Profund decepţionat, m-am pus pe plâns. Întrebat de ce, am răspuns că mă dureau foarte tare dinţii... Dar, de fapt, plângeam în urma primei impresii produsă de Paris, şi anume urâţenia, noroiul, murdăria.

Paul Verlaine în Confesiuni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsedat normal

obsedant normal,
repet normal,
în viaţă normală.
m-am săturat de atâta normalitate.
m-am săturat să cred că totul este normal
când de fapt normalul este tot.
m-am săturat ca ziua să înceapă cu dimineaţa
când noaptea este de fapt răsăritul meu.
m-am săturat ca degetele să fie zece
când de fapt zece sunt doar poruncile sfinte.
m-am săturat să despic firu-n patru
când de fapt patru fire un pot fi niciodată unul singur.
m-am săturat să las paşi în urma mea
când de fapt urma mea se pierde printre atâţia paşi.
m-am săturat să trăiesc pentru alţii
când de fapt alţii nu trăiesc nici pentru ei.

şi ce folos că m-am săturat
că-n definitiv e normal să te saturi.

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat de multe ori, dar nu mi-am răspuns.

aforism de Dorel Schor
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine dragostea

Te-am întrebat, iubito,
De unde vine dragostea,
Şi tu nu mi-ai răspuns
Şi eu m-am uita în ochii tăi
Trişti şi de lacrimi uzi.
Am întrebat un bătrân cu părul cărunt
Şi el a zis că nu ştie,
Că dragostea lui a murit de mult.
Am întrebat un copil cu ochii albaştrii
Şi el spus că nu ştie,
Că este prea mic.
Atuci am întrebat cerul şi pământul,
Sufletul şi gândul.
Ei tot nu mi-au răspuns.
Şi numai mama mi-a spus
Că dragostea vine din inima ta
Şi de la Dumnezeu de sus.

poezie de Vladimir Potlog (14 februarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lagăr. În timpul ocupaţiei fasciste din Franţa, scriitorul a fost internat politic. Întrebat cum se simte în lagăr a răspuns:

... O duc mai bine. Nu bravez uzanţa
De-a flămânzi pe scânduri şi pe fân,
Dar nu mai stau, ca ieri, cu frica-n sân,
Am pus aici, în locul ei... speranţa.

epigramă de Tristan Bernard Paul din Din epigramiştii lumii (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca poet, nici nu-mi stătea în fire să încerc a întruchipa lucruri abstracte. Eul meu era bântuit de impresii, şi anume de sute de feluri de impresii pline de viaţă, atrăgătoare şi pitoreşti, rezultate ale puterii mele de imaginaţie. Şi, ca poet, nu aveam altceva de făcut decât să rotunjesc şi să dau formă artistică acestor concepţii şi impresii, prezentându-le atât de viu, încât şi ceilalţi să împărtăşească şi ei aceleaşi impresii, auzind sau citind cele înfăţişate de mine.

Goethe în convorbire cu J.P. Eckermann (6 mai 1827)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motiv de emigrare în SUA

M-am întrebat mereu, cu anii:
- De ce nu vin americanii?
Şi neprimind răspuns, ce vrei?
M-am dus să văd ce-o fi cu ei!

epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleca un tren

Ploua tăcut în seara noastră,
iar trenul ce pleca din gară
avea doar chipu-ţi la fereastră
cu zâmbetul rămas afară.
Pleca încet, dar nu ştiu unde,
lăsând în urmă mica gară,
iar eu priveam rănit de-afară
prin stropii ploii tremurânde.
Rămas acolo-n prag de seară,
mergeam confuz, în urma ta,
văzând că trenul ce pleca
purta o mască mortuară.

Dar unde pleci?–te-am întrebat,
cu glas pierdut, în ploaia rece,
când trenul aştepta să plece
cu chipul tău, în păr buclat...
Nu mi-ai răspuns, dar ai zâmbit,
privind peronul cenuşiu,
unde plângeam încă mâhnit
plecarea ta c-un tren pustiu.
Plângeam încet cu fulgi de nea
care-mi cădeau în suflet doar,
iar tu, din trenul selenar,
priveai adânc uimirea mea.

Dar ai plecat, într-un târziu,
iar chipul tău, rămas o pată,
mă răscolea fără să ştiu
de-o să mai vii-napoi vreodată.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediţia: 31 decembrie 2019 (31 decembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculpturi în aripi de înger

- Îngere, l-am strigat, de ce ai aripile
Atât de frumoase? Cine ţi le-a sculptat?
A plecat capul uşor şi mi-a răspuns
Cu un glas în care vibra întreaga frumuseţe:
- În fiecare nervură a aripilor mele
Se ascunde un păcat.
În fiecare atom al minunatei lor armuri
Locuieşte un păcătos.
Şi m-am întrebat: cum pot lua naştere minuni
Din lucruri alterate?
Tăcere diformă...
Mi-a spus apoi:
- Mi-e frică! Şi a plâns...
Am plâns şi eu. De ce?!
...Plângeam...
Mi s-a destăinuit,
Se temea că aripile
Îi vor fi pătrunse adânc de dalta maleficului
Şi nu-i vor rămâne decât
Scheletele străvezii şi firave,
Neputincioase de zbor...
- Sărmane înger, l-am strigat,
De ce ai aripile atât de...? Şi am tăcut.
Sărmanul înger îmi provocase
Revoltă şi dezgust împotriva umanităţii!
- Îngere, l-am strigat, nu mai fi supărat,
Dragostea îţi va dărui un set de aripi noi!
Crede numai şi vei fi vindecat!

poezie de Rucsandra Rizescu
Adăugat de Rucsandra Rizescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns la Veneţia, în Manhattan m-am rătăcit, am crescut în Havana, la Paris am fost urgisit, Mexico mă torturează, Buenos Aires mă omoară, dar există întotdeauna un tren spre Madrid.

Joaquin Sabina în Cobor la Atocha (Yo me bajo en Atocha) (1998)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cineva m-a întrebat odată de ce femeile nu practică atât de mult jocurile de noroc ca bărbaţii şi i-am dat răspuns, pe baza bunului simţ, că noi nu avem aşa de mulţi bani ca ei. Acesta a fost un răspuns corect, dar incomplet. De fapt instinctul femeilor pentru jocuri de noroc este satisfăcut prin căsătorie.

citat din Gloria Steinem
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat

M-am întrebat
Când sunt prea liric...
Ce sunt Satir,
Sau sunt satiric?

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care sforăie foarte tare

Soţia l-a pârât la doctor,
Chemând şi un vecin ca martor:
- Omul meu sforăie atât de tare,
Că acidulează apa din pahare.

epigramă de Paul Constantin (8 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am plâns când l-am ascultat pe Radu Lupu la Paris. Ştiam cine este agenta lui şi am rugat-o, dacă se poate, să mă lase în culise. Aşa că m-am dus să-l salut. Acum: Ce poţi să-i spui unui asemenea om? Bravo? Felicitări? M-am dus spre el, l-am privit şi singurul lucru pe care i l-am spus a fost: Mulţumesc. Mulţumesc foarte mult. S-a uitat la mine şi mi-a zis: Eu mulţumesc. Atât.

Vassilis Varvaresos în TVR 1, Nocturne (24 aprilie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând în vânt

În ziua-n care salcia a plâns
Cu frunze aşternute pe cărare,
M-am întrebat: "Sunt eu de vină, oare?"
Şi aripile-n jurul ei mi-am strâns.

Când păsările, toate, au plecat,
Iar frunzele cădeau, îngălbenite
În zilele ploioase şi cernite,
M-am întrebat: "Sunt, tot eu, vinovat?"

În iarna ce-a venit c-un alb pustiu,
Mă întrebam, continuându-mi zborul:
"De cruntul ger, de vină, eu să fiu?"

Sunt gând în vânt, pot fi furtună, ştiu,
Dar şi o briză ce alină dorul
Cu bucuria de a şti că-i viu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am întrebat ...

M-am întrebat ades dom' senator
Dac-ai uitat, plecând dintre popor,
Stând la tribuna plenului, băţos,
De votul meu e unul de prisos.
Ades m-am întrebat dom'le ministru,
De om eşti, sau un orator sinistru,
Trecând abil prin multele guverne,
Stând mândru, plin de ifose, pe perne.
M-am întrebat ades dom' deputat
Dacă ai fost sau eşti bărbat de stat,
Neruşinat, când dormi în parlament,
Nevrând sau nefiind preopinent.
M-am întrebat d-le guvernator,
De ce în buzunare n-am un chior,
În timp ce grangurii din parlament,
Învârt la miliarde cu talent.
Ades m-am întrebat dom' preşedinte:
Încremenit-ai între jurăminte?!
Nu mai mă-ntreb deloc, că văd eu bine,
Politica de stat nu-i pentru mine.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este un fapt remarcabil să poţi spune precis cu ce anume se asemăna universul la sfârşitul primei sale secunde, sau al primului minut, sau al primului an. Pentru un fizician, este îmbucurător să exprime numeric mărimile, să poată spune că, în cutare şi cutare moment, temperatura, densitatea şi compoziţia chimică ale universului aveau cutare şi cutare valori. E adevărat că nu suntem foarte siguri de toate acestea, dar este un sentiment însufleţitor să poţi vorbi despre astfel de lucruri măcar cu un oarecare grad de încredere.

Steven Weinberg în Primele trei minute ale Universului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui licean

Întrebat abil, cu rost:
Eminescu, cine-a fost?
A răspuns, cam pus pe sfadă:
E în Bucureşti... o stradă...

epigramă de Constantin Enescu (11 aprilie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea s-a confundat cu muntele. Nu m-am întrebat niciodată de ce mă caţăr, pentru că nu m-am întrebat nciodată de ce trăiesc.

citat din Erhard Loretan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impresii la întoarcere

- N-aveau iţari dar nici vreo ie,
Şi nici opinci - coşmar de vis -
Aşa cumplită sărăcie,
N-am mai văzut ca la Paris!

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jucării cu lacrimi şi cu libertate

Femeile au fost în viaţa mea
Ca jucăriile-n copilărie;
Ce mult plângeam pentru a le avea
Şi-avându-le, plângeam de bucurie...

Apoi plângeam când una se strica
Sau când loveam o alta, din greşeală,
Când le pierdeam sau mi le confisca
Mama, cerându-mi aspru socoteală

Pentru năzbâtii... Doamne, iar plângeam,
Plângeam la fel când îmi erau furate,
Şi tot în lacrimi ştiu că adormeam
Şi mă trezeam în lacrimi, din păcate.

Iar de femei am plâns la fel de des,
Cu doar o diferenţă, alta nu-i,
Că jucăriile-mi nu şi-au ales
Un alt copil, să fie ale lui.

Femeile sunt, unele sau toate,
Un fel de jucării cu... libertate.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!