Unui debutant

Dorind să intre în Parnas
Îşi procurase un Pegas,
Dar judecând după cum scrie,
Iar trebui o herghelie.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Animalele lui Donici. În "Parnas"

Nu ştiu cum o fi-n Parnas
Dar aud că în CNAS
Se întâmplă, nu arar,
Să mai ragă... un măgar.

epigramă de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul Umoriştilor al Casei de Cultură Buzău (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui confrate avocat pledant

Cum scrie mult, dar fără sens,
Cu circumstanţe-atenuante
Să-i acordăm, toţi în consens
Şi derogare de la poante.

epigramă de Constant Petrescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pegas...

Spune-o legendă veche, de-un cal înaripat;
Spre ceruri se înalţă, de muze-ncălecat.
El este calul Pegas, ce zboară spre Olimp,
Cu blândele lui muze, călătorind în timp.
Pe aripi de legendă, te duce în Parnas,
În al muzelor munte, te poartă-n zbor Pegas.
Loveşte cu copita la Helikon, în munţi,
Unde dintr-o fântână se-adapă-avide frunţi.
Fântâna Hippocrene de unde beau poeţi,
Rimând catrene sute cu mult mai înţelepţi.
Dacă bei din fântână, lacom şi-ndestulat,
Rime îţi dăruieşte Pegas, pe săturat.
Deci beţi poeţi ai lumii, din apă, cu temei
Şi mintea adăpată va scapăra scântei!

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf

Pe un catafalc cernit
Din mirificul Parnas,
Zace un poet, lovit
De-o copită de Pegas.

epitaf epigramatic de George Caranfil din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hei Pegas

Hei Pegas, peste pământ,
Cu icoana mea în mînă,
Stai să semăn un cuvânt,
Să răsară din ţărână.

Du-mă, hai, peste poene,
Cu condeiul meu de fag,
Saltă aripi la troiene,
Pegas sfânt, cât mi-eşti de drag!

Colo-n zariştea pădurii,
Ne aşteaptă-o vâvătaie,
Cerul iar îşi stoarce nurii,
Într-un foc sleit de paie!

Du-mă-n linişte de boare,
Pe ferigi de ghindă sură,
Du-mă-n clopot de izvoare,
Ca pe-un sâmbure de mură,

Hei Pegas, strună calică
Zbor de osie sub lună,
Hai, că lampa e mai mică
Şi ne-aleargă o nebună!

poezie de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parnas

Pe când la greci au părăsit
Ciopliţii dumnezei,
Iar locurile lor, pe drept le-au împărţit
Norodul între ei:
Atunci şi muntele Parnas

La unul muritor moşie a rămas.
Stăpânul nou pe el îndat-au aşezat

Câţiva măgari la păşunat.
Măgarii au aflat,
De unde, până unde!
Că muzele odat'
Au locuit pe munte
Şi zic: "Se vede, dar,

Că noi aici suntem mânaţi nu în zadar.
Pesemne muzele de oameni s-au urât

Şi ei au hotărât:
Ca noi în locul lor cântări să iscodim.
Aideţi! voinicilor! cu toţii să răcnim.
Nu pierdeţi cumpătul, strigaţi cu îndrăzneală,

Iar cine n-are glas
Cum trebui la măgari, afar' de pe Parnas!
Şi credeţi că, păzind această rânduială,
Noi slavă vom lua, mai mult răsunătoare,
Decât acele nouă vestite sorioare".

Acest sfat măgăresc,
Măgarii cu un glas îl îmbunătăţesc.
Şi-odată toţi pornesc
Aşa strigare mare,

Încât stăpânul lor, pierzând toată răbdarea,
Au poruncit cu ură
Să-nchidă pe măgari, de pe Parnas, la şură.
Eu vreau s-aduc aminte:
Că locul nu dă minte.

poezie clasică de Alecu Donici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui poet

Pe un catafalc cernit
Din mirificul Parnas,
Zace un poet lovit
De-o copită de Pegas.

epitaf epigramatic de George Caranfil din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui umorist prolific

E-n har sărac, o spun deschis,
Dar în relaţii cum e tare,
Eu cred că n-ar fi de mirare
Să publice şi ce n-a scris.

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile unui donjuan

Apare soţul - un taifun
Dar eu sării pe geam şi du-te!
Era, prieteni, cum vă spun,
Prin una mie nouă sute!

epigramă de Constant Petrescu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui pretins scriitor

Urcând pe drumul spre Parnas,
A nimerit într-o viroagă;
Că roibul lui, numit Pegas,
S-a dovedit a fi mârţoagă.

epigramă de Virgil Petcu din Festivalul "Cât e Buzăul de mare" (mai 2010)
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia cu pretenţii de poet

Degeaba-ncerci cu cai putere
S-ajungi, cu brio, în Parnas.
Un singur cal urcuşul cere
Şi-acea doar este… Pegas!?

epigramă de Gheorghe I. Sofianu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt de părere că nimeni nu ar trebui să le spună scriitorilor ce să facă, ce să scrie, sau cum să scrie.

citat din Hisham Matar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi place autobiografia. Nu-mi voi scrie niciodată memoriile. Autobiografiile altora mă interesează, bineînţeles, dar nu a mea. Dacă mi-aş scrie autobiografia, ar trebui să fie adevărată şi onestă. Nu aş putea scrie o autobiografie imaginară. Şi, astfel, aş face munca unui istoric, ar trebui să fiu propriul meu istoric, iar asta mă plictiseşte. Pentru că prefer să inventez, să-mi imaginez. Desigur, foarte des când am idei pentru un roman sau o povestire, situaţii şi momente din viaţa mea se plasează în mod natural în acel context.

Julio Cortazar în The Paris Review
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pedepsim

Osândă-ţi ceri minte
Judecând ce e înainte
Dorind ce a fost înapoi
Biciul de loc nu-l ogoi

De rune-mi ucigaşe
Inimii prinsă-n clepsidră
Cu gândurile-mi scurse
In trăirea mea mercură

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talentul care nu este înhămat şi la binele altora devine din calul Pegas, bicicleta Pegas!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Cotloanele ironiei (decembrie 2016)
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degete?

Chiar ar trebui să înţeleg
Să înţeleg
Nu.
Să pătrund sensul
Nu.
Să mă comport ca atare.
Să iau act de ceea ce am înţeles
Bine, creionul acesta este verde
Da, îl văd, înţeleg, pricep
Unu doi, trei...
Văd acest creion şi este verde
Şi, şi ce atitudine să iau faţă de acest
Creion?
Creionul e făcut să scrie.
Înţeleg, pricep dar nu-l văd să scrie.
Creionul nu scrie singur.
Pricep dar cine-l face să scrie?
Tu, el, ea.
Înţeleg: el, ea
Da, parcă îi văd
Dar eu, eu
Cum să scriu? Vezi, asta nu pricep.

poezie de Mihaela Cătană (5 noiembrie 2002)
Adăugat de Mihaela Cătană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrajă-n vrajă

Scrie, scrie, scrie,
scrie, ciorcîrlie,
cîntă, vulpe blîndă,
crapă, crap de apă,
scrie, scrie, scrie...

Lîngă partea stîngă
un rar cărturar,
peste palimpseste
trece pana-i rece,
scrie, scrie, scrie...

A-nghiţit un chit
cu-al lui bot, socot,
mitul nenumit
şi totemul tot.
Cutie pustie.
Scrie, scrie, scrie...

Joc în soliloc.
Calfa scrie alfa.
Mama scrie gama.
Doi copii scriu pi.

Hîrtie, sicrie...
Scrie, scrie, scrie...

poezie de Nina Cassian din Ambitus (1969)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul micului jocheu

Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluş şi de ponei
Şi-un bici ca şi Sfântul Ilie;
Cu el îi îndemna pe ei

Să meargă pe vasta câmpie
Din chiar buricul camerei,
Avea o-ntreagă herghelie
De cai din pluş şi de ponei.

Micuţul să fie OK,
Purta o şapcă maronie
C-un cozoroc la şmecherie
Întors, la fel ca la jochei...

Avea o-ntreagă herghelie!

rondel de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un critic nu trebuie să fie la fel ca toată lumea. Să scrie cu sângele şi cu nervii lui sau să nu scrie deloc.

citat celebru din Camil Petrescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia este o stare de spirit. O stare permanentă. O stare de febrilitate. Iar scrisul trebuie să fie exploziv. A scrie într-un ritm lent e ca şi cum ai scrie din neavând ce face altceva. A scrie poezie din când în când şi, până trec doi ani, să aduni de-o carte e ca şi cum ai scrie din lipsă de ocupaţie.

Doina Postolachi în Scrisul, între vindecare şi destin (2014)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!