Epitaf unui scriitor vanitos

Stă părăsit sub piatra lată
Şi-acolo-n veci o să rămâie,
Din cei ce-l lăudau, odată,
Nu vine unul să-l tămâie!

epitaf epigramatic de Liviu Popescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

La Bucureşti ajuns odată,
O doamnă din Academie
Mi-a spus, cu chicoteală, mie
Că-s moldovean cu limba lată.

Şi mi-a mai zis, în băşcălie,
Că am pronunţia stricată,
La Bucureşti ajuns odată,
Cea doamnă din Academie.

Că limba mea a fost călcată
De ruşii din sălbăticie
Am înţeles că ea nu ştie
Şi am vorbit o limbă lată,
La Bucureşti ajuns odată...

rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din testamentul procesomanului

Stă scris, acolo, ultima sa toană
... Şi-i dau în judecată pe dricari,
Pe popă, dascăl cum şi pe gropari...
Motivul: "sechestrare de persoană"!

epigramă de Liviu Popescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epigramistului Dimitrie Jega, originar din Gogoşu, Dolj

Ne-ntreba unul din Deva:
De-unde-şi trage Jega, seva?
Îi răspundem bucuroşi:
Din... Gogoşi!

epigramă de Liviu Popescu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşcă şi cureauă lată

Puşcă şi cureauă lată,
Ce ţară aveam odată!
Cu de toate-ndestulată.
Nu cerşeam din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă mică,
Azi nu mai avem nimică.
Viaţa grea ne-a sărăcit,
Plecăm afară la cerşit.

Puşcă şi cureauă lată,
Ţara noastră-a fost bogată.
Puşcă şi cureauă mică
Acum să vorbeşti, ţi-e frică.

Chiar dacă avem curea şi puşcă
Din români moartea rău muşcă.
Puşcă şi cureauă lată,
Iar cerşim din poartă-n poartă.

Puşcă şi cureauă lată,
Poezia mea se gată,
Dar n-am terminat de scris.
Mai trăiesc. Eu nu m-am stins.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De m-ai lăsa să mă zidesc statuie-n tine,
M-aş scălda goală-n hău-ţi părăsit,
Ascunde-n pori, să simţi că n-ai murit
Şi-nţeleni pe veci a noastre, dulci, destine.
De voi rămâne basm, narat la gura sobei,
Mireasma din tămâie să mă 'nalţe,
Iar florile de gheaţă să-şi descalţe
Pe trup, petalele din geam, l-auzul vorbei.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restructurarea în instituţiile de stat din Ţara lui Invers (pamflet dedicat repetenţilor Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu, preşedinţii celor două camere ale Parlamentului, care ne fac legi, fac şi desfac guverne şi restructurează instituţii)

Pleacă cei ce-s competenţi
Şi rămân cei repetenţi;
Pleacă cei cu minţi abile
Şi rămân doar cei cu pile;
Pleacă cei ce-s o mândrie
Şi rămân cei din mafíe.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (21 mai 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vălul

În spatele vălului de carne şi sânge
Stă sufletul-copil şi plânge...
Creatorul l-a trimis
în împlinirea unui destin
odată vis, acuma pelin...
dulcele-i otravă...
În spatele vălului de pământ şi oase
stă sufletul-treaz
ce-a tămâie miroase.

poezie de Iuliana Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stă în puterea Limbii Române să-l găsească odată şi odată pe Dumnezeu.

Grigore Vieru în revista Limba Română (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumătorul

Vrând în frunte să rămâie,
Neglijează sfatul bun!
Văd cum fumul de tutun
Se preface în... tămâie!

epigramă de Traian Gărduş din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără modestie

Bărbaţii cei cu fruntea lată
Deştepţi sunt - ăsta-i adevărul -
Mândria mea-i devoalată:
Uitaţi cum mi-a căzut tot părul!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa e grea. Acesta este un mare adevăr, unul dintre cele mai mari. Este un adevăr mare fiindcă odată ce-l cunoaştem suntem în stare să-l depăşim. Atunci când ştim că viaţa e grea şi acceptăm cu seninătate această realitate - atunci viaţa nu mai e grea. Odată acceptat faptul, el încetează să conteze.

citat din M. Scott Peck
Adăugat de elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

Văzură-n clişeu că are
La rinichi o piatră mare
Şi, după ce-l operară,
I-o făcură... funerară.

epigramă de Gheorghe Burduşel din Puntea Suspinelor (6 martie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apa, focul, piatra

De multă vreme, apa urmează cursul ei.
De multă vreme, focul se-aprinde din scântei.
E de ajuns amnarul, odată să-l loveşti,
Că se aprinde jarul şi totul pârjoleşti.
Când e lovită, piatra scapără scântei.
Când e prea multă, apa părăseşte vadul ei.
Apa stinge focul, macină şi piatra,
Focul arde totul, cenuşă e vatra.
Fără ele, însă, nu poţi să trăieşti.
Cu piatra neîncinsă, poţi să construieşti.
Dacă şi apa şi focul, poţi să le-îmblânzeşti,
Ţi-ai găsit în lume locul. Meriţi să trăieşti.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumeririle unui eretic (II)

Priveşte cerul
stă scris caligrafiat şcolăreşte pe un zid
aşa că-mi ridic ochii de la tencuiala scorojită
şi privesc
vântul rostogoleşte norii ca pe ciulini
în spoiala albastră nici o fisură
nici o fereastră uitată deschisă prin care să poţi arunca o privire
locul pare pustiu
părăsit
dar dacă într-adevăr au locuit îngeri în el
cum se face că nu a fost măcar unul mai rebel printre ei
unul cu spirit de poet
care să-l vandalizeze.

poezie de Adrian Rentea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să vedem...

Să vedem, ar putea graiurile mele
Să-ţi vie ca nişte inele,
Ca nişte brăţări, ca nişte cercei?
Încearcă-le! Uite o dată unul, o dată cinci, o dată trei,
Părechi şi despărechiate,
Sau odată pe toate!

Le-am suflat cu zmalţuri de zile, de ore şi de secunde
Şi le-am făcut rotunde:
Cristale ca piatra acră şi ca sarea de lămâie,
Neputându-le face tămâie
Şi scârbit de diamante limpezi şi lucii.
Uite, de pildă, unul în chipul crucii,
Ar pune un semn turbure de lumină
Subt bărbia ta de fată creştină.
Altul îşi agaţă de aţă
Gogoloiul de ceaţă.

Să vedem, din atâta sărăcie,
Să vedem, nu se ştie,
Ce ţi-ar veni mai bine,
Lucrurile goale, lucrurile pline,
Grele sau uşoare?
Căci toate sunt mărţişoare.

poezie celebră de Tudor Arghezi din volumul: Mărţişoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tăcerea lui Dumnezeu este nejustificată, atunci lumea o va face lată, frate, lată, lată!

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anihilare

Sunt şi legi ce-or să rămâie
Neschimbate, veac de veac,
Spre exemplu: Soaţa-i drac,
Doar când soţul e... tămâie!

epigramă de Giuseppe Navarra din Palatul de Justiţie (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maturitatea nu vine odată cu vârsta, ci odată cu experienţa de viaţă. Nu vine odată cu cărţile citite, ci odată ce aplici ceea ce te ajută din acele cărţi. Educaţia face parte din evoluţie şi e cea mai bună investiţie pe care o poţi face pentru a deveni o persoană matură indiferent de vârsta pe care o ai.

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fugit ca dracul de tămâie

În Iad, un biet concurs de alergat
Se pare că-n anale-o să rămâie,
Căci însuşi Scaraoţchi s-a dopat:
A tras pe nas o doză... de tamâie.

epigramă de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţelul vieţii

Părinţii-l văd un ţel spre viitor,
Devine necesar ca apa de izvor,
Se înalţă prin eforturi renăscute,
De cei ce-l cresc e bine să asculte.

Deprinderea spre viaţă stă în exemple.
Părinţii ştiu să mustre, să contemple,
Exuberanţa vârstei încearcă s-o suporte,
Însă copilaşii ştiu noul să-l importe.

Impunerea creează doar ispite,
Formând din ei mici cópii răzvrătite
A celor mari, ce-şi pierd răbdarea,
Iar nedreptatea provoacă răzbunarea.

Copiii visează uneori să crească,
Ca unul, altul, să se-asemuiască,
Într-un cămin stabil, cu mângâiere,
Pot să deprindă bunele maniere.

poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!