare, parcă ar dori să zboare?
În ochii tăi mă văd copilul de-altădată cu flori în mână,
Cu zâmbetul larg, primitor,
Cu brațele întinse te aștept, cu visele în palme
Mă desprind de cei din jurul meu,
Și răsăritului îi spun, că am visat la nesfârșit
Să zbor spre necunoscut, în drum spre DUMNEZEU.
Spre taine ce pot deschide orizontul închis,
Spre misterele dezlegate de spicul de grâu,
Spre limitele conștiinței albastre, spre visul imaginației de copil,
Spre tainele noastre,
Spre cerul de dragoste plin.
poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul spre succes
ce am strâns în suflet e sublim tezaur
amintiri și vise fără de sfârșit
dragostea intensă sculptată în aur
zborul printre astre lin și reușit.
împart cu lumea gânduri montate -n poeme
dar știu că drumul spre succes e greu
înțelepciunea vieții plină de teoreme
trece de obstacole și învinge mereu.
romantismul meu desprins din paradox
imită naturile în patru anotimpuri
luptă cu moartea ca-ntr-un ring de box
nu lasă tristețea să reziste-n tertipuri.
cu versurile mele spre stele mă îndrept
lumina veșniciei îmi freamătă în piept.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atât de tânăr sunt
Atât de tânăr sunt. Vreau fiecărui sunet,
ce trece lângă mine, să-i dau a mea ființă,
și în a vântului atât de dulce tunet,
asemenea cățărătoarei plante zvâcnet,
vreau dorul să se-anine-n cuviință,
De orice armură ființa-mi dezgolesc
să simt cum pieptu-mi se lărgește,
căci este vremea să mă pregătesc
de drumul mării unde-o să găsesc
acele țări spre care mă gonește.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina ce vine dintr-o ființă este asemenea luminii cascadelor ce cad din înălțimi, a curcubeului ce leagă valuri de verdeață, a strălucirii mării sau a scânteierii cerului.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi place
Pierdut printre gânduri îmi place să zbor
Spre căi nebătute, cu pasul ușor,
Spre vise mărețe, cu ochii închiși,
S-adulmec poteca plină de iriși;
Să-ncerc să te caut ca să te ating
Căci dorul de tine eu caut să-mi sting;
Să-ncerc să fac umbră pământului drag
Doar până sufletu-ți m-așteaptă în prag.
poezie de Nadia-Cosmina Prigoană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deși ne oferă liniște și relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite și strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existența, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumusețează viața, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spații mirifice.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne întoarcem la natură! Ea este o mamă iubitoare. Este regretabil că ne-am îndepărtat de ea, deși ne oferă liniște și relaxare. Când purtăm în noi lumina culmilor însorite și strălucirea mării, nimic nu ne mai poate întuneca existența, căci aceste elemente eterne au farmecul Divinului ce ne înfrumusețează viața, iar amintirea lor amplifică fericirea trăită în acele spații mirifice.
Chifu Ecaterina Speranța în Reflectii/Reflexions
Adăugat de Ecaterina Chifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise înaripate
Lăsați visele să zboare,
Să treacă dincolo de ușa zăvorâtă.
Sâ ajungă dincolo de nori,
În alte țări din alte galaxii
Și să se-ntoarcă pe pământ,
Cu îngerii din cer
Căci poate că în astă lume,
Dură și reală,
Este nevoie de -o lume ilustrată, inventată,
În care bocancii minții să-ți fie schiuri spre Univers.
Și din șireturi să faci corzi,
Spre a te cățări până la stele,
Să faci un leagăn unde să pui flori de vise,
Pe care să le-arunci spre Soare...
Hai, visează la dragostea construită în doi.
Visează și ai să vezi
Cum inima nu-ți va mai fi prizonieră.
Fă-o regină și dă-i dreptul de a alege!
Te rog din suflet, omule! Eu trebuie să plec....
Până mă voi întoarce visează!
Cheia fericirii o are fiecare din noi.
poezie de Diodor Firulescu din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zbor de flutur
Se-adapă din lacrima nopții
în zorii ascunși la hotare
de umbre pierdute în mare,
a stelelor scurte adopții.
Surprinde lumina în focul
a mii de oglinzi delicate
ce Soarelui vor să-i arate
că-n aripi își poartă norocul.
Privește, distrat, spre copacul
ce-i pare, acum, doar decorul
în care-a crescut el, actorul,
și-a fost, doar o vreme, iatacul.
Se-aruncă, în formă perfectă,
spre cer, spre lumină, spre viață,
spre noul din care învață
că este o biată insectă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ai dorit să faci multe în viață și ai realizat mai puțin decât doreai, se creează o nemulțumire de sine care poate fi foarte stresantă, dacă nu îți accepți limitele. Trebuie să-ți urmezi calea spre armonia din tine, spre idealul tău, printr-o muncă asiduă.
Ecaterina Chifu în Reflecții
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și doar un vis...
În lumea viselor trăiesc,
Respir cu aerul de vise,
Pe-un nor de vise-ncet plutesc
Spre visul ce m-ademenise.
Un vraf de vise răsfoiesc
Și-not în marea cea de vise.
Prin vise-ncerc să te găsesc,
De dor mi-s visele cuprinse.
Dar visele nu-ncetinesc
Din vise să mai nască vise:
Și doar un vis, un vis ceresc,
E visul vieții noastre scrise...
poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!