Miorița colind
Mărgu-și, mămulică, mărg,
Mărgu-și tri păcurărei
Pă cărare, pă muncei,
Cu oile după ei.
Numa unu-așa zâce:
- Stați, fraților, să vedem
Care din cine suntem.
Cei mai mari îs veri primari,
Cel mai mic - străin voinic.
Numa el o zâs așa:
- Hei, tu, frățiorii mei,
Numa eu când și-oi muri,
Pă mine mi-ți îngropa
Dân vârvuțu muntelui,
De-a umbruța bradului;
Din locuț de copârșău
Puneți scoarțe de durdzău,
Șî din locuț de sălaș
Puneți scoarță de bohaș;
Și de-a mâna de-a dreaptá
Tăt îmi puneț trâmbița,
La cap puneț găleata;
Și de-a mâna de-a stângu
Tăt îmi puneț fluieru.
Când vântu și-a sufla,
Trâmbița a trâmbițá,
Fluieru a fluierá,
Găleata a suspina
Că nu mulgeț în dânsá.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Miorița colind
Pă uliță, printre văi,
Se duc trei păcurărei.
Ei o prins a să sfădi
Și o prins a vorovi:
- Pă unu l-om omorî.
Da el numa și-o strâgat:
- Că voi de mi-ț omorî,
Tăt pe mine m-astupați
În țărcuțu mieilor,
În staolu oilor;
Și voi numa că îmi puneți
La picioare fluier mare
Și la capu` trâmbița-re.
Și când vântu și-a sufla
Trâmbița și-a trâmbițá,
Fluieru și-a fluierá,
Și numa și-or audzî
Oile cele cu lapte
M-or hori mărgând pă sate;
Oile cele cornute
M-or hori vara pă munte;
Cele biete miorele
M-or hori vara cu jele.
- Hei, tu, biete miorele,
Spune-ți cătă mama me-le:
V-a-ntreba mama de mine,
Spuneți că m-am dus la bine,
Că numa m-am însurat,
Și eu numa mi-am luat
Tăt o fată de-mpărat,
Să nu sie cu bănát.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miorița colind
Sus în vârfu muntelui,
Sub crucița bradului,
Suntu-și tri păcurărei
Cu oile după ei.
Păcurarii o ținut sfat,
Pă cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat
Lui grè leje i-o picat:
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre țăpuște;
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fărtaie.
El numa și-o zâs așe:
- Iar dragi, frățiorii mei,
De s-o-ntâmpla să mor eu
Săpați-mi mormântul meu
Da` nu-n verde țintirim,
Că-ntre morți oi si străin;
Ci-n locu găleților,
În țărcuțu mieilor.
În locuț de copârșeu
Beliți coajă de durzău;
În loc de pânză pe obraz
Beliți scoarță de buhaz;
În locuț de lumninele
Sunt muguri și mlădițele.
Iar drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu meu;
De s-o-ntâmpla vânturi grele
Eu să-mi trag una de jele.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miorița colind
Trecu-ș tri păcurărei
Cu oile după ei.
Tăț ș-îs fraț șî verișori,
Numai unul, cel mai mic,
P-acela că l-o mânat
Cu găleata la izvor,
Pănă ce s-a fa` zăpor.
El de-acolo și-o strâgat:
- Măi fârtați, măi verișori,
De s-a văjî eu să mor,
Voi unde mi-ț îngropa?
În staolu oilor,
În jocuțu mieilor.
Ș-un miel mi-l puneți la cap
Și trâmbița pă mormânt.
Când a sufla câte-un vânt
Trâmbița a trâmbițá
Și mielucu a zbiera.
- Da voi, oi, cum mi-ț cânta?
- Măi stăpâne, stăpânele,
Ia, de cînd tu-ai adurnit
Noi la pripor n-am ieșât.
Până-n dalba primăvară,
Când om ieșî la izvoară
Și ne-om paște floricele,
Și ne-om făta mielușăle;
Mielușăi cu coarne-ntoarsă,
Cum i oaia mai frumoasă.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miorița colind
Mărgu-și [trei] păcurărei
Cu oile după ei.
Cel mai mare-i văr primar.
Cel mai mic o rupt și-o zâs:
- Hei tu, frătiulucu meu,
Numa eu când oi muri
Pă mine că să mă-ngroape
Din strunguța oilor,
Su` fundu gălețîlor,
S-aud zinu ciuruind
Șî mândrele tropotind.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miorița colind
Stau toți trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să întoarne oile.
Oile le-o înturnat,
Lui grea lege i-o picat:
Să-l împuște, ori să-l taie,
Or să-l puie-n trei fârtaie;
Să-l taie, or să-l împuște,
Or să-l pue-n trei țăpuște.
Da el numa ce-o strigat:
- Hei, măi, frățiorii mei,
De s-o-ntâmpla și-oi muri
Pe mine mă dă-ngropați
În strunguța oilor,
În locul găleților,
În țărcuțul mieilor.
- Da` cine mi-o fi popa?
- Graurul când a cânta.
- Și-apoi cine m-a jeli?
- Codrul când s-a veșteji.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miorița colind
Sus în vârfu muntelui,
Sub crucița bradului
Sunt duși trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pe cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-îndurnat,
Lui gre lege i-o picat:
O să-l taie, o să-l puște,
O să-l puie-ntre țăpuște.
El o strâgat cătră ei:
- O, dragi, frățiorii mei,
De să-ntâmplă să mor eu,
Săpați-mi mormântul meu
Nu în verde țintirim,
Că-ntre morți voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În locuțu mieilor.
O, drag, fluierașul meu,
Puneți-l la capul meu;
Când or sufla vânturi grele
Să-mi fluiere hori de jele.
Și dragilor oi cornute
Cum mi-ți căuta prin munte!
Și dragilor mielușei
Cum mi-ți căuta prin văi!
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miorița colind
Aude-să, Doamne,-aude
De trei păcurărei la munte,
Dimineața lui Crăciun (refren)
Că doi au fost frățiori
Și unul a fost străinel.
Pe cel străin l-a mânat
La fântâna, Doamne, lină
Cu două găleți la mână.
Până apă n-au luat
Lui legea i-o gătat:
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l pună-n trei fârtaie.
- Fraților, fârtaților,
Pe mine nu mă-mpușcați,
Numai capul mi-l luați
Și pe mine mă-ngropați
În staurul oilor,
În jocul mieilor.
Pe mine pământ nu puneți,
Numa dalbă gluga mea,
Flueru după cure.
Când vântuțu a sufla
Flueru meu mi-a cânta;
Când vântuțu-a dudăi,
Flueru meu m-a jeli.
Oile cele bălăi
Mândru m-or cânta pe văi;
Oile cele corunte
Mândru m-or cânta pe munte;
Pă muntele cel de piatră
Să meargă vestea la tată;
Pă muntele de uiagă
Să meargă vestea la mamă;
Pă muntele cel cu brazi
Să meargă vestea la frați;
Pă muntele cel de flori
Să meargă vestea la surori.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ființa omului e cea mai prefăcută și e un prost ăla care zice că se uită-n ochii tăi și-ți spune cu cine are de-a face. Numa copiii sunt curați, fiindcă n-au avut timp să se strice, da' le vine rându' și lor.
Fănuș Neagu în Îngerul a strigat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pisica pare domesticită, dar nu și-a uitat defel apucăturile de-a scuipa, de-a zgâria și de-a mușca.
aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Petrescu Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Miorița colind
Sus în vârfu muntelui,
Oi lenu-i, lenu-i (refren)
La crucița bradului,
Suntu-și trei păcurărei
Cu oile după ei.
Pă cel mai mic l-o mânat
Să d-întoarne oile.
Oile le-o d-înturnat,
Lui gre lege i-o pticat:
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre țăpuște;
Ori să-l puște, ori să-l taie,
Ori să-l puie-ntre fârtaie.
- O, dragi, frățiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu
Pă mine mă d-îngropați
În strunguța oilor,
În jocuțu mieilor.
O, drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu meu;
Cînd a sufla vânturi grele
Să-mi tragă mie de jele.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Litanii către Satan
O, tu, ce între îngeri, ești cel mai învățat
Și mai frumos, de soartă și laude trădat,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Prinț izgonit din ceruri, rămas nedreptățit,
Și care, -nvins, de-a pururi, te-nalți mai oțetit,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce știi totul, rege al celor din-desubt,
Vindecător al lumii cu sufletul abrupt,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care iei leprosul, hulitul și proscrisul
Și cu a ta iubire le-nchipui paradisul,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu, cel mereu al Morții, preamarea ta iubită,
Ai izvodit Speranța, nebuna fericită,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce calmezi privirea celui pe eșafod,
Disprețuind tăcerea prostitului norod,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care știi acele tărâmuri cu ispite,
În care-ascunde Domnul comori nemaizărite,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce cu ochiu-ți ager pătrunzi în arsenale
Unde, în mari adâncuri, dorm neamuri de metale,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ascunzi cu mâna genuna pânditoare,
Când somnambulul trece pe streșini fără soare,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care în mod magic mlădii bătrâne oase,
Când e zobit bețivul târziu în nopți cețoase,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care pe cel șubred îl scapi de suferință,
Și-i pui trăgaciul armei în mană cu știință,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mârșav
Pecetea-ți de putere și-a aurului brav,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tu ce ivești în ochii fecioarelor crescând
Poftirea spre amorul de trupul lor flămând,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Toiag celui ce fuge și far născocitor,
La spânzurați duhovnici și la uneltitori,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
Tată-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut să fie
Goniți din raiul veșnic, în neagra lui minie,
Satan, te rog, ai milă de-a mea nefericire!
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miorița colind
Sus în vârful muntelui,
Oi, linu-i lin, (refren)
Sub crucița bradului,
Erau trei păcurărei
Cu oile p-îngă ei.
Păcurarii țin un sfat,
Pre cel mai mic l-au mânat
Să întoarne oile,
C-o rătăcit bietele.
Oile le-o înturnat,
Dar grea lege i s-o dat:
Ori să-l taie, ori să-l puște,
Ori să-l puie-ntre țepuște.
El o strâgat cătră ei:
- O, dragi, frățiorii mei,
De s-a-ntâmpla să mor eu,
Nu mă-ngropați în temeteu,
Nici în verde țintirim,
C-acolo voi fi străin;
Ci-n staulul oilor,
În jocuțu mieilor.
Și drag, fluierașu meu,
Puneți-l la capu meu.
Când or sufla vînturi grele
Să-m fluere hori de jele.
Săracele oi cornute,
Cum m-or căuta pre munte;
Și dragi, mielușeii mei,
Cum m-or căuta și ei.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Creatorul a delegat omului puterea de-a crea, de-a inversa, și de-a debarasa!
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Găleata goală
era plimbată de biata femeie
nebună se uita la cerul noros
clătina găleata goală în stânga
și apoi în dreapta o ducea
la o fântână cu mințile pierdute
revenea la bloc ținând găleata
goală ca o geantă vuitton
se oprea la câțiva metri de intrare
privea disperată în jur
găleata goală era plimbată
întâi în mâna stângă până la puțul
unde clipocea apa cu bucurie
găleata goală era plimbată
în mâna dreaptă la fel de delicată
la altă fântână la fel de plină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voiam un loc în care să mă ascund, un loc în care să nu fie nevoie să faci nimic. Gândul de-a fi ceva nu numai că mă îngrozea, mă îmbolnăvea de-a binelea. Gândul de-a fi avocat, consilier, inginer sau ceva asemănător mi se părea imposibil. De-a mă însura, de-a face copii, de-a fi prins într-o structură familială. De-a merge undeva la muncă zi de zi și de-a mă întoarce. Era imposibil. Să fac lucruri, lucruri simple, să iau parte la picnicurile în familie, la Crăciunuri, la sărbătorile de 4 Iulie, de Ziua Muncii, de Ziua Mamei... omul să năștea numai ca să îndure lucrurile astea și apoi să moară? Preferam să fiu spălător de vase, să mă întorc singur într-o cămăruță și să beau până adorm.
Charles Bukowski în Șuncă pe pâine
Adăugat de IvanovCecilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața
De-a rostogolul,
de-a alunecatul
și de-a ocolul
poezie de Constantin Păun din Umbrela generalului (1997)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a rostogolul,
De-a alunecatelea
Și de-a ocolul!
haiku de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zise fata
Să ne jucăm de-a mama și de-a tata
E mai frumos decât să fim părinți,
Și ce păcat că vine, zise fata,
O noapte-n care nu vom fi cuminți!
Și te voi vrea și mă vei vrea pe mine,
Și vom începe nașterea de prunci;
Să ne jucăm n-o să ne șadă bine,
Să ne iubim va fi târziu atunci!
Noi suntem azi prea mici și mâine părăsite,
Iar noaptea face mame din fete-ndrăgostite;
Așa că mi-aș dori să ne jucăm nespus
De-a mama și de-a tata, cât încă mamă nu-s!
poezie de Marius Robu din Drumul robilor (11 noiembrie 2001)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Inele obosite
Există dorința de-a reveni, de-a iubi, de-a nu dispărea niciodată
și există dorința de-a muri, dorințe purtate de doi
curenți potrivnici între care nu-i un istm să-i despartă.
Există dorința unui sărut cât Viața și-ntreaga-i cuprindere,
care se termină-n sahara unei agonii complite,
ca o sinucidere!
Există dorința de-a... nu avea dorințe, Hristoase;
te arăt cu degetul meu sinucigaș și de-aceea deicid:
există dorința de-a nu fi avut o inimă-n piept, ci doar oase.
Primăvara revine, revine pentru a pleca. Iar Dumnezeu,
arcuit peste timp, se repetă pe sine însuși și trece, trece
cărând în spate coloana vertebrală a întregului Univers.
Când tâmplele-ndură bătăi lugubre de tobă, dureroase,
când visul încrustat pe jungher doare,
există o dorință care se vrea scrisă-n acest vers!
poezie de César Vallejo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi repetau a mia oară
A scuturat vântu' salcâmu-aseară
Și nu m-am bucurat de-a sa mireasmă
Și nici pe buze, picuri de agheasmă
Nu am simțit ca-n altă primăvară!
Am vrut s-adun din florile de ceară
Pierzându-mă în a nopții fantasmă,
A scuturat vântu' salcâmu-aseară
Și nu m-am bucurat de-a sa mireasmă!
În trupu-mi cu ninsori se-nfinse-o gheară,
Ochi mari mă-acopereau cu caldă asmă,
Voiam să cos la-altar catapateasmă...
Dar clopote-mi spuneau a mia oară:
A scuturat vântu' salcâmu-aseară!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!