Ne aflăm

Ne aflăm mereu pe drum
Când la vad, când la răscruce,
Apa-i foc, şi ceru-i fum
Drumul, nu ştim unde duce

Semne nu-s, iar hărţi lipsesc,
Ghizi, de mult nu se găsesc.
Batem pasul în cerc mic
Alegând când drept, când dreapta
Impingând ba scut, ba dric
Şi nu-i cugetul ca fapta,
Ne certăm, ca orişicine
Că nu ştim că ştim mai bine

Drumu-i strimt şi e spinos,
Noi, bălângănind pe jos
Pe ţurloaie prea firave
Ne-mproşcăm în culpe grave
Cum că drumu-i drum de dos

Ne aflăm mereu pe drum...
Mişunând în duh credinţa,
Căutându-ne fiinţa
Până ce devine scrum.

Ne aflăm.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii pretind că ne regăsim pentru o clipă fiinţa noastră de altădată, când pătrundem iarăşi în anume casă, în anume grădină unde am trăit în tinereţe. Dar aceste pelerinaje sunt foarte hazardate, şi pe urma lor aflăm mai mult decepţii. Legăturile fixe, contemporane din diferiţi ani, e mai bine să le aflăm în noi înşine.

citat clasic din Marcel Proust
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaştere

Mai întâi pământul, apoi plugul:
Astfel, cunoaşterea vine din cunoaştere.
Ştim, nu ştim.
Nu ştim că ştim.
Ştim că nu ştim.
Gândim:
Aceasta arată aşa –
Această lămâie, acea portocală –
Până când într-o zi simţim un gust amar.

poezie de Reesom Haile, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea
prin fier şi oţet şi fier,
dar ştim că tot ce nu ştim astăzi
vom şti odat-acolo-n cer.
Nu ştim de ce suntem adesea
prea slabi, prea reci şi prea săraci,
dar ştim că Tu vrei mai datornici
şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea
dureri şi lacrimi şi amar,
dar ştim că-n toate de-orice dată
se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea
slujiri şi jertfe şi poveri,
dar ştim c-o binecuvîntare
ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea
în loc de chin ori de noroi,
dar ştim că-n orice loc e-o slujbă
pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea
să nu ne ducem unde vrem,
dar ştim că drumul fără Tine
ajunge cel mai greu blestem.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vine vremea când nu ştim pe care drum să pornim, când nu ştim încotro să ne îndreptăm, vina nu e decât a noastră. Dacă greşeala se ascunde în noi înşine, atunci înseamnă că şi îndreptarea acestei stări nefireşti tot în noi înşine trebuie să se afle.

citat din Ralph Waldo Trine
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngeri de hârtie

Tăind la îngeri de hârtie
Care să sară-afar' din carte
Îţi vine întrebarea vie,
Dar de răspuns încă n-ai parte

De ce în pază bună fiinţa
Se pune sub oblăduire sfântă
Când îi lipseşte şi credinţa
Şi înţelegerea i-e frântă

De ce credinţa şi-o înşeală
Privind in sus şi la icoane
Când ceru-i gol, şi viaţa-i goală
De adevăruri în isoane

De ce în singurarea-i certă
Fiinţa se-amăgeşte-n noapte
Şi prea temându-şi starea-inertă
Cu rugi se-apleacă, şi cu şoapte

La nefiinţă şi-nfinituri
Cu patos greu ea se-adresează
Ea tremură în asfinţituri
Şi la minuni mereu visează

De ce când pacostea se-arată
Subit făptura şi-o frământă
Din duh în fiu şi-apoi în tată
Storcând oblăduire sfântă

Când zău că zei şi dumnezei
Se zămislesc în ceas de noapte
Şi se-amăgesc din plin acei
Ce–n duhuri cred şi nu în fapte.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea bine ştim

prea bine ştim
că totul a fost

la drept vorbind
nu se mai poate întâmpla nimic

grecii antici
cunoşteau deja acest adevăr

lumea se repetă de-a-ndoaselea
la curse timpul învinge spaţiul

cei morţi demult ridică ruine
de temple necunoscute încă

şi numai moartea ne naşte
mereu alţii
mereu

poezie de Krzysztof Karwat din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Ce este viaţa pentru cel sărac?
Ce este viaţa pentru cel bogat?
Oare, împreunându-le credinţa,
Aflăm cu certitudine biruinţa?

Ce este viaţa pentru cel aflat în suferinţă?
Dar pentru cel lipsit de credinţă?
Oare, privindu-i cu miluinţă,
Aflăm că provin din aceeaşi credinţă?

Ce este viaţa pentru cel nepăsător?
Dar pentru cel ce speranţa îşi pierdu?
Oare, gândindu-ne la amândoi,
Aflăm cu certitudine ce scop avem noi?

Când vezi, că oamenii împraştie ură,
Este pentru că, iubirea e impură.
Când vezi că, sărăcia creşte,
E pentru că, dragostea lipseşte.

Când vezi o frunză zburând,
E pentru că, se lasă împinsă de vânt.
Când vezi o floare cum înfloreşte,
E pentru că, de sus primeşte, ceea ce toţi primim.

Când poţi să mişti, să vezi, să auzi,
Când poţi să simţi, să rabzi, să crezi,
Când poţi să duci, pâna în mormânt,
Al tău ţel, în timp parcurs;Asta e viaţa!

poezie de Ovidiu Kerekes (12 noiembrie 2007)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i nici amiază –
Lipsesc reperele în plină zi –
Nu-s zori – nu-i nici amurg –
Nu-i pe cer, albastră, nicio rază –
Nu-i drum – nu-i stradă – nici bordură vizavi –
Bulevardul n-are sfârşit, nici început –
Arcurile clădirilor au dispărut –
Nicio turlă n-are acoperişul scut –
Nu s-arată faţa niciunui cunoscut –
Nu-s gesturi de politeţe – la vedere –
Nu-i niciun semn de recunoaştere, doar tăcere!
Nu-s surse de locomoţie – călătorii-s lipsă,
Nu-s semne unde duce drumul – e-o eclipsă –
"Accesul interzis" – pe pământ şi pe marea-ntinsă –
Nu sunt poştaşi – nu-s nici cutii poştale –
Nu-s veşti de pe coastele din depărtare –
Nu-i parc – nu-i scuar – nici fete plimbăreţe –
Nu-i anturaj – nu-i nici nobleţe –
Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un confort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nu-s albine, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, 1799 - 1845, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ne descoperim talentele, ne dezvăluim pasiunea. Când ne dezvăluim pasiunea, ne aflăm scopul. Când ne aflăm scopul, ne împlinim destinul.

citat din Brian Souza
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notяova

să vorbim despre cât suntem de goi
până acolo unde nici nu ne-am născut
să începem iar un alt drum
un alt vis şi te iubesc
să rămânem aşa
de mâini
ca o soluţie la tot ce nu ar trebui să aflăm.

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce încercăm să aflăm cum e moartea dacă nu ştim nici măcar cum e viaţa?

Maria Brînduşa Dimciu
Adăugat de Maria Brînduşa Dimciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul doreşte să ştie tot ce se poate şti; deci să cercetăm, să căutăm, să aflăm, să ştim.

citat celebru din Dimitrie Cantemir
Adăugat de Ioan Sebastian Paraschivescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştim cu adevărat ce vrem, minţile noastre ne pot duce din locul în care ne aflăm în cel în care vrem să fim.

citat din Jack Canfield
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi binele ţi se întoarce pe lumea asta şi răul: când nu te aştepţi şi de la cine nu te aştepţi. Şi vorba din gură să n-o slobozi uşor că nu ştii unde loveşti cu ea. Şi nici gânduri rele să n-aveţi că vă otrăviţi sufletul. Şi nici pizmă pe ăl de e mai frumos, mai deştept sau mai avut decât noi. Că nu ştim nici unul de ce be aflăm acilea, pe pământ.

Ileana Vulpescu în Arta compromisului
Adăugat de Roxanel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu ştim ce drum căutăm în viaţă, nu avem cum să reuşim...

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În tăcerea lumii

liniştea se ascundea într-un gând nespus
rătăcită în marasmul cotidian
avea multe faţete
mă retrăgeam în mine
să nu aud urletul hienelor în noapte
zac, uneori privesc vremea ce trece
ce vine
dacă mai vine
vorbesc dar nu aud
sunt atât de obosit
stau în aşteptarea ţipătului
geme pământul în răsuflări oprite
sub frunze moarte de vreme, prea devreme
mă zbat fără grabă în tăcerea crudă a lumii
azi nu mai pot
sau nu mai vreau
să cer, să iau
gunoaie de pe drum
un drum croit
din oase frânte şi mult fum
aş vrea să zbor, un zbor etern
la cer
spre norii albi, pufoşi şi puri
să mângâi sufletul unui pescăruş în zbor
dar nu ştiu cum
doar stau şi plâng
la margine de mare
ce să mai cer
ce să mai sper
e prea târziu acum
ne facem că facem, fără să facem
ne facem că vorbim
dar vorbim în tăceri studiate
nu ştim nimic, dar totul ştim
lucrăm, nu muncim
plecăm dar nu plecăm
şi stăm, ce bine stăm...
nu ştiu de dorm
de când, de ce şi până când
o clipă sau o veşnicie
privind in jur
privind la voi
târziu am inţeles
că lumea asta nu-i de mine
văzând că nu sunt de folos
mă întorc incet şi plec pe jos

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.

Fiecare avem un timp.
Nu ştim când se va sfârşi,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărţi.

Dacă timpul se sfârşeşte
Pentru unul dintre noi,
Viaţa-n loc nu se opreşte.
Ea continuă cu cu voi.

Iar când timpul tuturor
Se sfârşeşte dintr-odată,
Nimic nu e mişcător.
Planeta e îngheţată.

El şi atunci continuă,
Chiar fără Tera, ştim bine.
Viaţa se perpetuă
Pe planetele vecine.

Timpul Universului
Nu are a se sfârşi.
Urmează decesului.
El mereu va dăinui.

Cum vaşnicia timpului
Încă e nedefinită,
După zeii Olimpului
Ştim că ar fi infinită.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

An, zi, ceas

E Timpul iscusit "miriaman",
Mulţimi de Shiva puse la un loc,
Ce răbojesc cu necurmat alean,
De la născare până la soroc...

E nelipsit mereu, oriunde-am fi,
La sărbători sau la diurnul ceas,
În miez de noapte sau în plină zi,
La fericire sau la greu impas,

De ştim ori de nu ştim, neîncetat,
Cu miile-i de mâini ce nu pot sta,
E Timpul o maşină de taxat,
Ce nici o clipă nu va ezita,

Câte-o secundă vămuind mereu,
Din zestrea ce norocul ne-a ursit,
Şi sacul ce înghite timp mereu,
Cu ele zilnic fi-va burduşit,

Pân' la un ceas al vremii de apoi,
Când totul va lua un trist sfârşit,
Când clipele se numără-napoi:
... doi, unu, zero... minus infinit...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur în noapte

de n-am să vin în noaptea asta
să ştii că am plecat
sau poate n-am putut veni aici în paradis
nu, nu am uitat
cum pot să uit acele clipe de iubire
când frământam în braţe
trupul, visul, dorul
când te frângeai în vraja ultimului sărut
furat, muşcat, mereu neînceput
trecut-au anii
mulţi, puţini, aiurea, la întâmplare
rămas-am singur pe un drum
nu, nu-i drum, e doar durere şi tăcere
o lacrimă port acum
departe eşti de mine
te chem în noapte în zvonuri de şoapte
plâng singur pe drum, eu biet nebun
ce am iubit odată, o fată preacurată
paşii pleacă singuri la drum
lacrimi, tăcere şi scrum, acum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim noi să explicăm cum se produce ploaia dacă nu ştim când trebuie să facem lucrările pământului, când trebuie să însămânţăm şi să recoltăm, şi degeaba ştim noi cum se produce mişcarea astrelor dacă nu ştim cine suntem noi înşine şi încotro ne îndreptăm. Deci să ne îndreptăm cunoaşterea spre lucrurile utile şi să evităm cunoştinţele fără de folos.

citat celebru din Socrate
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!