Poluare

Cu ape adăpăm, murdare,
Acest pământ ce ne-a născut.
El le filtrează neştiut
Şi-apoi le plânge prin izvoare.

epigramă de Vasile Tacu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Vasile Tacu

Repet mereu ca pe-un refren,
Că petrolistul ploieştean
Nu excelează prin catren
El excelează prin catran.

epigramă de Dimitrie Jega din Studii şi eseuri despre epigramă (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epoca ne-a cerut

Epoca ne-a cerut să cântăm
Şi-apoi ne-a tăiat limbile.

Epoca ne-a cerut să curgem
Şi-apoi ne-a pus cep.

Epoca ne-a cerut să dansăm
Şi-apoi ne-a înghesuit în pantaloni cazoni.

Şi la sfârşit epoca a primit
Exact genul de rahat pe care-l ceruse.

poezie celebră de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Vasile Tacu

Un paradox, ţintind departe,
Ne-obişnuieşte cu ideea
Că ce-i perfect, e mort. De-aceea
Ce scrie Tacu, n-are moarte.

epigramă de Mircea Trifu din Epigramma (1976)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne întoarcem spre trecut, ca să descoperim izvoare, nu ape stătute.

aforism de Vasile Ghica din Rezervaţie gri (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer şi pământ

Plâng în tine,
plângi în mine,
plâng pistiluri în stamine,
plânge melodia vieţii,
de se zguduie pereţii,
în aroma dimineţii...

Deasă-i ceaţa,
plânge viaţa,
pe mosor se strânge aţa,
în pelin găsim dulceaţa,
plânge până şi paiaţa,
lălâia şi nătăfleaţa,
lacrimile-i sapă faţa...

Plânge-n taler adevărul,
de ni se zburleşte părul,
plin de must, plânge ciubărul,
viaţa-i stranie de-a pururi,
dorul bântuie-n azururi,
moartea prinde, clar, contururi,
morţii nu-i cătăm cusururi...

Zborul zbor ne este frânt,
el nu are crezământ,
trădează sub jurământ,
totu-i Cer şi-apoi Pământ!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rutină de toamnă

Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.

Săraca mea mamă, nu ştie că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n răşină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Şi-o plânge, şi-o plânge, cu stea după stea.

Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie şade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape –
Volburi din matcă dorind să mă scape.

Fulgeră! Tună! – Chipul meu pal
Lunecă veşted, pe val după val,
Plouă cu moarte şi plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu, Olarul

A fost odată un Pământ pustiu
Pustiu şi gol, sărac, nepopulat,
Singur, în întuneric, inundat,
Acoperit de ape... nimic viu...

Apoi, a dat poruncă şi-a adus
Lumină, fără sori şi fără stele
Lumină din Lumina lumii mele,
Din Fiul Său întâi născut, Isus.

Apoi, a separat ape de ape,
Şi cerul a luat astfel fiinţă
N-o să vă spună asta vreo ştiinţă,
Nici vreun arheolog să v-o dezgroape.

A treia zi, a scos uscat la suprafaţă
Mări şi oceane ne-a făcut, şi lacuri
Croite să dureze peste veacuri,
Şi pomi, verdeaţă, început de viaţă.

A patra zi, ne-a dat soare şi lună,
Şi stele fără număr ne-a făcut,
Le-a pus pe cerul mare şi tăcut
Şi lumea noastră era tot mai bună.

A cincea zi, a pus viaţă în apă
Şi păsările au umplut tot cerul.
Încet, încet, întreg atelierul
Le-a făcut loc atât cât să încapă.

A şasea zi, a frământat un lut,
Pământ şi apă, şi-a făcut Adam,
Din coasta lui, pe Eva, gram cu gram,
Bijuterie pe-un pământ plăcut.

A şaptea zi, Olarul obosit
S-a odihnit de truda-i creatoare,
Privind satisfăcut uscat şi mare,
Şi binecuvântând tot ce-a făcut.

poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Geneză" (7 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început de lume

Lumea-ntreagă goală ar fi
Goală de noi doi.
Dacă nu ne-am mai iubi noi
Ar fi numai ploi.

Aripi frânte de iubire
Nu s-ar înălţa,
Pasările fără Cer
Nicicând n-ar mai zbura,
N-ar mai zbura.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

Îmi acoperi sufletul
Când îi este frig
Tu-mi săruţi şi lacrimile
Atunci când eu plâng.

Îmi hrăneşti cu gura ta
Lungile tăceri
Şi-mi vindeci cu inima ta
Multele dureri.
Eşti ca un înger.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

REFREN:
La-nceput de lume, noi doi ne-am născut
Din cer şi ape şi pământ
Fără tine eu nimic nu aş mai fi
Nici trup, nici suflet şi nici gând.

cântec interpretat de Simona Florescu şi Ion Dichiseanu, muzica de Victor Solomon, versuri de Adrian Artene (2019)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plânge codrul

Plânge codrul şi suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Şi pătuţuri la copii,
Şi-alte lucruri mii şi mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Şi ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veşnicie
Şi tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem fraţi
C-aşa-s oamenii, ingraţi
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri şi noi cu el.

poezie de Octavian Cocoş (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Silful

Ne-ajuns neştiut
Atâta sunt: iz
Plutind şi ucis
În vântul limbut!

Ne-ajuns neştiut,
Prilej sau ursită?
Abia apărut
E treaba sfârşită!

Nevrut necitit?
În minţi am tocmit
Capcane să-nşele!

Ne-ajuns neştiut
Cât sânul văzut
Prin două dantele!

poezie celebră de Paul Valery din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Vladimir Colin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfântul Apostol Andrei ne-a creştinat şi a săvârşit prima Sfântă Liturghie pe pământul României. El ne-a eliberat de demoni şi de patimi şi ne-a unit cu Hristos prin jertfă şi Liturghie. El ne-a învăţat cum să ne mântuim prin smerenie, prin rugăciune şi prin iubire.

citat din Părintele Cleopa
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul vers

eu plecam pe un drum
tu veneai pe ape
printre atâtea valuri, nu ne întâlneam
a trecut o zi
iar la întâmplare
nu găsisem calea, tu păşeai pe ea
pun pe răni cerneală, să astup un verb
mă sufocă lumea
unde astăzi merg
la cumpene de ape
le arunc pe toate
pierduţi între ape
toţi plecăm pe urmă
mă ajung din urmă
paşii goi, de humă
am plecat degeaba
pe pământ e sânge
lacrima iar plânge
versul trist se stinge

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De fiecare dată când ne plecăm genunchii şi ne ridicăm, arătăm cu fapta că prin păcat am fost azvârliţi la pământ, dar iubirea de oameni a ziditorului nostru ne-a rechemat la cer.

citat clasic din Sfântul Vasile cel Mare
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cronos

La marginile distilate
Unde stă bătrânul timp
Cu minute însetate
Se ucide cu un ghimp

Cu momente ne hrăneşte
Şi momentele ne fură
El urăşte şi iubeşte
Ne grăieşte fără gură

Ne-a născut şi ne-a ucis
Ne-a crescut, ne-a aruncat
În falsul nostru vis
Ce chip nevăzut... ce chip spurcat...

poezie de Viorel Ionuţ Pascan din Tulburările unei minţi neclare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti fructul

unui păcat frumos
eşti singurul păcat
care nu e păcat
pentru că ai apărut
tu, cea mai frumoasă surpriză feminină
pe acest pământ păcătos
eşti cel mai gustos fruct
născut vreodată în lume

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ne-a dovedit că această cale a iubirii este grea, pentru unii este mai uşor a urî decât a iubi. Izvorul iubirii este Dumnezeu, aşadar să mergem tot mai des la acest izvor să ne umplem inima de iubire şi s-o împărtăşim şi semenilor noştri. În lume este un singur izvor din care curge adevărata iubire, restul toate sunt izvoare otrăvite. Nu alergaţi la alte izvoare, căci, bând din ele, veţi muri.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Alexandru Tacu

Când glăsui poetul a sufletului vrere,
Un demon din adâncuri strigă spre el: "Tăcere!"
Dar muza sângerândă îşi puse pieptul scut,
De aceea domnul Tacu... n-a tăcut!

epigramă de Valeria Moroşan (2009)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui zgârcit

Atâta de zgârcitu-i că
Şi râie de-ar avea, n-o dă!

distih de Vasile Tacu din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă întorc Acasă

Aud noaptea cum plânge,
Precum şi-al ei surâs...
Cu lacrimi ea mă unge
Şi lunec înspre vis.

Lumini de efemer
Dintr-un boem trecut
Mi-au dăruit mister,
Când eu nu l-am cerut.

Am învăţat, uitând, să fiu...
Când peste ape, timp şi piatră
Mă contopeam în ruginiu,
Născut din viaţă egolatră.

Printr-un sfârşit începem iar...
Destinul scris printre inele
Pe-acest pământ darnic şi-avar,
Ne poartă iarăşi înspre stele.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o noapte

privesc orizontul cum plânge
aici, între ape
lumina a răsărit sau poate a pierit
printre învolburate ape
s-a stins plângând printre şoapte...
pe ţărm, vântul bate şi bate
sălbatic în noapte
aici, peste ape
corăbii vin sau pleacă, pe ape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din În neliniştea gândului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!