Conjugală

Parcă presimţind o ceartă,
Scap din mână telefonul.
Eu ridic cutia spartă,
Soaţa mea ridică tonul.

calambur epigramatic de Emil Cremer din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tehnologie

Când soaţa, de la piaţă, mi-e plouată,
Mă dau la ea, ridic un pic chiar tonul,
Spunându-i sobru, masca să n-o scoată,
Că antivirusul... mi-nchide telefonul!

epigramă de Carmen Cristina Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cuplu

Parcă este Babilonul,
Totu-n cuplu e de-a valma,
Ea la el ridică tonul,
El la ea ridică... palma.

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (8 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telefonul (fabulă)

Un telefon,
Din cele moderne,
Aşezat pe masa
Unei subalterne,
Care bunăoară
E şi ea un nume...
S-a trezit de-odată
Şi-a-nceput să sune;
L-am tras de-o rotiţă,
Foarte indiscret;
Dar suna-nainte
Mai impertinent!
Am găsit o pâslă
Şi-am pus-o sub el,
Telefonul însă,
Suna tot la fel;
Am lovit în dânsul,
Însă tot degeaba...
Suna telefonul
Că asta-in era treaba
Şi în disperare,
Cum fac la birou,
Ridic telefonul....
Şi-nlemnesc... ALLO...

fabulă de Constantin Păun (1987)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor mei

Voi scrie-un vers pe crucea mea,
Atunci când trista zi veni-va,
Să aibă ei ce lăuda
Ca să-şi justifice coliva!

epigramă de Emil Cremer din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Paganini

Maestre, multă stimă-ţi port,
Dar cu iubita mea e jale:
Te duşmăneşte căci suport
Numai "capriciile" tale!

epigramă de Emil Cremer din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te ceartă pe tine, diavole
cum ploaia ceartă deşertul
în lună de vară
te ceartă pe tine, diavole,
cum lumina ceartă
umbrele nepromise ale pământului
te ceartă pe tine, diavole,
cum visul îşi ceartă trezirea din rugă
te ceartă pe tine, diavole,
cum ruşinea ne ceartă noroiul din chip
te ceartă pe tine, diavole,
cum iubirea ceartă cuiele vrăjmaşe din carne
te ceartă pe tine, diavole,
cum sângele ceartă tăişul sabiei

să te certe tot cerul pe tine, diavole,
căci nu mai eşti perfect în căile tale

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonul

Ávem fel şi fel de ton:
Tonul de la telefon,
Tonul zis şi muzical,
Şi-apoi tonul cel vocal
(Ton scăzut şi ton strident,
Cum e tonul vehement),
Ton ‒ nuanţă de culoare,
De exemplu, la o floare,
Şi avem apoi, fireşte,
Tonul care este peşte.

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevastă grijulie

Când cartea mea de căpătâi,
O scap într-un târziu din mână,
Nevasta mea o pune-ntâi
La loc, pe oala cu smântână.

epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu iarăşi mă ridic

De mine poţi să scrii-n cronologii
Minciuni ce dor; nu zic nimic,
Şi-n tină poţi să calci pe trupul meu,
Dar eu ca praful mă ridic.

Te deranjează îndrăzneala mea?
De ce îţi simţi sufletul gol?
Eu, iată, merg de parcă-n casă am
Sonde şi pompe de petrol.

Ca soarele şi luna de pe cer,
Cum fluxul creşte câte-un pic,
Ca o speranţă care pleacă-n zbor,
Eu iarăşi mă ridic.

Ai vrut să vezi c-am sufletul zdrobit?
Capul plecat şi ochiul plâns?
Că umerii mi s-au lăsat în jos
Şi că tristeţea m-a ajuns?

Te ofensează îngâmfarea mea?
Hai nu lua totul în serios,
Eu râd de parcă aur am găsit
Săpând în curtea mea din dos.

Poţi să mă-mpuşti de vrei cu vorba ta,
Poţi să mă tai cu ochiu-ţi clar,
Dar chiar de mă ucizi scârbit, să ştii,
Ca aerul urc iar.

Te tulbură lascivitatea mea?
Şi crezi cumva că-i nefiresc
Să dănţuiesc de parcă la şold am
Mici diamante ce lucesc?

Din al istoriei bordei
Eu mă ridic
Dintr-un trecut cu ani cam grei
Eu mă ridic
Sunt un ocean întunecat şi larg,
Cobor, mă-nalţ, am valuri ce se sparg.

Lăsând în urmă nopţi de frici şi chin
Eu mă ridic
În zori, când de minuni văzduhu-i plin,
Eu mă ridic
Strămoşii mei mi-au dat un dar grozav,
Sunt visul şi nădejdea unui sclav.
Eu mă ridic
Eu mă ridic
Eu mă ridic.

poezie de Maya Angelou, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia mea

Soaţa mea n-o dau pe patru,
E artista care-mi place,
Că deşi nu joacă teatru
Stai să vezi ce scene-mi face!…

epigramă de Emil Ianuş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

Din ochi sorbind-o cu plăcere
Stau zile-ntregi aproape mut,
Pândind la prima ei tăcere...
Să pot, în fine, s-o sărut.

epigramă de Emil Cremer din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soţia mea

Soaţa mea n-o dau pe patru,
E artista care-mi place,
Că, deşi nu joacă teatru,
Stai să vezi ce scene-mi face!

epigramă de Emil Ianuş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproşurile soţiei

Mă ceartă soaţa mea, amarnic,
Şi pe nedrept îmi face scene
Zicând că nu-s destul de harnic;
Aş riposta, da-mi este lene...

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2012)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărturisiri de credinţă

De grădina fericirii
Cu-ndârjire mă ocup,
Altoind şi trandafirii,
Şi golanii care-i rup.

calambur epigramatic de Emil Cremer din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui avar

De acord cu mine nu-i,
Cică, în definitiv,
Dă ceva şi dumnealui:
Dă exemplu negativ.

epigramă de Emil Cremer din ziarul "Viaţa Buzăului" (2 iunie 2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cutia

Sunt închisă
Ca o mică bijuterie
Într-o cutie..
- Care cutie?
- Inima mea...
Să evadez
Ce rost are?
Mă simt bine acolo
Cu mine însămi
De acolo...
Nu văd nimic
Dar cei care trec
Pe lângă mine
Ce cred oare??
Îşi spun cu nepăsare
- S-a-nchis în ea!!
- Care ea?... cutia?
- Cutia cu inima mea!!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asupra dumitale nu mi se ridică mâna

Asupra dumitale nu mi se ridică mâna.
Şi abia de îndrăznesc a spune-presupune
cu ce străfulgerare de păcate aş cuteza
să luminez amurgul zilei care apune.
Însă din zi în zi pe mine tot mai mult
pe mine eu mă acuz, dar presimţind ce va urma,
îmi iau iubirea, pentru că-n altă ţară dumneata
îmi vei întoarce spatele, ca unui necunoscut.

poezie de Iosif Aleksandrovici Brodsk (24 mai 1962)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oculistului meu

Ochii drege-mi-i de poţi,
Fă-mi-i iar ca altădată,
Ca să aibe-amicii toţi
Ce să-mi scoată!

epigramă de Emil Cremer din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia

Mulţi în laude îl scaldă
Alintându-l după plac;
Cică-i bun ca pâinea caldă...
(La bolnavii de stomac.)

epigramă de Emil Cremer din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocului meu

Moartea-mi de-ar veni ca tine,
Fi-voi recunoscător:
Şanse aş avea, depline,
Să rămân nemuritor.

epigramă de Emil Cremer din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!