Jonelui

Jone murgu-şi potcoveşte,
Jonelui bono
Azi e mare sărbătoare
E Sfânta Duminecară,
Maică-sa prin sat trebară
Mai Ioane, Sfinte Ioane,
Dar tu gându' ce l-ai pusu
Pus-ai gând de privegheatu,
Cel mai mare de-nsuratu.
Dar io maică în cohiră
Când Dumnezeu porunciră
Sus în vârful muntelui,
Sub poalele bradului
Este-un leu de câine rău.
Pus-ai gându' să-l săgete.
Leu-ndată se sculară
Şi din grai aşa grăiară:
Nu mă voinic săgetară,
Mai bin' leagă-mă-n cureară
Şi mă du pe ulicioară,
Pe uliţa grecilor
Tot în cinstea fetelor
Şi-n ciuda nevestelor,
Pe tine căci te-or vedeară
Pe tin' toţi te-or lăudară,
Pe tin' şi pe maică-tară
Ce băiat a fost băiatu'
Ce ducea leul legatu,
E legat nevătămatu
Şi-n curea neagră băgatu,
Şi-n curea neagră legatu.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău, pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca s-aduni chiuind pe tăpşane
o claie de cer şi-o căciulă de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zarzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să-ţi pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobote-ţi ies înainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri şi funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, ca lumina din urma furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!...

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măi Ioane...

De ce râzi aşa, Ioane?
Lumea-i de necazuri plină!
Dacă vrei, o mai alină
Că-i cuprinsă de frisoane!

Dac-ai vrea să dai iubire
De un leu la fiecare,
Tot ar fi un lucru mare
Şi pricină de cinstire.

Tu îmbeţi de voie bună
Un dor ce te-a prins în valuri;
Înăcrit în idealuri
Noaptea te zgâieşti la lună

În perplexa ta visare.
Vorbă bună n-o să-ţi spună,
Nici nu-ţi va pune cunună
Că doreşti ce soarta n-are!

Nu mai râde-aşa, Ioane,
Că te-i încreţi pe faţă
Ca un stârv de cotoroanţă!
Zi mai bine-"Ajută, Doamne!",

Vezi de lume şi-o alină
Şi dă vers de împăcare,
Dulce pentru fiecare,
Că de-amar e tare plină!

Măi Ioane, măi Ioane,
Oful tău a prins rugină,
Mult aşa n-o să te ţină!
Ce? Acum ai tu frisoane?!

Măi Ioane, măi Ioane...

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (1 octombrie 2015)
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ai mereu un suflet mare

Când unii vor lua minciuna
Ca martor în grea strâmtorare
Părinte, spune adevărul,
Căci adevăru-i sfânt şi mare.
Când vezi pe om căzând în viaţă:
Căderi şi grea alunecare,
Nu fi nepăsător, salvează-l,
Să ai mereu un suflet mare.
Când te-or goni duşmani de moarte
Şi îţi vor face zilele-amare,
Părinte, iartă-i şi te-ndură,
Căci îndurarea-i lucru mare.
Să fii curat până la moarte
Cu suflet, trup şi-n cugetare
Aşa au fost biruitorii,
A birui e lucru mare.

poezie de Eugenia Calancea (20 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Previziune

Se tot vorbeşte despre leu
Că, peste ani, va fi mai greu.
Aliniez părerea mea,
La strânsul veşnic... de curea.

epigramă de Ştefan Băiatu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către Ţară

E ziua ta, azi, Ţară! şi-s departe
Şi nu de tine am fugit în lume,
Ci de lozinci stupide şi pancarte
Ce ne-au făcut ca să uităm de nume.

Nu munţii tăi cu aur şi păduri,
Nici râuri ce spre Dunăre petreci,
Nu amintirea bunilor străbuni,
Ne-au hărăzit să bântuim pribegi.

Nu ne-a gonit departe cerul tău,
Nici marea, chiar de neagră i s-a spus
Ci noi, ne-am dus de gât cu Dumnezeu,
Când visul unei ierni ne-a fost răpus.

Când piepturile goale ne-au rămas
Şi cinstea trebuia s-o sugrumăm,
Când demnitatea ne-a fost câine de pripas,
Noi am plecat ca s-o reînvăţăm.

Şi iată, eşti slăvită-n an o dată
De cei ce soarta ţi-o pecetluiesc,
Săracă, ţara mea, ţară bogată,
Oare câţi astăzi chiar te mai iubesc?

Oare câţi dintre cei ce peste an
Te dau la schimb, te sfâşie, te sug,
Nu te vor da iar mâine pe-un ciolan
Şi nu te-or pune pentr-un euro, pe rug?

E ziua ta, azi, Românie şi-s departe
Şi-n suflet mi te port prin pribegii,
Dar îţi urez să ţi se facă parte
La ultimul tău drept de-a te trezi.

poezie de Dori Lederer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colo sus şi mai în sus

Colo sus şi mai în sus

O, Domnului

Sus la poarta raiului,
Suntu-ţi, Doamne, mese-ntinse,
Mese-ntinse şi subscrise.
Dar la masă cine şade?
Şade Domnul Dumnezeu
Cu preasfântul Fiul Său
Şi cu Mihail, Gavrilă
Şi cu Ioane, sfinte Ioane
Şi cu sfinte Niculaie
Chinuit şi gârbovit
C-aşa intră Iuda-n rai.
Sus la poarta Raiului,
Scaunul judeţului,
Şuştariul botezului.
Ei în iad când le-au băgat
Şi raiul s-a-ntunecat
Şi iadul s-a luminat.
Sus lumina raiului,
Scaunul judeţului
Şuştariul botezului.
Ei în rai când l-au băgat
Şi iadul s-a-ntunecat
Şi raiul s-a luminat.
Noi umblăm şi colindăm
La bun gazdă să închinăm,
Închinăm de sănătate
De Crăciun să-şi aibă parte

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul unui om

Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...
Dar ce sunt azi îmi pare rău
Că n-am putut să fiu mereu -
Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt...

Când am urât am fost iubit,
Când am iubit am fost urât...
Şi-n viaţă n-am cântat decât
Romanţa Celui răstignit...

Tot ce-am sperat rămas-a vis,
Şi-am dobândit ce n-am visat...
Dar ce-am fost ieri am şi uitat -
Un titlu de volum nescris...

Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,
Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -
Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu
Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...

poezie celebră de Ion Minulescu din Viaţa literară, I, nr. 4 (22 ianuarie 1906)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceastă seară

Ceastă seară-i seară mare,
O, Domnul
Tocmai seara de Crăciun,
S-a născut şi Fiul sfânt,
Dumnezeu pe-acest pământ
Mititel înfăşăcel,
În scutec de bumbăcel,
Faşă de mătase albă,
Leagăn de mătase dalbă.
Dar în leagăn cine şade?
Fiul sfânt, el adormit
Iar Maica Sfântă Maria
Poale sfinte răsucite
Ea din poale l-a luat,
Sus la plai l-a ridicat,
Când a fost la vârf de plai
Puse jos şi odihni
Şi din grai aşa grăi:
"Uite maică jos la ţară
Nici nu ninge, nici nu plouă
Nici nu-i dalbă de pământ,
Dar nici ninge, dar nici plouă
Dar nici dalbă de pământ

Nici nu vin cum au venit
Vin ca porcii-ngrămădind,
Cu Dumnezeu s-au întâlnit
În suliţe l-au luat,
Sus la plai l-au ridicat

Şi-n paloşe l-au tăiat
O, Domnul
Pentru mândra de colindă

De la noi de la vreo doi
O, Domnului

Domn de-al meu
Mai vârtos
De la Hristos

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botez - e şi ea

Botezat-ai chiar cerul în apă, Ioane!
Ai pus nemurirea în râul ce curge
şi de-acuma, prin buze şi vene,
albastrul - ne pătrunde în sânge.
*
Ioane! Botezat-ai în val -
pe Cel de cu soare, de cu aripi,
de cu alb şi cu TOTUL - venit
să-şi toarne prea-plinul fiinţei
în pocalul curat de argint!
*
Cele de sus, picăturile-nalte,
cu cele de jos, din dreapta, din stânga
şi din zările toate... fost-au strigate!
Curge viaţa-izvor cu voci luminate!
*
Te uită la nori, Ioane cel mare!
şi norii se nasc din apele tale!
Te uită la ploi Ioane, la bunele ploi,
la ninsori ce botează negrul noroi...
Ioane! Apa... lumină se face!
În pământ şi în carne, departe,
se-aud seminţe nou botezate!
Te uită în lacuri, te uită în noi
Cum duhul şi apa - e-un singur şuvoi!
*
În etern cât de viu eşti, Ioane!
Salomeea îşi moare, dansându-se-n van
pe când tu, reverşi neînvins, pe tipsie,
botezul iubirii în lumea- ocean!
*
Şi-atunci, mă aplec înainte-ţi,
în palmă - cu una - lacrima mea
si-ţi spun cu sfială:
"Ia-o Ioane! Botez - e şi ea! "

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un rămas bun

Curgi, pârâiaş, spre marea ta
Şi varsă-te grăbit;
Ai mei paşi nu te-or mai urma
Mereu, la nesfârşit.

Curgi pe păşuni, nu te-agita,
Căci râu devii zorit;
Dar paşii mei nu te-or urma
Mereu, la nesfârşit.

Însă arinul va icni
Şi-un plop va fi foşnit;
Şi-albina îţi va bâzâi
Mereu, la nesfârşit.

Şi mii de sori te-or lumina
Şi mii de luni, vădit;
Dar ai mei paşi nu te-or urma
Mereu, la nesfârşit.

poezie de Alfred, Lord Tennyson (1 iunie 2021), traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poalele muntelui

Pe poalele muntelui,
Stă un înger.
Cu câteva trepte
Mai sus,
Stă un alt înger...
Şi tot aşa,
Până-n vârful muntelui,
Unde este aşezat
Împăratul Cerurilor,
Prea-măritul Părinte,
Care îşi roteşte privirea
Peste pământeni
Şi spune:
"Aici am pus viaţă!
Cei ce au primit-o,
Nu ştiu s-o preţuiască,
Aşa cum pe mine nu mă respectă!
Este timpul socotelilor!
Voi, vieţuitoare negrăitoare,
Compensaţi pe cele grăitoare!
Faceţi pace pe Pământ,
Toate cele ce cunoaşteţi viaţa,
Căci eu vă voi ferici!"

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Karmă...

Tu ai venit când n-am visat,
Tu ai venit atuncea când
Să zbor din nou n-am mai sperat
Nici în cel mai romantic gând...

Tu ai venit cu gând curat,
Plin de-amintiri şi de dureri,
Căutând, cu sufletul, un sfat,
Să scapi de drama ta de ieri...

Eu te-am primit cu gând deschis,
Cu compasiune şi respect...
Ţi-am zis tot ce-am ştiut de zis,
Dorind "nedreptul" să-l îndrept...

Nici eu, nici tu, n-am vrut mai mult
Decât, cumva, să încercăm,
Ca într-al vieţii trist tumult
O oază liniştii s-aflăm...

Dar ce s-a întâmplat apoi,
N-am controlat, nici tu, nici eu...
A fost un vis peste-amândoi,
Din cerul tău, din cerul meu...

De fapt, o continuare-n vis
A unui ancestral trecut,
C-aşa, probabil, ne-a fost scris:
Să-l reluăm de la-nceput...

Căci, altfel, cum să explicăm
Că ne-ntâlnim în orice gând
Şi-n orice chip ne completăm,
Aşa deplin, aşa curând...

Da, cred că nu ai spus greşit,
Că "ne-am ştiut" fără să ştim...
Că-n altă viaţă ne-am iubit,
Chiar dacă nu ne amintim...

Că ne-am mai întâlnit, precis,
În alte vremi, cândva, cumva,
Şi-am fost eroii unui vis,
Care s-a rupt de undeva...

Dar karma e un verdict greu
Când vrea să dreagă-un vis stricat...
Şi-l reluăm, prin timp, mereu,
Din punctu'n care s-a sfăr'mat...

Vom fi sortiţi să ne iubim
Şi-n alte vieţi, neîncetat,
Până-mplinim acel sublim
Al karmei care ne-a legat...

poezie de Mariana Cruceru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La curte la Ţiligrad

La curte la Ţiligrad

Ziurel de ziua

Este-un fecior de-mpărat
Tot roagă pă maică-sa
Să-i deie pă soru-sa
Dragul mamii, eu ţi-oi da
Când mie face-mi-i
Pod de-aramă păstă vamă,
Pod de-argint păstă pământ.
El acele le-o cătat,
Şi-n biseric-o intrat.
Biseric-o tremurat
Icoanele-o lăcrimat.
Iconiţa Precestii
Din fundu' bisericii,
Ea din grai aşa grăie
"Nu eşti popă cu dreptate
Să cununi soră cu frate
Sus îi Dumnezău, te-a bate"

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leul şi musca

O muscă, dând târcoale unui leu -
O muscă mare, pot să spun, o streche -
Când regele sorbea din heleşteu,
Îi bâzâi acestuia-n ureche:

N-am nicio treabă excelenţă, sire,
Şi nici nu spun ce spun la nimereală,
Dar cum vă sunt un fan, îmi ies din fire
Când văd că doamna voastră vă înşală!

- Vorbeşti tâmpenii, zise mânios,
Instantaneu făcând la gură spume,
Pe mine, leul cel mai fioros?
Pe mine, cel mai groaznic leu din lume?

Dar musca-i strecură în suflet şişuri
Şi-mpins de-al geloziei aspru chin,
Îşi urmări consoarta prin tufişuri
Şi o surprinse cu un leu vecin.

Morala se deduce la moment:
Oricât ai fi de mare şi de dur,
Nu strică uneori să fii atent
La bâzâtul celor dimprejur.

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Năucescu (într-o mirare necurmată): Aoleo! maică!... Ce-a fost să mai fie!
Despa: Taci, frate, nu te mai mira aşa cu gura căscată, că te-or crede bucureştenii scăpat din tufe.

replicile de început din piesa de teatru Cucoana Chiriţa în balon, scenariu de Vasile Alecsandri (1875)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maica Domnului

Ce laude am putea să-ţi aducem ţie
Născătoare de Dumnezeu, Marie?
Noi, oamenii, sfios am încercat
Dar lexicul neputincios s-a arătat
Cuvintele din multa lor cucernicie
Cunoscând a ta mare vrednicie
Făcut-au pentru tine sărbătoare
Marie de Dumnezeu Născătoare
Şi culegând tot ce-i mai bun din epitete
Au împletit expresii, smerite buchete
Pe care, ca o jertfă, ţi le-au oferit
Şi Cerul a fost foarte fericit
Căci dintre milioanele de femei de pe pământ
Doar tu umbrită-ai fost de Duhul Sfânt
Născând pe Fiul Lui Dumnezeu - Cel din veşnicie
Împărăteasă şi Doamnă, Marie.
Din inimă strigăm, iară şi iară:
Bucură-te Mireasă pururea Fecioară!
Pe Preasfânta, Curata
Preabinecuvântata
De Dumnezeu Născătoarea
Şi grabnic Ascultătoarea
Cu toţi sfinţii să o pomenim
Şi-n veci de veci să mulţumim
Mijlocitoarei ajutorului divin.
Amin. Amin. Amin.

rugăciune de Gabriel Mihalcea (7 septembrie 2017)
Adăugat de Gabriel Mihalcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lanţuri de iubire

M-ai strâns cu lanţuri de iubire
La pieptul Tău, Isuse drag,
Aşa că numai lângă Tine
Pot fi şi liber, şi legat.

Legat cu lanţul libertăţii
De Tine, Dumnezeul meu,
Sunt rob şi fiu eternităţii,
O rază caldă dimineţii
Sub ceru-nalt, şi-n cerul Tău.

Că-n pagini sfinte de istorii
Cândva-ai rupt jugul lui satan
Cu sângele vărsat spre glorii,
Căzând mai greu ca piatra morii,
Pe inimi crude de duşman.

Tu-ai fost o stâncă pentru viacuri,
O punte gloriei cereşti!
Când cele mai 'ncordate arcuri
Veneau cu forţă spre atacuri
Vedeam cum strigi, că mă iubeşti.

Şi-am zis: Deaceea ai tot dreptul
Să faci din mine ce doreşti...
Rămân un rob în lanţuri sfinte
Şi paradox, după mormine—
Un fiu al casei Părinteşti.

Cu lanţuri sfinte de iubire
Mai ţine-mă, Isuse drag,
Căci numai, numai lângă Tine
Pot fi şi liber şi legat.

poezie de Mihai Ghidora (16 martie 2017)
Adăugat de Mihai Ghidora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă-ncred în Tine

Mă-ncred în Tine, Domnul meu divin,
Smerit mă plec şi-n faţa Ta mă-nchin,
Din cerul Tău măreţ mă cercetează,
Şi calea către Tine-mi luminează.

Condu-mă Tu pe calea Ta mereu,
Cu Tine vreau, căci singur 'mi-este greu,
Singur nu pot înainta, ştii bine,
Tăria mea eşti Tu, puterea ce mă ţine.

Mă-ncred în Tine, Doamne Dumnezeu,
Sprijin mi-ai fost în ceasul cel mai greu,
Când am crezut că nu mai am scăpare,
Mi-ai arătat să văd puterea-Ţi mare.

M-ai ridicat din pulbere, de jos,
Mi-ai spus: Cu Mine eşti victorios.
M-ai luat la pieptul Tău, m-ai mângâiat,
Iertare, mântuire, Tu mi-ai dat.

Mă-ncred în Tine azi şi-n veci de veci,
Din viaţa mea Te rog să nu mai pleci,
Nu mă lăsa să rătăcesc pribeag,
Cu Tine vreau să merg Isuse drag.
Amin!

poezie de Ica Drăgoi (26 septembrie 2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă României - România, lângă soare

Ţara mea cu ape line şi cu foşnet de izvor,
Ţara mea cu munţi de aur şi cu cântece de dor,
Toţi românii azi te-aclamă cu iubire în privire
Îmbrăcaţi în ii şi fote dăruind la toţi iubire.

Satele vuiesc în hore chiar şi-n sfânta mânăstire,
Nu e inimă mai mare ca a noastră Românie
Popii cântă în altare, la oraş se-adună-n pieţe
Pentru-această sărbătoare mână-n mână prinţi, alteţe.

Doamne câtă frumuseţe în cătunul de la sat
Unde se adună moşii şi cu tinerii la sfat...
Azi şi-au pus la pălărie un trifoi cu patru foi
Pentru zilele de mâine... câte datini sunt la noi?!

Dăscălii se-adună-n şcoli să-i înveţe sfânta taină
Pe copiii doritori, de tradiţie, cânt, haină...
Şi-n cămăşi de borangic deapănă trecutul sfânt
Ce-a rămas eternitate scris cu lacrimă-n cuvânt.

Nu e ţară mai bogată, mai frumoasă sau mai vie
Cum e ţara noastră dragă, cum e sfânta Românie.
-Hai române, ieşi din casă, pune vinul în ulcior
Şi-apoi joacă hora mare colo-n vale la izvor!

Nu e fată mai frumoasă cum e fata de la ţară
Îmbrăcată în catrinţă şi în iie-n primăvară...
Bat străinii azi la poartă să ne cumpere pământul
Şi se prind cu noi în horă legănându-se ca vântul.

Se adună azi la porţi tot românul de cu zori
Cu mănunchi de crizanteme şi cu alte multe flori,
Depănând poveşti din viaţa României iubitoare
Au uitat de-orice necaz, azi e zi de sărbătoare.

Caii tropăie-n grădini cu flăcăi frumoşi călare
Asta-i sfânta Românie, ţară dulce, roditoare,
Steagul flutură în vânt glorios.- Priveşte-n zare!
Cerul scrie un poem... România lângă soare.

poezie de Ana Podaru (1 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

La răspântia neagră

La răspântia neagră
S-au oprit trei care.
Cei care le mână
Scapără-n amnare.

Unul din ei zice:
- Fost-am la oraş
Să mă judec iară:
Tot eu păgubaş.

Altul: - O făclie
Şi-un coşciug am luat:
Mi-a ucis vechilul
Unicul băiat.

Cel din urmă: - Uite,
Mai aveam doi boi;
Pentru bir mi-i vinde
Mâine pe-amândoi.

Din răspântia neagră
Carele-au plecat
Şi merg greu, de parcă
Piatră duc în sat.

poezie celebră de Ovid Densusianu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!