Mai adânc decât marea în gânduri
Astăzi sunt mult mai iubit decât nisipul
nimeni nu vine pe plajele mele
aleargă doar caii sălbatici și vântul.
Visele se cazează în hoteluri de lux
prin gânduri îmi trec femei voalate
frumos desenate în laboratoarele nopții.
Nu mai rămâne cu mine-n cuvinte
decât gustul de viață-n semințe
ouă de păsări pe socluri de piatră
și cuiburi de stele în clipe de răgaz
cu poteci de lumină-n palme.
Sunt mult mai întregit cu tine
când se brăzdează fruntea cu roți
și-mi bat în tâmple clopotele serii,
sunt mult mai gol decât haosul vremii
mai adânc decât marea în gânduri.
Singurătatea mea ți-o las vamă
pentru un surâs care topește zăpezile
prin care alergăm bezmetici
către primăvara promisă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (5 iunie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sunt mai mult
nu mai încap în cel care-am fost
am păstrat doar filonul moștenit
de care nu mă pot îndepărta
ca om
sunt mai mult decât filtrul
prin care am trecut clipele durerii
și lupta cu propriile stavile
tu să nu mă crezi o ancoră
la marea singurătate
din oceanul de refulări
în care se varsă efluvii nevinovate
valuril înalte se lovesc de țărmuri
pescărușii țipă de bucurie
orașul din apropiere te așteaptă
să-l supui cu aripile albe
de prințesă a străzilor sale
înguste
ce intră pe porțile cerului
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbătoare și capricioasă
Iarna asta miroase a primăvară fragilă
nu mai are continuitate de anotimp
mai mult se preface că ne mângâie
cu bucuria zăpezilor desenate pe munți.
E o nonconformistă plină de ifose
și de boli din care se moare,
dar cum rămâne cu cele din amintiri
în care îmi pare că trăiesc și acum?
Schimbătoare și capricioasă
mă face să cred că totu-i perisabil,
nimic nu mai este cum a mai fost,
dar nici nu rămâne cum e astăzi.
Lumina albului ei strălucitor
mă acoperă întotdeauna cu dorințe
în care sunt cu tine la un loc
într-un cuib al așteptării renașterii.
Poate primăvara-mi curge prin suflet
mai devreme decât e timpul
și semne lovesc în trup cu putere
cu o iubire ce aprinde verdele crud.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima mea constatare e că trăiesc mai mult prin gândurile mele ce ajung în mințile altora, decât prin omul care sunt. Cu alte cuvinte, percepția despre mine e mai reală, decât eu, ființa. Doar eu mă simt, știu cum sunt, ceea ce vede altul e doar cât poate el înțelege din ceea ce proiectez eu asupra lui.
A.I. Raluca Băceanu în eseul "Constatări la 18 ani" (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al clipei
Mai mult decât această zi e amintirea zilei
Ce și-a turnat tiparul pentru năruire
Și din această formă n-o mai scoate nimeni.
Mai mult decât pot să-mi aduc aminte
Clipe și ceasuri dragi răsfrânte-n minte
Care-au topit metalul prețios al flinței
Nu-i nimeni decât mine cel mai mult
Și nimeni nu-i nici cel mai gros sau strâmt
Nici cel mai scund nu poate fi ca mine...
Cât mă detest aici atâta sunt si umilinței
Nu-i cer răsplată sau răsfăț; nici bir credinței.
Mai mult de-acestea sunt în cele ce nu sunt
Și niciodată n-am să fiu mai bine
Puținul din această clipă apropiindu-mă
Și-al clipei sunt din ce în ce mult...
poezie de Ion Murgeanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Contează mai mult cine devii, decât cine ești! Contează mai mult ce faci, decât ce ai! Contează mai mult cum te vezi tu pe tine, decât cum te văd ceilalți! Contează mai mult ce lași în urmă, decât ce vrei să obții! Contează mai mult să fii tu, decât să fii cum vor ceilalți! Contează mai mult azi, decât ieri! Contezi TU! PS: legătura dintre verbul "a conta" și substantivul "cont" îmi spune că indiferent ce contează pentru tine - se plătește. Ai un cont pe care îl crești, sau îl scazi. Și doar tu poți să controlezi asta. Doar tu alegi ce contează.
citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu se lasă mințit
A căzut o boare de adevăr peste cuvinte,
vorbele spuse nu se mai pot retrage,
rămâne tot mai puțin spațiu de întoarcere.
Se impune totul printr-o lege nescrisă,
dar neîncrederea sporește tot mai mult,
nimeni nu se lasă mințit.
Ziua se urcă cu lumina pe schele,
ferestrele se deschid tot mai larg,
o neîncredere se ridică încet din genunchi.
Cine va sta în umbră să judece,
va ști să lase la urmă răspunsul
mult mai subțire decât se așteaptă
și mai străin decât noi, de întrebare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copilul visurilor mele
Eu sunt copilul visurilor mele,
Sunt visul crud înfășurat în stele,
Sunt stea albastră care sărută cerul,
Un fir de praf ce încovoaie fierul.
Sunt însetat de apa de izvoare
Sorbind mai mult decât înghite-o mare,
Sunt tril febril de pasăre măiastră,
Sunt cel pierdut în draga lume-a noastră.
Sunt cer senin ce ziua-l luminează,
Vântul rebel în arșița de-amiază
Șoimul hoinar ce din înalt veghează
Cu capu-n nori dar conștiința trează.
Sunt cel venit anume ca să treacă
Doar semănând mereu în piatră seacă
Iar la cules adună-nvățăminte
Și dăruind iubire în cuvinte.
Sunt un copil cu barba de mult deasă
Ce a uitat din doruri să mai iasă
Și dintre toți aceia care iartă
A renunțat la dreptul său la soartă.
Sunt un copil care copil rămâne
Și dincolo de veacul cel de mâine
Și care încă pare că mai poate
Să poarte-amaru-acestei lumi în spate.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (16 aprilie 2016)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu sunt mai mult...
Eu nu sunt mai mult decât fulgul de nea.
Un joc de cristale e trecerea mea.
Se scutură clipa din timpul deplin.
Surâde și cade. Și altele vin.
Eu nu sunt mai mult ca un fir de parâng
ce coasa îl taie și furcile-l strâng.
Țărâna rămâne și uită de el.
Și alt fir se-nalță și cade la fel.
Eu nu sunt mai mult ca o umbră-n abis.
Dar drumul spre stele oricând mi-e deschis.
Eu nu sunt luceafăr cu chip marmoreu.
Pe fruntea mea însă e scris: Dumnezeu!
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara
Primăvara îmi încearcă simțurile,
dar plinul din ele foșnește de nerăbdare,
îmi iau tăcerea ochilor cu mine
și adun în mâini verdele crud al spiritului.
Străbat sinusoidele neîmblânzite ale vremii,
respirul se încheagă în sângele curat
și merg pe firul ce-mi înserează cuvântul
în rodia coaptă a crepuscului însorit.
Cucerit de zilele pregătite de praznic
din adânc urcă-n mine setea de mirosuri
și aștept ca un copil marea desfășurare
care rupe barierele la care aspir.
Primăvara e mai mult decât o trăire
pusă pe masa îndestulării în cuget
și rămân în ea cu un mugur în trup
din care învie Iisus mereu nemărginit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Geografia fără cuvinte
Doar zăpezile veșnice care
sunt mai vechi decât istoria
nu pot fi încadrate în aceasta
deoarece
despre zăpezile veșnice
nu s-a putut spune niciodată nimic în plus
de ceea ce sunt astăzi...
Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare
sau înșelătoare?
De la o zi la alta,
Pământul poate fi umed sau uscat;
apele pot ieși din matcă sau seca;
plantele pot fi verzi sau uscate,
însă zăpezile veșnice au fost întotdeauna
și sunt de asemenea reci
și unicele prin alcătuirea care
n-a înșelat așteptările...
Geografia fără zăpezile veșnice
se poate menține viabilă doar
punând în plan cimitirele
când acestea
sunt etalate prin simple imagini
fără a fi prezentate în cuvinte
fiindcă atunci ar părea istorie...
poezie de Vasile Dan Marchiș
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna vechilor poteci
E-o toamnă frumoasă, iar zilele trec
Prin mine, prin tine, pe drumul de-abis
Pe care și astăzi privirea-mi aplec
Și-i mângâi tăcerea în care s-a-nchis.
Cad frunze și lasă copacii mai goi
Decât înserarea din care-mi lipsești
În clipele-n care te-aș vrea înapoi
Așa cum erai și prin gânduri îmi ești.
Simt frunzele-n suflet foșnindu-mi funest,
Iar drumul din mine îngheață treptat
Sub tot ce-a fost viață și-acum e un lest
Ce-apasă mai tare decât un păcat.
E azi și-i senin ca o zi de demult
Când tu îți făceai nesfârșite poteci
Prin sângele care-mi vuia în tumult,
Dar simt cum, din ultima-mi toamnă, tu pleci.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privirea de sub piele
nopțile mele scurte
îmi lasă verile să-mi mângâie visele
uitate în diminețile de purpură
lumina nu mă lasă-n risipă
căldura ei îmi topește zilele
și-mi înalță sufletul în gânduri
care nu se lasă înfrânte
până la final
îmi apăr cu tărie adevărul
care e pândit de răufăcători
dar el nu așteaptă, se ascunde sub piele
și privește lumea confuză
nu mă las cu clopotele trase prea devreme
sforile sunt la mine și le înnod
îndrăgesc cu ardoare orice schimbare
mișcarea nu se poate opri
anotimpurile mele au alte culori
tabloul este unul în ulei pe pânză
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marile biblioteci ale vremii noastre sunt mai mult decât toate oceanele de amintiri, mai mult decât toate furtunile de sentimente și decât toate luptele cu inerția. Ele condensează identitatea umanității, reflectă sensul lumii, sunt pavăze mari împotriva singurătății și neliniștii.
citat din Ion Stoica
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înflorind în gânduri viitorul
Să-i pui mai mult amar decât dulce
în pasta hrănitoare a vorbelor
sclipiri jucăușe face lumina prin colțuri
tăceri în oglinzile sufletului retrase.
Și urme de lacrimi uscate
se văd cum coboară pe curbele feței
lăsând pe pomeți înseninată durerea,
dar nimic nu poate fi mai plin
decât surâsul dulce-amar.
Cât se mai poate răcori visător
înflorind în gânduri viitorul
lasă-l să împrumute din mine ce vrea,
și-i pune steaua pe frunte.
Iar în cuvinte pune-i ruga
până-i intră definitiv în obișnuință.
lasă-i câte o mângâiere solară
cât suflarea unui descântec,
în timp ce focul arde cu flacără.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitei mele
Te-am iubit mai mult decât
Aș putea spune,
Te-am dorit mai mult decât
Aș putea visa,
Te-am admirat mai mult decât
Aș fi crezut că pot,
Te-am simțit mai mult decât
Aș fi putut simți o umbră.
poezie de Tiberiu Luca
Adăugat de Catalina Smeureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea este asemănătoare unui act creator, în timp ce a fi obiect al iubirii seamănă cu o stare pasivă. Prin urmare, cei care dețin superioritatea în acțiune sunt și cei animați de iubire și de sentimente amicale. În sfârșit, toți oamenii iubesc mai mult ceea ce le cere mai mult efort;de pildă, cei care și-au agonisit singuri averea țin la ea mai mult decât cei ce au primit-o moștenire. Acesta este și motivul pentru care mamele își iubesc copiii mai mult decât tații;ele suferă mai mult născându-i și știu mai bine că sunt copiii lor.
citat celebru din Aristotel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu orice mijloace
Trece mai repede decât mine prin fiecare fantă
se umflă precum laptele la fiert
și se arde la mâini când i se lungesc prea mult.
Dorește să stea în fruntea celorlalți misiți
și ocolește formele de cădere de pe scară
ce poartă amprenta luptei unor emergenți.
Am rămas cu cărțile pe față
în fața tuturor oponenților
și nu le cer decât să-și respecte cărarea.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ticăloșia îi unește pe oameni mai mult decât omenia, hoția mai mult decât cinstea, mediocritatea mai mult decât inteligența, plagierea mai mult decât originalitatea, viciul mai mult decât virtutea etc.
aforism de George Budoi din Aforisme (21 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Calea mea e realitatea...
Pentru cei care pot asculta,
Pentru cei care pot auzi,
Cu el, eu sunt în spațiu infinit,
Cu el sunt în timpul etern...
Sunt în viață.
Un soare răsare și apoi apune...
O lună care luminează nopțile...
Un zâmbet, o îmbrățișare, un sărut...
Gesturi mici care scriu pe liniile inimii...
Nu e nimic ce nu pot fi,
Nu e nimic ce eu nu sunt.
Un loc ascuns în lume...
Ca un labirint în centrul universului...
Calea mea în mijlocul cerului sau în altă parte...
Sunt dincolo de tine.
Sunt mai mult decât să mă gândesc...
Sunt mai mult decât un vis...
Eu exist, respir...
Eu sunt realitatea.
poezie de Eugenia Calancea (6 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici vântul
luna e plecată la secerat
pe răcoarea nopților verii
privesc pe cer și punctele de reper mă înșală
am poposit în carul mare
nu știu cum se mai conjugă verbele
în cuvintele care mă expun în palma câmpiei
tot ce mă împacă-n poeme
e râul cu mori dintre dealuri
tu mă găsești la hanul cu sălcii
la care drumeții se așteptă
și vine seara botezată-n culori de crepuscul
de adorm pe rând macii
botezați și ei în sângele voinicului
în cristelnița răsăritului de soare
încă din pragul înroșit al dimineții
tu n-ai decât amintiri și eu ți le fac
să are prin suflet
ori să se împartă-n ispite
pe care nimeni nu le clintește
nici vântul
nisipul îți vine în ochi dintre stele
și aerul curge prin păr
mirosul rămâne-n mâinile mele
ca într-o cupă de vin busuiocul
tăcerea răscolește verdele din ochi
și lasă urme
care nu se mai șterg
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!