Banul

Banul,- spune-o zicătoare -
După felul cum e scos,
Ori miroase a sudoare,
Ori e fără de miros.

epigramă de Ştefan Tropcea din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nespălatul

Când vine la întâlnire
Şi miroase ca un sconcs,
Ori prostul n-are bun simţ,
Ori n-are deloc miros.

epigramă de Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnul

Din toate câte sunt pe lume,
Nu-i una fără semn anume:
După miros cunoşti o floare;
Cunoşti un fruct după savoare;
Un geniu după o gândire,
Şi steaua după o sclipire;
Pe-un om de duh, pe cum priveşte
Şi pe neghiob pe cât vorbeşte;
Cunoşti o pasăre pe glas;
Copoiul de vânat pe nas;
Un câine ori un om turbat
Pe bale şi lătrat;
Cunoşti o fiară
După gheară;
După un fluier, pe mierloi;
După mai multe... pe ciocoi.

poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toate domeniile vieţii avem una din două: ori argumente, ori rezultate; ori motive, ori experienţe; ori teorii, ori succese.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul miroase a praf. Trecutul miroase a moarte. Trecutul are un miros persistent de imposibil, de s-a dus şi nu mai vine, de zădărnicie a unor planuri. Şi, câteodată, de împlinire fericită a unor destine, însă asta ceva mai rar. Trecutul aduce cu el un miros persistent de putrefacţie, de foarte multe ori. De încăpere în care nu vrei să intri, de mormânt abia deschis, de lacrimi vărsate pe o pernă, într-o singurătate absolută. Trecutul nu este altceva decât un ghimpe înfipt dureros în talpa prezentului.

Cristian Lisandru în Lumea de dincolo de fereastră (9 august 2018)
Adăugat de crislis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori războiul este scos din uz, ori oamenii.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În faţa unui cavou

Aicea - cum se vede treaba
După cavoul sclipitor -
E-un om care-a trăit degeaba
Şi a murit costisitor.

epigramă de Ştefan Tropcea din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te-am scos de la plăţile lumii, mamă
şi hainele ţi le-am scos din dulapul
cu miros de cireş...
apoi am plâns puţin
cu paltonul şi rochiţa de vară

în camera ta s-a mutat un înger
dar nu îl văd niciodată
doar uneori găsesc câte un fulg
pe pernă ori pe pervaz

în rest sunt toate aşa cum le-ai lăsat
toate amintirile sunt înrămate frumos
tu îmi zâmbeşti
din pereţii aglomeraţi de memorii stingheră mireasă a tatei
timpul aici nu există
s-a sinucis după plecarea ta

te-am scos azi din arhivele lumii, mamă
dar nimeni nu mi te va scoate
din inima strânsă de îmbrăţişarea ta

uite pe geam un fluture dansează...

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei tinere fără ocupaţie

Cum o apăsau pereţii
Şcolilor de tip normal,
A intrat în şcoala vieţii
Cu program de curs seral.

epigramă de Ştefan Tropcea din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Examinată după o vreme, orice Cauză e ori absurdă, ori ridicolă, ori neînsemnată.

Gheorghe Truţă în Oraşul (1983)
Adăugat de Gheorghe Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

muncă

Munca

Munca, după cum socoate
Lungul şir de învăţaţi,
E metoda care poate
Face oameni din rataţi.

definiţie epigramatică de Ştefan Tropcea din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să simţi culoarea din cuvânt

augustule sunt o poartă spre culoare
cum aş putea să nu văd să nu aud
tulnicele florilor de câmp
cum cântă ele sălbatic şi nu au moarte
de câte ori mi s-a-ntâmplat
să zăresc prin secetă ori zăpezi
chipurile ruşinate de roşu violaceu ori
griul acela cumplit de trist
în contraste luminoase
cineva a răsfoit tablou după tablou
file de carte cu miros acrilic
prin care am fost ispitită să intru
am trăit povestea unei iubiri maritime
am colindat universul acesta cromatic
am răsfirat pilitură de cuvinte
incredibil cum şi-au ştiut locul
am înţeles că fiecare are culoarea lui după cum
şi culoarea are cuvintele ei
augustule mă faci vară mă faci mare şi cer
mă las strivită de culorile tale
până ce o pânză de uleiuri voi deveni
poartă spre cuvânt

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatră pe inimă

Îl aşteaptă rai, ori iadul,
Pe un tânăr ce se-nsoară,
După cum şi-alege piatra:
Preţioasă ori... de moară.

epigramă de Valentin Bude din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecătoare pe sens invers

Iubirile, cum spune-o zicătoare,
Sunt toate trecătoare – e şi-n fire;
Dă, Doamne, invers – orice trecătoare
Să fie pentru mine o iubire.

epigramă de Corneliu Berbente din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am iubit şi-am să iubesc

Draga mea, draga mea,
Foaie verde, măr domnesc, of,
Am iubit şi-am să iubesc,
Draga mea,
Am iubit şi-am să iubesc, of, of,
Măcar să mă prăpădesc,
Măcar să mă prăpădesc,
Şi ce-mi place tot iubesc.

Haida, haida, de trei ori,
Că-ţi miroase gura a flori
Şi buzele-a micşunele,
Moare neica după ele.

Draga mea, draga mea,
Lasă-te, puică, de mine,
Să fie bine de tine,
Draga mea,
De-aş mai trage câte-am tras, of of,
Şi de tine nu mă las,
Că fac doi paşi şi-o săritură
Sunt la tine-n bătătură
Şi mai fac doi paşi de-ai mei,
Sărut ochişorii tăi.

Haida, haida, de trei ori,
Că-ţi miroase gura-a flori
Şi buzele-a micşunele,
Moare neica după ele.

Haida, haida de trei ori,
Că-ţi miroase gura-a flori
Şi buzele-a micşunele,
Moare neica după ele.

cântec interpretat de Maria Tănase
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume strâmbă, celui drept, ori i se rup legăturile, ori se rupe el.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Lume strâmbă (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat unui carierist

De priveşti cu insistenţă
Cum se-nalţă şi cum cad,
Vei găsi o diferenţă
Între iederă şi brad.

epigramă de Ştefan Tropcea din Antologia epigramei româneşti (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zicătoare

Prietenul, ia aminte,
La nevoie se cunoaşte!
Ea l-a cunoscut-nainte
Şi acuma, uite, naşte.

epigramă de Anastase Popescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răspunsul Lupului singuratic (publicistul brăilean Ştefan Tropcea, prieten apropiat şi colaborator al lui Mihu Dragomir, alias Miguel y Caramba)

Antrenamentu-n luptele cu tauri
În vrajba noastră n-are să-ţi ajute.
Nu eşti în ţara vajnicilor mauri,
Unde-adversarii tăi erau cornute!

epigramă de Ştefan Tropcea
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada şi povaţa frumoasei coifărese

Deci cugetă, Mânuşereasă,
Ce te-am şcolit când erai jună;
Şi tu, Blanche, Pingelăreasă,
Acum e vremea cea mai bună:
Cu amândouă mâini adună,
De cruţi bărbaţii, ai greşit,
Că vremea babei va s-apună
Ca banul scos din circuit.

Şi tu mândră Cârnăţăreasă
Ce dănţuieşti cu dibăcie,
Tu, Guillemete, Tapiţereasă,
Nu-mi râde sfatul, c-o să vie
Vremea să-nchizi la prăvălie;
Bătrână, când te-ai veştejit,
Doar popi cărunţi o să te ştie,
Ca banul scos din circuit.

Şi tu Jeaneto, Scufăreasă,
Vezi să nu pici în laţ cumva;
Catrino, ce croieşti mătasă,
Bărbaţii nu-i mai alunga:
Cine-i urâtă, să nu stea,
Cu zâmbete tot i-a momit.
Doar hoaşca nimeni nu o vrea,
Ca banul scos din circuit.

Fetelor, pricepeţi odată
De ce m-am plâns şi jeluit:
Că nu-s de nimeni căutată,
Ca banul scos din circuit.

poezie celebră de Francois Villon, traducere de Dan Dănilă
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De câte ori m-alungi
Printre idei şi vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.

De câte ori mă vrei
În inimă şi-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.

De câte ori mă strigi
În noapte să îţi vin
De-atâtea ori înfigi
Cuţitul în destin.

De câte ori îmi vii
Pe buze şi în tâmple
De-atâtea ori tu ştii
Că tot o să se-ntâmple.

De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.

Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veşnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!