Ghemul şi papucul

E o zi de primăvară;
Într-o cameră de ţară
Una, cam nepricepută,
Face-o vestă începută
De trei luni şi jumătate
(Mai are un sfert din spate)

Curând, Paştile-s aproape,
S-a dus sloiul de pe ape,
Iarba iat-o încolţită,
Salcia înmugurită.

Pe femeie-a prins-o zorul,
Dar nu-i vine deloc sporul;
Şi-n ăst timp, cum merge lucrul,
Merg şi ghemul şi papucul;
Unul se rostogoleşte,
Celălalt sporovăieşte:

Că piciorul ne-ncălţat
Poate lesne-a fi-nţepat,
Fără el, viaţa-i neagră!...
Ce mai, tevatură-ntreagă...

Ghemul spre papuc priveşte
Şi semeţ spre el grăieşe:
,, S-ai dreptate-i cu putinţă,
Oi fi tu de trebuinţă,
Dar ce crezi că omu-ar face
Fără vestă? Taci, că-mi place!

Nu te supăra, vecine,
Sunt mai de folos ca tine!''
Pe când gazda tot lucrează,
Atmosfera se-ncordează:
Şi încă n-ar fi nimica,
Dar apare şi pisica

Ce îşi vâră-n oală botul
Şi o răstoarnă cu totul...
,, Fugi de-aici!''sare stăpâna,
Trăgând ghemul, rupând lâna...
Şi azvârle cu papucul
Care zboară ca năucul.

Ghemul dintr-odată tace,
Pace cu papucul face.
Ei promit că niciodată
De-acum ceartă nu mai cată...

Morala:
Nimeni nu-i mai preţios
Doar că este mai fălos;
E nevoie, cum se ştie,
De puţină modestie.

fabulă de Gabriela Genţiana Groza din Irundel şi Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Situaţie

S-a încins omleta! La grătar,
Nimeni n-are drept de titular.
Numai Beinji, la papucul meu,
De o vreme, sfârâie mereu.
Parcă-i pus cârnatul la prăjit...
Beinjzi trece iar la coţăit.
E cârnatul... Ce minune, iată,
Mai ceva ca o autostradă.
Şnur întins... Dar cum o fi finalul?!
Nu i se permite "caşcavalul"!
Şi apoi, de-a fi mai simplă treaba,
Ţinem strâns de lesă, dar degeaba!
Plânge şi se tânguie de noi
Să-i lăsăm papucii amândoi.
Îi aduce-un pluş... I-l dă stăpâna...
Beinji vrea papucul lui acuma.
Lola e mereu tot mai nervoasă!
Nu vrea "caşcaval", dar e geloasă.
Ia papucul, dă papucul meu!
Drumul spre papuc e tot mai greu...
Patrupedul speră-ntr-o minune...
Ce omletă?! Ce papuc?! Pe bune!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scama

De sus de undeva o mică scamă,
Venită-ncet, pluteşte vag, cu teamă
Se urcă şi coboară lent prin tindă,
s-opreşte se-admiră în oglindă
Spre ghemul cel tăcut din colţ
coboară
... şi fire cresc pe ghem şi se-nfioară
... şi labe are ghemul ce se-nnoadă
şi coadă are ghemul... vai ce coadă!
Doi ochi verzui se plimbă după scamă
... pupilele cu tăieturi de lamă
Înfipte-n tigrul ca de jucărie
se-nvârt, iar tigrul pare de hârtie
Şi scama vine-ncet... şi ţâşti odată
tărcata labă către scamă cată.
Dar hoaţa printre ghiara-ntinsă-i scama
şi fuge legănată ca pe apă...

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953 - Amintiri din copilărie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

moarte (vezi şi deces)

Moartea – pisica neagră ce împinge ghemul de lână albastră prin univers.

definiţie de Ionuţ Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinerii de azi să înveţe din eroismul lui Mihai Viteazul, care nu a sărutat nici papucul Papei, nici papucul Sultanului.

citat din Justin Pârvu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea de irosire vine de departe. Cine nu este convins poate cere părerea tuturor spermatozoizilor care au alergat în zadar şi s-au pierdut fără a găsi firul sau ghemul existenţei.

aforism de Mario Postizzi din Aforismul în Italia. Antologia Premiului "Torino in Sintesi" (septembrie 2011), traducere de Simona Enache
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

ghemul deşirat –
sub masă liniştită
pisica torcând

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ca şi o pisică ce se joacă cu un ghem de aţă. Merge încolo, sare încolo. Dacă ghemul cade de pe podea şi pisica se îndreaptă acolo. Profit de oportunităţi. Odată ce am înţeles care e problema, încerc anumite lucruri. Văd ce funcţionează şi ce nu, iar apoi încerc din nou. Dacă se aseamănă cu ceva ce am mai făcut, abandonez proiectul. Am învăţat să mă bazez pe instinct.

citat din Frank Gehry
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Papucul păpuşii

Toată lumea cred că ştie
Ce este o jucărie;
Şi copiii şi nepoţii
Se joacă pe rând, cu toţii,
Cu păpuşi, urşi, o pisică

Sau locomotivă mică.
Uite, eu am o păpuşă
Care-i tare jucăuşă.
Dar ce des pierde, sprinţara,
Un cercel, inel, brăţara...

În picioare-avea papucii
Şi-au fugit de ea, năucii,
S-au ascuns o zi întreagă
Şi păpuşa cum s-o dreagă?
Căutându-i eu în casă

Am găsit unul sub masă.
Celălalt, nici gând s-apară,
O fi oare pe afară?
Să-l trimiteţi la păpuşă,
Că-l aşteaptă lângă uşă!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza din Papucul păpuşii (2001)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghemul timpului măsoară
Fiecare stare în parte,
Fericirea şi durerea
Nicicând nu se vor desparte,
Că sunt echilibrul vieţii,
Cu vectori spre zări înalte.

Valeria Mahok (22 martie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa mea a renăscut...

Lângă el nimic nu este greu,
totul vine de la sine şi trecutul dureros
îl arunc într-un sertar.
Îmi place pentru că nu-i este teamă
să plângă atunci când simte.
Îmi place pentru că ştie să-mi dea libertate
atunci când am nevoie.
Pentru mine el este totul,
chiar şi mai mult,
iar viaţa este şi mai minunată
de când l-am cunoscut.
Îmi place fiecare minut petrecut lângă el
şi îmi este dor de el în fiecare clipă
în care nu este lângă mine.
Miile de minute lângă el
mi-au dat energia de care am nevoie
pentru a merge înainte,
veselia care mă invadează,
speranţa că totul va fi şi mai frumos.
Îmi place când mă priveşte
atunci când dorm şi îmi sărută mâna
când vrea să-mi declare iubirea sa.
Îmi place că nu se supără uşor
şi este înţelegător.
Îmi place când se poartă ca un copil
şi când se entuziasmează.
Îmi place când atrage privirile oamenilor
cu poveştile lui şi este în centrul atenţiei.
Îmi place că are încredere în mine,
mă respectă pentru că îl susţin în ceea ce face
şi că îi sunt alături.
Cu el râd des, cu el merg oriunde,
inima mea nu se poate dezlipi de a lui
şi viaţa mea a renăscut
odată ce a întâlnit-o pe a lui.

poezie de Eugenia Calancea (12 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul sub papuc şi mărţişorul pentru soţie

În anul doi de căsnicie,
Zâmbind sarcastic spre soţie,
I-a pus în piept un mărţişor,
În văzul socrei, tuturor,

Compus din bici şi un papuc,
Şi un mesaj, ce-l reproduc:
Papucul dacă-l mai ridici,
Atunci pun mâna eu pe bici...

pamflet de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (1 martie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puiul de ciocârlie versus zmeul de hârtie

La amiază, în câmpie,
O dispută în tărie
Între un zmeu de hârtie
Şi un pui de ciocârlie.
Puiul având mult tupeu
Îl desfiinţează pe zmeu
Cu ciripituri de-ocară,
Cum că este tras pe sfoară
Şi că dacă n-ar fi vânt
Ar rămâne pe pământ
Nemişcat şi fără viaţă
Lângă ghemul său de aţă.
Pe când el, deşi e pui,
În tăria cerului
Se înalţă pân' la nor
Fi'nd un mare zburător.
Când disputa celor doi
Era aproape în toi,
Un erete iute glonţ
A luat puiul în clonţ
Trimiţând către pământ
Doar pene zburate-n vânt.

MORALA:

Nu te cocoţa în top
Până nu sari(zbori) peste hop.

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La poarta inserarii

Din adâncimi - pe ape dispersate
Ce-şi cată vad să-ncalce alt hotar -
Călăuzit de simţul meu primar,
Sui treptele de vis îmburniţate.

La poarta înserării gândul bate.
Incertitudini -trepte de altar-
Grăbite se preling pe minutar:
Nimicnicie şi... eternitate!

Aşa adun, corvoadă la corvoadă,
Inscripţii - tăinuind aspru consemn -
Vizibile, când n-aş vrea să se vadă.

Nu-i frică să mă-mpingă, nici îndemn;
Doar ghemul care singur se deznoadă,
Să-mi lase mie, şi pe toate, semn!

poezie de Adrian Erbiceanu
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tic-tac pentru noi

sărut încleştat în imaginar
printre sinapsele devenirii
gândurile se împerechează
noi,
uitaţi cu palmele în suflet,
scăpăm ghemul acela ce zvâcnea
prin celarele fiinţei
flămânzi
însetaţi
robiţi
acceptăm
jocul de-a foamea – setea
iată-l
se deşiră nebuneşte spre tâmple curbate de vise
ca un fâlfâit de aripi
gâdilă labirinturi nevăzute

sărut încleştat în imaginar
degete pironite în atingeri
noi,
uitaţi în clepsidra trupului colcăind
a sânge fierbinte,
genunchi pudic
şi un sân nătâng
printre care ghemul acela se deşiră
jucându-se de-a v-aţi ascunselea cu noi

sărut încleştat în imaginar
umăr gol
cearşaf creponat
în căutarea ghemului
noi,
uitaţi în gemete,
reuşim să silabisim
tic-tac pentru noi pe lampă când din încăpere lipsesc florile.

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossa mincinoşilor

Uite-un ou! Priviţi ce mare!
În deal se rostogoleşte.
Luna, pusă într-o rână,
Ca o tâmpă îl priveşte.
Uite! Oul urcă dealul!
- Poate om ai vrut a spune.
-Ou am spus, să-l ieie dracu,
În copac să îl sugrume!

Uite-un ou! Priviţi ce mare!
Şi ce repede se suie!
- Unde-i bre?! Să-l ieie dracu!
- Arăţi, vai, ca o mămâie...
- Ah, îl văd! Dar văd eu bine?!
Iaca-n deal bisericuţa
Şi-n clopotniţa aceea,
Văd pisica lui Lenuţa.

În deals e rostogoleşte
Ghemul ei şi-un şoricel...
Mâţa miaună, scânceşte,
Tot aleargă după el...
Face slalom printre stele,
Pe lună s-a agăţat.
Acum o văd, se dă în leagăn
Şi şoricelul i-a scăpat.

Luna, pusă într-o rână,
Toarce... O aud de-aici.
Vrea să fie-n seara asta
În rolul unei pisici.
Doar ce vede la distanţă
Şoricelul şi... păzea!
Se rostogoleşte-ndată
Până-aici, în faţa mea.

Ca o tâmpă îl priveşte
Cea sortită a minţi.
- Tu spui, bre, gogomănie!
Asta nu mai întâlni.
- Stai, că nu-mi gătai povestea!
Pusei luna în găleată
Şi dădui îndată vestea...
Veni lume minunată.

- Uite oul, urcă dealul.
- Oh, te cred, da zi-i să stea!
- Nu mă vede, nu m-aude!
- Asta nu e treaba mea...
Las' să urce pân' la stele,
De minciuni m-am săturat.
Cred că dumnealui, motanul,
Mult mai sus s-a ridicat.

- Poate om ai vrut a spune
- Naiba-l ieie orice-ar fi!
Tot minciună se numeşte.
De acum te-oi lecui?
Om urca în pod cu furca
Nucile lui nea Păcală.
Lua-te-ar naiba de minciună!
Să minţi nu-i treabă uşoară!

Ou am spus, să-l ieie dracu,
Plesni-i-ar coaja în cinci.
Suntem petecul şi sacul.
Cum ne-am întâlnit aici?!
Hai şi-om merge mai departe,
Apele le-om îngheţa!
- Haide bre, tu ai dreptate!
Nime'-n cale nu ne-o sta.

În copac să îl sugrume,
Oul buclucaş n-a stat.
De sub ştreang, cumva anume,
Repede-a alunecat.
Că are picioare scurte
Minciuna, o ştim prea bine,
Dar minciuni în lume-s multe...
Însă... mă credeţi pe mine?!

- În copac să îl sugrume?
- Om am spus, să-l ieie dracul.
- Poate ou ai vrut a spune.
- Uite, oul urcă dealul!
Ca o tâmpă îl priveşte
Luna, pusă într-o rână.
În deal se rostogoleşte!
Uite-un ou! Priviţi ce mare!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am repezit la viaţă cu mâinile-amândouă

M-am repezit la viaţă cu mâinile-amândouă
Sperând că trag de vise spre geana dimineţii,
Am înghiţit durerea şi ziua asta nouă
Îmi pare o greşeală pe fruntea tinereţii.

Mi-am asumat un cântec, un lan şi o pădure
Cum fac nebunii lumii în fiecare iarnă
Crezând că totu-i bine şi pot de-acum să-ndure
Nemernicia clipei când vântul o răstoarnă.

M-am întrecut pe mine răbdând o foame crudă
Şi nu-i poem în care să nu vă dau de veste
Cum taie disperarea cu lama ei cea udă
Şi-n carnea neputinţei croieşte o poveste.

M-am deşirat ca ghemul pe buze de morminte
Şi plânsul mi-a fost leagăn când mi-au plecat părinţii,
Mi-am spus că viaţa-i oarbă şi proastă şi mă minte
Şi-am tras cu disperare de amintiri când sfinţii

Le aşezau pe umeri măsura de lumină,
Şi-ngenuncherea clipei avea să mă doboare,
Iar viul tot pălise, de-acuma în grădină
Doar gânduri răvăşite mai învăţau să zboare.

M-am repezit la moarte cu pumnii strânşi, dar gata
De lupta cea mai dură înlănţuindu-mi firea,
Voiam să-i sfâşii pofta, să-i umflu beregata,
Sperând că voi rămâne la braţ cu nemurirea.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am repezit la viaţă cu mâinile-amândouă

M-am repezit la viaţă cu mâinile-amândouă
Sperând că trag de vise spre geana dimineţii,
Am înghiţit durerea şi ziua asta nouă
Îmi pare o greşeală pe fruntea tinereţii.

Mi-am asumat un cântec, un lan şi o pădure
Cum fac nebunii lumii în fiecare iarnă
Crezând că totu-i bine şi pot de-acum să-ndure
Nemernicia clipei când vântul o răstoarnă.

M-am întrecut pe mine răbdând o foame crudă
Şi nu-i poem în care să nu vă dau de veste
Cum taie disperarea cu lama ei cea udă
Şi-n carnea neputinţei croieşte o poveste.

M-am deşirat ca ghemul pe buze de morminte
Şi plânsul mi-a fost leagăn când mi-au plecat părinţii,
Mi-am spus că viaţa-i oarbă şi proastă şi mă minte
Şi-am tras cu disperare de amintiri când sfinţii

Le aşezau pe umeri măsura de lumină,
Şi-ngenuncherea clipei avea să mă doboare,
Iar viul tot pălise, de-acuma în grădină
Doar gânduri răvăşite mai învăţau să zboare.

M-am repezit la moarte cu pumnii strânşi, dar gata
De lupta cea mai dură înlănţuindu-mi firea,
Voiam să-i sfâşii pofta, să-i umflu beregata,
Sperând că voi rămâne la braţ cu nemurirea.

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărare spre inima ta

Îmi voi face cărare spre inima ta,
Ai timp şi răbdare? Durează ceva,
Că azi eşti rănit, şi fugi de femeie,
Dar uite, promit să-ţi ţes curcubeie,
Pe-acolo, pe unde lacrimi au fost,
Pe unde-ţi pătrunde regretul anost,
Pe gura ce-ţi tace, dar urlă cuvinte...
Rău nu ţi-aş face, te rog ţine minte!

Speranţa deşartă te face s-o vrei,
Şi sufletu-ţi poartă sub stern izul ei,
Dar dacă ai vrea, mi-aş face cărare,
Spre inima ta, dă-mi timp, ai răbdare.
... Promit să îţi fiu ce ea nu ţi-a fost,
Un cer azuriu, şi-un cald adăpost...
Fărâmă de pace, nu false cuvinte,
Rău nu ţi-aş face, te rog ţine minte!

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se trag sforile –
sub canapea ghemul
şi motanul

haiku de Constantin Păun din Liniştea ierbii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi găina

Merge nevasta cu bărbatul
La doctor:
- Nu ştiu ce să-i fac!
De-un timp îmi spune că-i găină,
Doar că nu face cotcodac.
- De asta vi-i nelămurirea
E o psihoză... Îl tratez.
Deci îi voi da nişte pastile...
Deşi nu pot să garantez.
- Ştiţi, mare-mi este tensiunea,
Nu că e sub "papucul" meu.
M-aş mulţumi de-ar face ouă,
Dar nu doar două tot mereu.
- E un mister mărită doamnă,
Minunea de s-ar repeta.
Dar tot nu înţeleg adică,
Ce oare v-ar mai deranja.
Şi cum?! Cocoşul face ouă?!
Pardon, găina vreau să spun.
- Da, spuse doamna-ngândurată,
Dar numai două de acum...
- Şi ce vrei dumneata femeie?!
Ce faci cu ouăle 'nealui?!
Ştii, eşti cocoş cu mari pretenţii!
Deci ia mai pune-ţi pofta-n cui!
Mata, găină oropsită
(Se-ntoarse dânsul spre bărbat)
Ori eşti pe post de clocitoare,
Ori eu sunt prea dezinformat?!
Cu un cocoş aşa ciudat,
Fugi din ogradă, că altminteni
Îţi spun doar una, are pinteni!
Şi calcă tare... Cotcodac!!!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!