Omul trebuie umilit. Primejdiile ce rezultă de aici sunt mult mai mici decât cele pe care le iscă aroganța sa.
Emil Cioran în Caiete II. 1966-1968
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Găsesc, din ce în ce mai mult, că deformările la care se recurg de obicei sunt ineficiente și condamnabile. Dacă deformările sunt mici, ele nu-și ating scopul, care este de a apăra pacientul de o curiozitate indiscretă, iar dacă sunt considerabile, cer prea mari sacrificii, făcând de neînțeles contextele legate de micile realități ale vieții. Rezultă de aici o stare de lucuri paradoxală: ce pot dezvălui mai ușor, în mod public, secretele cele mai intime ale unui pacient pentru că acestea nu permit să fie recunoscut decât să se descrie caracteristicile cele mai banale și inofensive ale persoanei pe care toată lumea le știe și care îi dezvăluie identitatea.
Sigmund Freud în Omul cu șobolani
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul modern, mai mult decât omul dintotdeauna, privește cu liniște în jos. Fața de cer, toate idealurile noastre sunt trădări.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făcând posibil omul, natura a săvârșit cu mult mai mult decât o eroare de calcul: un atentat contra ei înșiși.
Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trăind primejdiile spiritului, ne mângâiem prin intensități de lipsa unui adevăr final.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de OverDose
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singurătatea-i o exasperare ontologică a ființei noastre. Ești mai mult decât trebuie. Iar lumea-i mai puțin decât ar trebui.
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu-l trădează mai mult pe omul de rând decât refuzul de a se lăsa decepționat.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i primejdios omul care te urăște și se războiește cu tine; pe el știi de unde să-l apuci și primejdiile luptei sunt împărtășite. Primejdia vine de la omul care te iubește din cale afară de mult și care la înmormântare îți trimite o coroană de orhidee.
citat celebru din Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii la care ne gândim dintr-o dată, fără motiv aparent, sunt cei care ne-au flatat ori ne-au umilit într-un moment sau altul al existenței noastre. Sunt singurii de care ne amintim după ani, chiar și atunci când au dispărut de tot din orizontul nostru.
Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândurile cele mai adânci și cele mai scumpe sunt acelea pentru care regretăm că n-avem lacrimi.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nu-ți poți cunoaște bine propria putere decât fiind umilit. Ca să ne consolăm de rușinările pe care nu le-am îndurat, ar trebui să ne umilim noi înșine, să scuipăm în oglindă în așteptarea momentului când va veni întreaga obște să ne cinstească cu saliva ei. Să ne ferească Dumnezeu de o soartă distinsă.
Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Circul singurătății (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot mai mult mă conving că oamenii nu-s decât obiecte: bune sau rele. Atât. Și eu sunt oare mai mult de un obiect trist?
Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
A ajunge să crezi numai în tăcere, să nu mai prețuiești decât tăcerea, este a realiza una din cele mai esențiale expresii ale trăirii la marginile vieții. Elogiul tăcerii, la marii singuratici și la întemeietorii de religii, își are o rădăcină mult mai profundă decât își închipuiesc oamenii.
Emil Cioran în Principiul satanic în suferință
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viața mea, am trișat la fel de mult și poate mai mult decât alții; dar cred că am fost sincer în "scrierile" mele - sunt chiar sigur de asta.
Emil Cioran în Caietul de la Talamanca (2000)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu trebuie sa vrei nimic altceva decât nimicul care e în tine.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt poate singurul care a priceput dimensiunea shakespeare-ană a ființei tale, precum îmi place să cred că ești singurul care ai pătruns incurabilul trecerii mele printre dobitoace. Îți scriu din orașul în care toate îndoelile sunt permise, și care adaugă umbrelor mele un parfum de cangrenă. Sunt fericit că pot să stau aici singur, neînchipuit de singur, și că sunt departe de Balcanii în care numai tu justifici apariția soarelui. Cu vechea dragoste, a lui E. Cioran.
Emil Cioran în scrisoare către Petre Țuțea (25 noiembrie 1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeile iubesc mai mult decât bărbații și suferă mai mult decât ei.
Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
În durere omul cugetă prin simțuri. Acest paradox vrea să arate că, prizonier în obsesiunile durerii, omul nu mai poate desfășura operațiunile inutile de combinare a ideilor, ci lasă simțurilor libertatea de a proiecta ceea ce se petrece în frământarea lor. Aici este explicația faptului pentru ce toate creațiunile izvorâte din suferință sunt de o sinceritate perfectă.
Emil Cioran în Revelațiile durerii (1990)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul nu poate crea decât crezându-se centrul istoriei.
Emil Cioran în Schimbarea la față a României
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul iubește mai durabil și mai persistent vulgaritatea decât sublimul.
citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de krisztina_monik
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul vântului
Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârnește freamătul în frunze
Și cu zâmbet larg pe buze
Trage voalul peste soare.
De-atâtea frunze zburătoare
Sunt pline albele peluze...
Se iscă vântul dintr-o boare,
Stârnește freamătul în frunze.
Vântul, cu forță nimicitoare
Spală norii ca-ntinse pânze,
Iar stolurile mici de gâze
Zboară-n cerc... amețitoare.
Se iscă văntul dintr-o boare.
rondel de Ioan Friciu (5 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!