Pământului
Vai ce durere 'n suflet,
Pământule, tu porți
De mii de ani tu singur
Îngropi copiii morți.
Și-așa de multe lacrimi
Tu plângi de mila lor,
Din cer să-ți fie Domnul
A-tot-îndurător.
Dar câți copii la sânu-ți
Mereu tu ai să strângi
Și mii de ani, Pământe,
Vai cât o să mai plângi!
poezie clasică de Carmen Sylva din Cântece și sonete
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Degeaba plângi
Maicuță plângi, a dat salca în floare,
Și rațele pe râu își plimbă boboceii,
Pe câmpul verde crud aleargă mielușeii,
Doar tie, pe obraji, iti curg lacrimi amare.
Privești la cer, cerând parcă-ndurare
Să îți mai dea o șansă printre vii,
Acasă să se-ntoarca ai tăi copii
'Nainte ca să-ți sune ceasul de plecare.
Pe mândrul soare-l rogi s-aducă veste,
Poștașu-n poartă geaba-l mai aștepți
Tu ți-ai scolit copiii, i-ai făcut deștepți
Dar ei te-au scos măicuță din poveste,
În casele-arătoase și pline de noroc
Degeaba plângi, ei nu-ți găsiră loc.
poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tradiție
Este o tradiție să plângi
Poetic și cast
Copii orfani cu părinți lângă ei,
Bătrâni cu copiii plecați.
Cu sufletul arzând ca o icoană
În visul părinților...
Depărtare!!!!!!
În suflet tăciuni, așteptare
Sub pașii nevolnici și grei.
Este o tradiție să plângi
La parastase și cruci
Pruncii morți, frați, părinți
Ce plecat-au cuminți
Ca un semn de-ntrebare -
Suflete risipindu-se-n zare.
Plângi, atâta timp
Cât mai crezi că se moare!
La răscruci sunt troițe...
Mănăstiri ridicate...
Toate-s semne lumești,
Sunt doar goana spre moarte.
Însă nimeni zidind
Fapte bune în viață
N-a-nălțat către cer
Pentru el, altă viață.
Suflet-înger, argat
Într-un trup de bazalt,
Zbaterea aripii tale
Este teamă și zbor,
Este dor și cântare!
E cântare și dor!
Plângi! Suferința e o tradiție.
Suflet biciuit de cuvinte și ură,
Plângi! Cu aripi muiate în zgură
Lasă-ți aripa murdară de sânge și plângi
Și te duce!!!!!!!!
Te cheamă șficuielnice vise
Să le ajungi...
Fugi!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tranziție
Zadarnic, din măsele, strângi,
Că nu mai poți, cum se cuvine,
Pe dușii-n ceruri să-i mai plângi
Când n-ai timp să te plângi pe tine.
epigramă de Constantin Cristian din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu plângi, copile!
Să nu plângi, copile!
În seri târzii,
toamna scutură peste pământ
poleială arămie,
Să nu plângi!
Asta este curgerea
inevitabilă spre o nouă întrupare.
Când semenii vor greși
Să nu plângi!
Oameni se duc
oameni vin,
Dar dincolo de toate: VEȘNICIA
Întinde mâna,
Îndreaptă-ți sufletul spre ea...
Fă-i loc.
Să nu plângi!
poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi
nu plânge prietene
e noapte în noi și în toate
degeaba luptăm
degeaba visăm
degeaba murim
suntem vânduți într-o noapte
ochii tăi negri stralucesc in tăcere
din ei se prelinge o mare durere
plângi prietene, plângi
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Decât să plângi pentru doi pe drumul vieții, mai bine plângi de unul singur!
aforism de Dida Diana Cioponea
Adăugat de Dida Diana Cioponea
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Tu plangi?
Tu plângi?
Eu lacrima o distilez pe file,
Din firea mea smulg tot ce am iubit,
Și tot ce-i dureros
În vers o să respire:
Un nor,
O stea,
Un drum,
Un chiparos...
Tu plângi?
Cu mine plânge-o lume-ntreagă
Că strâmbă s-a născut din vis divin.
Tu plângi?
Eu plâng a lumii tristă osteneală,
Și-absența grea a celui ce preface,
Cu harul lui din Caana,
Apa-n vin.
Tu plângi?
Eu tac pe-o margine de lume,
Abisului promisă,
De prima ursitoare prea grăbită,
Ce-al lumii leagăn alb a colindat.
Tu plângi?
Te plângi pe tine însuți.
Dar eu-
Eu niciodată n-am să pot s-o fac!
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde să vă plâng?!
Unde să vă plâng?! Morminte goale
Își așteaptă dreptul la-ncarnare...
Cruci fără de nume se așteaptă,
Prunci pe mame, fiicele pe tată...
În durere lumea se îmbracă,
Lacrima în lacrimi se îneacă,
Nu mai sunt nici litere, nici rugi,
Nu mai ai nici dreptul să mai plângi.
Nu mai ai nici timp și nici icoane...
Clocotește sângele de mame.
Ochiul este un ocean de rugi...
Tu în rugă te întorci... și plângi...
Bate-n suflet clopotul durerii.
Plâng părinți și prunci sub doliul serii.
Au plătit prea mult cu viața lor.
Suflet, lacrimi și tăcere, dor.
Mai întoarce, Doamne, morții-n viață
Și să fim mai buni, de-acum, ne-nvață!
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică:
Când mult năduf în suflet strângi
Și lacrima te încolțește
Că-n limba ta nu poți să plângi,
De ce nu-ncerci în... franțuzește?
epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramiști retușați și încondeiați de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Canistra cu lacrimi
când o să știi să plângi
cu ochii tăi când o să știi
să plângi
cu toată inima ta sculptată în sare
atunci o să îngheț
în picioare
o să mă las la sărare
în canistra cu lacrimi
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Perfect
Să-ți scuipi inima din ură,
Să-ți scalzi sufletul în lacrimi,
Să-ți simți trupul în durere,
Să-ți uiți mintea în regrete,
E tot ce îți doresc și sper să te aștepte.
Vreau destinul să te-mpungă,
Să ai suferință lungă,
Să-ți tatuezi "eșec" în piele
Și ghinionul scris în stele.
Îți doresc să fii mințit,
Să fii prostit, dezamăgit,
Să duci lipsă de voință,
Să plângi spini din neputință.
Aștept să ai inima frântă,
Să simți ce-i tristețea-dâncă,
Să ai mii și mii de patimi,
Vreau să te îneci în lacrimi.
Vreau ca-n suflet să te doară
Și un apropiat să-ți moară,
Vreau să te trezești c-un șoc
Și s-adormi cu răni de foc.
Îmi doresc să uiți ce-i bine,
Să se bată joc de tine,
Să vezi ura-n ochii lor
Cu-al tău nume în decor.
Iar cea mai sinceră dorință
Născută pentru a ta ființă,
Zidul care te împarte,
Îți doresc singurătate.
Să-ți scuipi inima din ură,
Să-ți scalzi sufletul în lacrimi,
Să-ți simți trupul în durere,
Să-ți uiți mintea în regrete,
E tot ce îți doresc și sper să te aștepte.
...
Această nebunie, în litere redată,
Sper s-o-mbrățișezi mai mult decât o dată...
... și-apoi vei fi perfect... om plăpând.
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, suflet singur...
Știu că exiști, căci altfel nu se poate
Când un destin te-a prins în rătăcire.
Să nu te plângi că nu mai e iubire
Și calcă peste el cu demnitate.
Eu am să pun în drumul tău, o floare,
Tu, suflete, parfumul să-i aduni,
Să construiești o mare de cununi,
Sfidând singurătatea... când te doare.
Ai stat prea mult în mutele-i tăceri
Din viața asta, care-i doar o clipă,
Dezbracă dar... tăcerea care țipă,
Te-mbracă-n azi și uită ce-a fost ieri.
Eu am să-ți fiu cărarea neumblată...
Și-ai să respiri din umbra mea, mereu.
E timpul să te-mpaci cu Dumnezeu
Și n-o să mai fi singur nicidată.
Tu, suflet singur...
poezie de Marin Bunget
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce plângi?
De ce plângi?
De ce plângi?
Trag nădejde că nu întotdeauna din pricina mea,
Așa cum m-ai făcut să cred de-atâtea ori.
Eu, cel adevărat,
Nu-aș încerca niciodată să te rănesc.
Știu că suferi
Și că probabil mă urăști.
Dacă adevărul trebuie spus,
Tu nu atât mă urăști,
Cât, de fapt, îți lipsesc.
Eu am mai degrabă tendința
De a te abandona șifonierelor tale închise,
Cu haine de femeie ușoară și vibratoare...
În mod nesurprinzător, ești construită din ceva mai durabil
Decât sunt făcute cele mai multe suflete
Pe care le întâlnesc în surzenia cețoasă a sterpelor mele vise.
De ce plângi, când nu sunt eu de vină?
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alegătorului român: De ce te plângi?! (pamflet)
De ce te plângi că-alesul fură,
Când ai votat o secătură?!
De ce te plângi că fac avere,
Când i-ai votat pe-un mic și-o bere?!
pamflet de George Budoi din Pamflete și satire (14 mai 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondel elegiac
RONDEL ELEGIAC
De ce plângi, suflet, când te doare
Palma celui ce l-ai ocrotit?
Că nimeni nu îți dă crezare,
Din cei care te văd răstignit!
Când vezi c-ai rătăcit cărare,
Cu mizerii morale stropit,
De ce plângi, suflet, când te doare
Palma celui ce l-ai ocrotit?
Nu primești justă apărare
La fapta ce-ndelung ai trudit
Și te clatini de îndurare.
Cu pumnalu-n rană răsucit,
De ce plângi, suflet, când te doare?
Maria FILIPOIU
poezie de Maria Filipoiu din Rondeluri
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plângând pentru un amic
Războaie-au fost, chiar și-n Irlanda,
Și moșteniri nemuzicale
Și setea după gingășie
Când mergi, cu lanțuri la picioare.
Bineînțeles, că-s banii, totul,
Și-ți stă un nas nervos în prag,
De-aceea, te închizi în tine
Și plângi pentr-un prieten drag.
Desigur, sunt mereu înfrângeri
Și moartea rea ce te sfârșește,
Corpul desprins ușor de suflet,
Capul, ce visele-și golește.
Există și femei infame,
Păsări ucise-ți cad în drum,
Simți zborul lor, smulgând aripa
Când plângi pentr-un prieten bun.
Există-orașe obosite,
Copii bătrâni, sărmani orfani
Și neputința noastră mută,
Râzând cu carii, în dinți albi,
Există timp ce curge iute
Și-acest merou murdar și beat,
Ce-neacă-aglomeratul "este"
Când plângi pentr-un prieten drag.
Oglinzi care nu mint, integre,
Lucesc în cei care-au curaj
De-a recunoaște că-s evrei
Sau negri, demn și elegant.
Aceste chipuri nefardate
Care ne pot fi frați, surori,
Care ne potopesc suspinul
Când plângem pentru amicii morți.
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copile cu ochi senini
Copile cu ochi senini,
Tu iarăsi vii printre străini,
În peșteră de paie reci
Tu capul iarăsi ți-l apleci.
Copilule cu ochi senini,
Tu iarăși vii prinre străini,
Copilule cu suflet blând
Tu vii și azi ca orișicând
De mii de ori, copil sărman
Tu vii în lume an de an
Dar totuși tu copile blând
Tu vii și azi ca orișicând
Demult, cu suflet plin de dor,
Te-ai coborât de mila lor
În ieslea rece te-ai culcat
Și nimeni nu te-a legănat
Și neștiind nu te-au primit
Iar tu cu suflet plin de dor
Ai plâns mereu de mila lor.
La mii de uși ai așteptat
Dar nimeni nu s-a îndurat
Copil cu lacrimi pe obraz,
Cu bine răul să-l plătești
Să rabzi, să ierți și să iubești.
Să te jertfești de mila lor,
Copil cu suflet plin de dor
Copilule, sărman copil,
Curat ca roua din april.
De câtă vreme tu petreci
La ușa inimilor reci,
Dar câți ți-or mai descuia azi
Copil cu lacrimi pe obraji.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De Crăciun nu ai voie să:
Fii nefericit.
Să fii sărac.
Să fii singur.
Să cazi în depresie.
Să cazi pe gheață.
Să chemi salvarea.
Să plângi.
Să încui ușa.
Să ucizi.
Să mori.
Să-ți fie foame.
Să-ți fie frig.
Să nu te bucuri.
Să nu asculți colinde.
Să nu ai prieteni.
Să nu primești daruri.
Să nu dăruiești.
Să nu mergi în vizită la rude.
Să nu ai rude.
Să nu împodobești bradul.
Să nu ai brad.
Să nu tai porcul.
Să nu ai copii sau nepoți.
Să nu-i iubești pe toți.
Și totuși...
poezie de Dorina Stoica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cândva, când eram mică, tata m-a surprins plângând. Mi-a spus atunci că Doamne-Doamne le-a dat oamenilor un număr fix de lacrimi și că există două feluri de lacrimi: de tristețe si de fericire. "Nu îți irosi lacrimile, tati, pentru lucruri care nu merită. Păstrează-le pentru atunci când va trebui să plângi de fericire. Ar fi păcat să nu ai în acele momente cu ce să plângi!"....
citat din Irina Binder
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii au suflet de înger
Copiii au suflet de înger,
Când dorm în patul lor
Somn dulce și ușor.
Când se roagă lui Dumnezeu
Să fie sănătoși și pacea să dăinuiască pe pământ mereu.
Copiii au suflet de înger când spun o poezie,
Despre un ghiocel, despre un puf de păpădie
Copiii au suflet de înger, noi asta bine o știm,
Mai ales când ne cer iubirea și noi nu putem s-o dăruim.
Copiii au suflet de înger când cerșesc pe stradă o bucată de pâine,
Dar noi trecem pe lângă ei fără să ne gândim la ziua de mâine!
Copiii au suflet de înger, dar poate și îngerii au suflet de copii.
Cine știe asta, poate tu, Doamne, știi?
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!