Pe plajă, la nudiste

Ele ies din apă ude,
Deşi se prăjesc la soare...
Pentru ce s-or prăji oare,
Când sunt mult mai bune crude?

epigramă de Dimitrie Radu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre primăvară

De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,

Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades

Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,

Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,

S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.

poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre primăvară

De-atâtea nopti, sub nouri prelungi, posomorâti,
Mai dorm păunii iernii, pe câmpuri coborâti,

Si-abia-abia din somnul de marmură mai ies
Când Crivătul cu goarna îi sperie ades

Dar mâine-au să pornească, pe-al cerurilor drum,
Păunii albi ai iernii în stoluri ca de fum,

Si s-or zări departe cum strălucesc avan
Peneturi cu lumină de soare african,

S-or auzi cocorii ajunsi la Helespont,
Cu pliscuri de mătase bătând în orizont.

poezie celebră de Eusebiu Camilar
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă! Când cerul se înnoptează, izbeşte-l cu cele mai duioase cuvinte până ies din ele feţi-frumoşi cu stele în frunte...

Ştefan Radu Muşat în Copilul şi Norul
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieri am simţit un mare folos de pe urma stării de spirit deprimante în care probleme religioase nu te mişcă, nu-ţi vine să iubeşti, ci să judeci şi să urăşti. E bine ca atunci când eşti în asemenea stări să faci un efort să le recunoşti, să te lupţi cu ele. Ele sunt bune mai cu seamă fiindcă, ştiindu-te astfel, îi înţelegi pe alţi oameni când îşi ies din fire şi nu te mai superi pe ei, ci îi compătimeşti.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare!?

Oare sinceritatea şi demnitatea, ucid?
Oare gândurile bune şi loialitatea, ucid?
Oare lupta pentru binele omenirii, ucide?
Oare puterea Luminii şi a dreptăţii, ucide?
Oare dorinţa de a trăi toată lumea bine, ucide?
Oare dorinţa de libertate, ucide?
Oare credinţa pentru cei pe care-i iubesti, ucide?
Oare inteligenţa folosită în scopuri bune, ucide?
Oare puterea de a spune lucrurilor pe nume, ucide?
Oare sinceritatea şi bunul simţ, ucide?

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi de singurătate

La poarta Sufletului ei,
El stă, gândind doar la plăcere.
I-aduce, dând doar câţiva lei,
Flori multe, făr-o mângâiere.

Ei îi plac florile de câmp,
Culese-n lacrimă de rouă,
El ia degrabă, ca un tâmp,
"Nouă buchete-n preţ de două!!! ".

Chiar dacă sunt cam ofilite,
I le dă, fără să îi pese
Că ea-şi dă seama că o minte
Când spune că le-a luat "pe-alese".

În loja Sufletului ei,
Ar fi pătruns doar cu o floare,
Nu cu un snop de ciumăfăi
Rămase fără de culoare.

Vorbeşte.. de nu se opreşte,
În laudă de sine, multă.
Şi, "masculin", cucurigeşte.
Ea i-ar răspunde... el n-ascultă.

E cel mai tare din parcare
Şi-o vrea a lui şi, imediat!
Şi-i singurul bărbat sub Soare
Şi nu are niciun păcat.

Apoi, îi spune c-o aşteaptă
La un hotel, în colţ, pe stânga.
(Poate vor bea şi o cafea,
Sorbită doar pe jumătate,
Că, neavând timp, s-or arunca
Direct, în lenjuri şifonate...)
Dar, ea tot tace şi îndreaptă
Spre el, privirea, ca nătânga...

"Ce dracu' are-acum?! Pe bune!
Oare, ce vrea sa îi mai dau?!
Nu am timp s-o curtez şi mâine!
Chiar nu pricepe că o vreau?! "

Se enervează şi îi spune
Că a avut multe ca ea
Şi... poate erau mult mai "bune"
Şi-o-ntreabă dacă şi ea-l vrea.

Ea vrea, IUBIREA-i când adună,
Să curgă lin... netulburată,
În lungi plimbări, sub clar de Lună
Şi să se simtă adorată.

Să-şi dea o dulce sărutare,
Şi mângâiere, şi alint...
Iar ziua, să culeagă Soare
Din al IUBIRII labirint.
....................................
Jumătăţi de singurătate
Ce se-ntâlniră pentr-o clipă,
Se despărţiră-nverşunate,
Că s-au îndrăgostit în pripă.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nea Mărin pe litoral

Privind pogonul de nudiste-şi spune
Mărin, în sinea lui, pe olteneşte:
"De ce aceste dame se prăjeşte,
Chiar şi când crude e la fel de bune".

epigramă de Dan-Radu Ionescu din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradox

De-i adevăr în ce se spune -
Că toate fetele sunt bune -
Cum se întâmplă că, din ele,
O parte ies neveste rele?

epigramă de Aurelian Popescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt val pe apă

Sunt val pe apă când iubirea,
Se duce-ncet uitând privirea,
Sunt doar un val ce se agită,
Când vrea iubirea dăruită.

Sunt val pe apă, ca de foc,
Izbesc puternic malu-n loc,
Mă tânguiesc şi mă topesc,
Simt că-s uscat, de nu iubesc.

Sunt val pe apă, nisipos,
Mă simt de vlagă iarăşi stors,
Sunt val ce roca o străpunge,
Şi la iubire nu ajunge.

Sunt val pe apă şi-s aprins,
De o văpaie stau cuprins,
Mă tot cufund şi iarăşi ies,
Astăzi de mare mă feresc...

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imaginaţi-vă mai multe recipiente pline cu apă şi lumina Lunii cum se reflectă pe suprafaţa apei din ele. Reflexia sa va fi diferită pentru flecare recipient, deşi ele reflectă aceeaşi Lună. Extrapolând, Dumnezeu este reflectat distinct de flecare fiinţă umană, dar nu este afectat de aceasta. Chiar dacă veţi distruge toate recipientele cu apă, Luna va rămâne neafectată, neschimbată.

citat din Paramahamsa Yogananda
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea Azurie

Pe marea azurie
De culoarea bucuriei,
Stoluri mari de pescăruşi
Se întrec... sunt jucăuşi.

Nisipul cald şi moale
Încălzit, bătut de soare,
Ne primeşte, ne-nveseleşte
Peste auria pulbere noi creştem.

Iar în valurile mării
Ne scăldăm, săltăm voioşi,
Peştii tresaltă-n apă
Printre pietre se strecoară.

În larg se vede-o barcă
De pe-o insulă-i plecată,
În jurul ei rechinii dau târcoale
În ea doi tineri se prăjesc la soare.

poezie de Edmond Ioan Siladie (23 aprilie 2018)
Adăugat de Edy t.K
Comentează! | Votează! | Copiază!

În conformitate cu epigramele unui confrate (Catren neterminat)

Pe cântar, dacă le-am pune,
Cam egali am fi, deşi
Eu puţine-am scris şi bune,
El, din contră, multe şi...

epigramă de Dimitrie Jega din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile nu au trebuinţă de declaraţiuni ca să înţeleagă că sunt iubite. Din contră, acele declaraţiuni ele nu le voiesc, căci atrag după dânsele ca o consecinţă o declaraţiune şi din partea lor şi ele nu voiesc niciodată să se declare învinse, nici chiar atunci când sunt în adevăr.

Dimitrie Bolintineanu în Elena
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru un om needucat este un lucru bun să lectureze cărţi de citate. Citatele, atunci când sunt gravate în memorie, îţi dau gânduri bune. Ele, de asemenea, te fac doritor să citeşti mai mulţi autori şi să cauţi mai mult.

citat clasic din Winston Churchill
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot mai mult mă conving că oamenii nu-s decât obiecte: bune sau rele. Atât. Şi eu sunt oare mai mult de un obiect trist?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţele din soare

Fiinţele din soare nu au umbră
Ele se-adună
într-un cerc colorat cu lumina
rotită pe faţă

Corpurile lor sunt flăcări lungi
şi uşoare la care visează
mari şerpi luminoşi
Fiinţele din soare nu au umbră
pentru că nu ştiu ce-i moartea
Nu ştiu ce-i viaţa

Moartea e ca o apă
cu sclipiri de marmură neagră
iar viaţa - o stare continuă
de iubire totală.

poezie de Ioana Trica din Continente suspendate (2008)
Adăugat de Ioana Trica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scufiţa şi lupul (o altă poveste) - Another story with the wolf

Mă-ntrebi cum oare, în sfârşit,
Deşi doar lup, sunt fericit?
Păi, frate dragă, în pădure,
Când fost-am ieri să mănânc mure,
De foame mare... am văzut
Cum pe cărare-a apărut
"Scufiţa Roşie" cântând,
Un coş cu ea cu greu cărând;
Se mai oprea, mai suspina...
(Oare de dor de "buna"sa?)
Am hotărât atunci subit
În cale să îi ies grăbit
Şi să îi spun: "bunica ta
E... în oraş, la o cafea.
Să o aştepţi venind, de vrei,
Coleg de joacă să mă iei!"
Zâmbind sfios, Scufiţa-ntreabă
De ce sunt sur, de ce am barbă...?
Şi îi arăt atunci ce vrea.
Ce încântată-i fata mea!
Mă răsplăteşte cu-n sărut:
"Eşti primul lup ce l-am avut!"
... De-atunci, când foame mi-e (de mure)
Caut cărarea din pădure
Pe care, când vreau eu, Scufiţa
M-aşteaptă să îi calc rochiţa.
Cu mare grijă calc de zor
Nu manual, ci cu motor...
Mă mai întrebi de ce-n sfârşit
Deşi doar lup, sunt fericit?

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te...

ştii tu oare cât eu TE...?
te ador şi tocmai ce
ies viori din cântece
fluturaşi din pântece
ştii tu oare cât eu te-am
te-am sculptat icoană-n geam
frunză verde tam nisam
cuib prin somnul tău eram
ştii tu oare cât eu cât
ţi-adormeam şirag la gât
şi mai mult mai mult de-atât
din prezent pânâ-n trecut?
...
din prezent pânâ-n trecut
şi mai mult mai mult de-atât
ţi-adormeam şirag la gât
ştii tu oare cât eu cât
cuib prin somnul tău eram
frunză verde tam nisam
te-am sculptat icoană-n geam
ştii tu oare cât eu te-am
fluturaşi din pântece
ies viori din cântece
te ador şi tocmai ce
ştii tu oare cât eu TE...?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să luăm lucrurile cum sunt. Să nu pierdem din vedere că acel ce ne-a dat viaţa nu ne era cu nimic dator. Lumea poate să fie mai rea decât o credem noi; dar asta nu este un cuvânt ca să ne pierdem curajul şi să chemăm moartea!.. Câte lucruri bune ne rămân a face! Şi câte lucruri bune ne sunt iară, ca să ne mângâie de cele rele. Eşti nedrept şi insulţi providenţa când te plângi astfel de viaţă!

Dimitrie Bolintineanu în Manoil
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile bune durează mult timp, cele rele şi mai mult.

citat din Alexandru Gh. Radu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!