Unor îndrăgostiţi

Cuprinşi de vraja primăverii
Se mistuie sfâşietor
În focul sacrului amor,
Punând pe drumuri pompierii...

epigramă de Ion Vladimir din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lirică preventivă

Sunt poet dar mă tratez
degeaba sunaţi pompierii
focul meu are doar miez
undeva la malul mării

Degeaba sunaţi pompierii
marea este în vacanţă
şi-au ieşit pe cer oierii
cu stele în transhumanţă

Marea este în vacanţă
focul fiind al meu crez
am flăcările-n balanţă
sunt poet dar mă tratez

Poa`să vină şi pompierii
să-mi stingă focu-nvierii

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor ardent

Ei se iubesc cu înfocare,
Din zori până-n amurgul serii,
Iar noaptea flama-i şi mai mare,
Încât se cheamă pompierii...

epigramă de Ion Bindea din Alte epigrame (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii, suntem cuprinşi, de dimineaţă până seara, de o vraja. Nimeni nu trebuie să-şi dea seama de această vraja. Niciodată. Este creată special de Dumnezeu. Dacă cineva îşi va da seama, lumea poate intra în haos.

aforism de Iustinian Cruceanu (mai 2014)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor

Înamorat, al meu suflet îmi e,
Şi-anume, iubit-o, să-ţi spun eu de ce,
Ochii tăi galeşi ce cald mă privesc,
Trezescu-mi în suflet amorul firesc.

Geana ta scumpă ce pâlpâie-uşor,
Cu focul ei molcom şi seducător,
Chipul tău drag îl pictează sublim,
Pe-a inimii-mi pânza, ca pe-un heruvim.

Dulcele-ţi zâmbet, candid, fericit,
Mă urcă pe culmi de-un aspect negrăit.
Şi-aprig vrăjit, eu mă bucur atent,
De focul surâsului tău inocent.

Degetul tău cel subţire şi fin,
Îmi naşte în suflet un patos divin
Când cu tandreţe mi-l plimbi pe obraz
Şi îmi defineşte cuvântul extaz.

Vraja cea dulce-a iubirii fierbinţi
M-aruncă-ntr-un foc de aprinse dorinţi.
Coapsa ta fină s-o mângâi uşor,
Cu sânul tău fraged să cad în amor.

Părul tău lung peste umerii goi
Să-l scuturi cu gratie, şi mai apoi,
Eu însetat de amor, să îţi gust,
A buzelor tale dulceaţă de must.

Lasă-te dar, în amor tu să cazi,
Iubirii adânci tu cu foc să îi arzi.
Noi amândoi din amor să gustăm
Iubirea în aur să o încrustăm.

Noi amândoi să fim sens împlinit
În dragostea vie ce-i foc preacumplit.
Focul intens al profundei iubiri
Avan să ne ardă în dulci pătimiri.
*
Dragostea-n suflet ce port-îţi-o eu
La tine-nsetat mă va duce mereu,
Şi-astfel îţi spun – să te mint eu nu vreau –
Iubirea ta dragă pe alta n-o dau.

poezie de George Ciprian Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

luptând cu focul
stingând incendiile -
doar pompierii

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră se va hrăni din greşeli şi din dureri, aşa cum focul se hrăneşte din tot ceea ce îi stă în cale... Dar iubirea noastră nu va fi păcat, cum focul însuşi nu este lemnul putred pe care îl mistuie.

citat celebru din piesa de teatru Jocul ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de Anda Nastase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea noastră se va hrăni din greşeli şi din dureri, aşa cum focul se hrăneşte din tot ceea ce-i stă în cale... Dar iubirea noastră nu va fi păcat, cum focul însuşi nu este lemnul putred pe care-l mistuie...

citat celebru din piesa de teatru Jocul ielelor de Camil Petrescu
Adăugat de vave
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reînviere

Este adevărat că, după moarte, într-o zi
Vom fi treziţi de un înfricoşător sunet de trompete?
Iartă-mă, Doamne, dar eu mă consolez cu gândul
că trezirea şi învierea noastră, a celor morţi,
vor fi fi vestite de cântecul unui cocoş.
După asta vom mai aromi un pic...
Prima care se va scula va fi Mama... O vom auzi
aprinzând în linişte focul,
punând în linişte ceainicul pe plită
şi ridicând cu blândeţe ibricul de pe policioară.
Iar noi vom fi din nou acasă.

poezie de Vladimir Holan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul creaţiei

Alertaţi de un vecin mai isprăvit
Pompierii militari, sosind pe loc,
Pe poetul de pe scară l-au găsit
Mistuit de al creaţiunii foc.

epigramă de Mircea Micle (29 ianuarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pompierii

Casa când mi s-a aprins,
Am sunat urgent maşina:
Focul totuşi nu l-au stins,
Însă mi-au udat grădina.

epigramă de Mihai Danielescu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul mistuie fără nici o greutate lemnele strâmbe sau noduroase.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

dragoste (vezi şi iubire)

Dragostea este focul ce-ţi mistuie inima pentru a încălzi inimi.

definiţie de Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul e precum politica. Dacă-i la dispoziţia ta, foloseşte. Dacă merge pe mâna lui, mistuie.

aforism de Cornel Stelian Popa (12 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfumul primăverii

Un buchet de liliac
A adus mama în casă.
Şi eu îl admir cu drag,
Parfumul lui aşa frumos miroase.

E parfumul primăverii,
Care mi-aduce aminte
Că se apropie sărbătoarea Învierii
Şi soarele e tot mai fierbinte.

Inima îmi bate tot mai tare.
Sufletul îmi este plin de bucurie,
Când admir această floare,
Parfumul ei mă îmbie să scriu o nouă poezie.

poezie de Vladimir Potlog (21 aprilie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişor...

Dochia–mpletind de zor
Fir cu alb de roş pe nor,
Dând de ştire în pridvor
Primăverii cu amor...

poezie de Vasile Zamolxeanu (1 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simfonia primăverii

anotimpul renaşterii din durerea noastră alveolară
o numim atât de poetic, primăvară!
ne amintim florile de gheaţă
din iernile sângerate prin noi
şi pornim cu suflete înmugurite
căutând neantul existenţei...

picturile parfumate de acest boem mărţişor
în vibrări de ivoar, de roz sau de violet
precum şi suspinele noastre-n valsul speranţei
cântă o nouă primăvară
peste vechile bucurii şi dureri...

azi, cuprinşi de frumuseţea lalelor,
a freziilor şi a ghioceilor,
dar şi de aripile visării
deschidem drumuri neumblate
cu cheile albe din inima efemeridei...
şi ne cresc aripi de lumină spre o nouă cale
peste florile timpului nostru
eliberând pasărea Phoenix din noi...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oraş medieval în răsărit de soare; de pe turnurile oraşului sunetul trompetei vesteşte dimineaţa; se deschid porţile, iar cavalerii ies din oraş pe falnici cai; ajunşi în pădure, sunt cuprinşi de vraja şi freamătul codrului şi de cântecul păsărilor.

Anton Bruckner în Simfonia a IV-a
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor mistuitor

Mă mistuie un dor de libertate
Să nu depind de nimeni şi nimic
Să fac numai ce vreau, dar cu dreptate,
Şi până sus la cer să mă ridic.

Mă mistuie un dor de fericire
S-ajung în Raiul ce mi l-am dorit,
Să mă hrănesc acolo cu iubire
Şi să nu gust din fructul cel oprit.

Mă mistuie un dor s-ajung acasă
Acolo unde ştiu că-i locul meu
Şi unde grijile în prag se lasă,
Fiindcă înăuntru este Dumnezeu.

poezie de Octavian Cocoş (10 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor [variantă]

Înamorat al meu suflet îmi e,
Şi-anume, iubit-o, să-ţi spun eu de ce,
Ochii tăi galeşi ce cald mă privesc
Trezescu-mi în suflet amorul firesc.

Geana ta scumpă ce pâlpâie-uşor
Cu focul ei molcom şi seducător
Chipul tău drag îl pictează sublim
Pe-a inimii-mi pânză ca pe-un heruvim.

Dulcele-ţi zâmbet, candid, fericit,
Mă urcă pe culmi de-un aspect negrăit
Şi-aprig vrăjit eu mă bucur atent
De focul surâsului tău inocent.

Degetul tău cel subţire şi fin
Îmi naşte în suflet un patos divin
Când cu tandreţe mi-l plimbi pe obraz
Şi îmi defineşte cuvântul extaz.

Vraja aprinsă a dulcei iubiri
Ce într-un sărut de aprinse priviri
Noi dezgoliţi o secăm de mister
Spunându-şi cuvântul cel neefemer

Într-al ei farmec cel neprihănit
Şi fatumul său ce ne este menit
Nouă-n esenţă ne-amestecă-un foc
Ce lasă-ne-n vrere un simţ reciproc.

Şi-astfel noi doi sub un nobil impuls
Ce el deconspiră supliciul ascuns
Înstrăinării de-un suflet iubit
Lăsăm întâmplării al ei act menit

Părul tău lung peste umerii goi
Să-l scuturi cu graţie, şi mai apoi,
Eu însetat de amor să îţi gust
A buzelor tale dulceaţă de must.

Lasă-te dar în amor tu să cazi,
Iubirii adânci tu cu foc să îi arzi,
Noi amândoi să fim sens împlinit
În dragostea vie ce-i foc preacumplit.

Dragostea-n suflet ce port-îţi-o eu
La tine-nsetat mă va duce mereu
Şi-astfel îţi spun – să te mint eu nu vreau –
Iubirea ta scumpă pe alta n-o dau.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (22 aprilie 2019)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amor

amor amor amor a
mor cântă cris
tinarăduţă şi urcă
pe patul meu în patul meu
lascivă cris
tinarăduţă vede în ochii mei
ochii ei şi vreau să o se
duc şi mă întreabă dacă mi-aş dori
să o ating o întreb: vrei
să au
zi şoapte cris
tinarăduţă (?!) fierbinţi vrei
să amor amor amor a
mor în faţă la tele
vizor la mine în dormitor o noapte de
a
m
o
r
simţi cum bate inima
(?!) când săruţi vrei să fii
a mea am visat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!