Legea fondului funciar
Certuri, morți și altercații,
Dar acum ce mai importă?
Când atâtea aberații
Tot pământul le suportă?!
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Legea fondului funciar
Certuri, morți și altercații,
Dar acum ce mai importă?
Când atâtea aberații
Tot pământul le suportă?!
epigramă de Teodor Pracsiu din Urmașii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Altercații
Valentin și Dragobete
Au intrat în altercații:
- Pentru ce-ai făcut, băiete,
Vino, să dai explicații!
epigramă de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
PĂMÂNTUL NE SUPORTĂ, SUNTEM DIN PĂMÂNT-Rubaiat-
Pământul ne suportă, suntem din pământ,
Cu spiritul divin, impus printr-un cuvânt
Rostit de Zeul ce-i întâiul demiurg,
Cu care toată viața ținem legământ.
rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei morți nu au dreptul să reînvie. Ei sunt acum una cu pământul și pământul nu poate fi niciodată biruit, pentru că pământul rabdă totul și va supraviețui oricărui sistem de tiranie.
Sidney Sheldon în Nisipurile timpului (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Ioanid Romanescu, pentru volumul său "Aberații cromatice"
Un editor interesat
Maestrului să-i intre-n grații,
Când l-a văzut, l-a întrebat:
- Aveți și alte aberații?
epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
Suportă resemnat și cu-ntristare
Microbi și viermi, epidemii, licheni,
Furtuni, dezastre, arme, poluare,
Suportă chiar și politicieni.
epigramă de Marius Coge din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examen
Prea frumoasa domnișoară
Iar a dat la facultate...
(Peste-un ins - a câta oară?
Și cu bani, și... în etate!)
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara nimănui
Totul e zădărnicie,
Mulți ucid, corup sau fură -
La așa democrație
Bună-ar fi... o dictatură!
epigramă de Teodor Pracsiu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Certitudine
Am cunoscut și eu o damă
Și despre ea să scriu îmi vine,
Dar nu-i nevoie de reclamă,
Că ea se vinde foarte bine!
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui sculptor
Maestre, vă întreb solemn,
Pe ton urban și ca o rugă:
Cum de-ați cioplit din acest lemn
Așa grozavă... buturugă?!
epigramă de Teodor Pracsiu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupul moralist
Toți bărbații sunt la fel!
Țipă ea cu voce-acută,
Și o cred, în sfântu-i zel,
A-ncercat mai mult de-o sută!
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui impostor
Sub chipul vesel văd, în fine,
O teamă grea, de nepătruns,
Că-n mintea-i conservată bine
Nici o idee... n-a ajuns.
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un mărțișor! (1 Martie)
Atâtea ființe minunate,
Atâtea suflete delicate.
Atâtea fete frumoase,
Atâtea femei generoase.
Atâtea cuvinte plăcute,
Atâtea gânduri necunoscute.
Atâtea sentimente de iubire,
Atâtea clipe de fericire.
Atâtea flori pe pământ,
Atâtea vise mai sunt.
Atâtea stele pe cer,
Atâtea lumini în eter.
Atâtea lucruri finuțe,
Atâtea mărțișoare drăguțe.
Atâtea doamne și domnișoare,
Azi! Un mărțișor pentru fiecare!
poezie de Ovidiu Kerekes (7 februarie 2018)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu mai suportă femeile, se apucă de politică. Când nu mai suportă politica, trece în opoziție.
aforism de Victor Martin din Țara lui Travian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Epitaf pentru o armată de mercenari
Ȋn ziua când bolta lipsită de proptele tari
Se prăbușea și când pământul era tras la sorți,
Ei au urmat chemarea lor de mercenari
Și-au încasat solda și sunt acuma morți.
Umerii lor au susținut cerul cel înalt;
Au stat și temelia lumii-a stat prin ani;
Ce Domnu-abandonase, aceștia-au apărat,
Și au salvat atâtea lucruri pentru bani.
epitaf de A.E. Housman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consilierii
De când e lumea și pământul,
În București, bătu-i-ar sfântul,
N-au fost atâtea primării
Și consilieri atâtea mii.
Pe străzi mormane de gunoaie
Așteaptă să mai vie-o ploaie.
La noi, măturător e vântul,
De când e lumea și pământul.
Mare țigănie, mă,
Este în politică.
Ei se-njură să se rupă,
Ei se ceartă, ei se pupă.
De ai treabă, cum se știe,
Prin deal la Patriarhie
Nu poți lua copii cu tine,
C-auzi vorbe de rușine
Asta-i Camera adică
Sau ceata lui Lăzurică?!...
pamflet de Constantin Tănase (1925)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plagiat
Îl presimțeam și-a fost rostit, în fine,
Cuvântul greu, fatidic: "Plagiat!"
Nu-i greu să bănuim ce a urmat:
Volumul se vându... cu mult mai bine!
epigramă de Teodor Pracsiu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pământul
Sub frunze ruginii
Geme pământul moale
După atâtea ploi
Și viscol... și ninsoare.
Sub stratul de omăt
Întreg pământul plânge
Ar vrea să nu mai ningă
Căci frigul îl străpunge.
.......................
A înghețat...
Acum nu mai simte nici o durere
Și nici zăpada care îl apasă
Însă ar vrea să simtă o plăcere,
Plăcerea pașilor ce calcă umbra deasă.
poezie de Sergiu Ardelean din Poezii de iarnă (15 ianuarie 2011)
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi și pământul
Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul nopții ține parcă-n mâni pământul
și suflă peste-o iască
năprasnic să-l aprindă.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânărul tău trup
de vrăjitoare-mi arde-n brațe
ca-n flăcările unui rug.
Nebun,
ca niște limbi de foc eu brațele-mi întind,
ca să-ți topesc zăpada umerilor goi,
și ca să-ți sorb, flămând să-ți mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopții o să piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aș vrea să fim și noi
cenușa,
noi și - pământul.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine suportă singurătatea poate iubi cu două inimi.
aforism de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!