Un autentic înțelept
Un autentic înțelept
E, fără nici o îndoială,
Doar cel ce a rămas deștept...
Și după ce-a trecut prin școală!
epigramă de Sorin Pavel din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Rondelul timpului risipit
De trece clipa, ce-a rămas
După atâta viermuială?
Atâtea gânduri de pripas,
Risipa fără de sfială.
Dacă-ți răpește câte-un pas,
Îți râde existența goală.
De trece clipa, ce-a rămas
Dupâ atâta viermuială?
E ca un fruct de ananas
Clepsidra care te înșală,
Dar n-ai, la ceas de îndoială,
Să scoți din mânecă vreun as.
De trece clipa, ce-a rămas?
rondel de Corneliu Vasile din ziarul Romanați (27 februarie 1991)
Adăugat de Corneliu Vasile
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața mohorâtă
Dimineața mohorâtă
Șade ca o babă hâdă,
Ce-a pierdut dinții aseară,
Coborând din cer o scară.
S-a împiedicat de nori,
Lăcrimând apoi în ploi.
Dimineața e urâtă...
Nici nu râde, nici nu cântă,
Nu valsează prin arini,
Nici pe câmpul cu ciulini.
Așteaptă bruma să cadă
Pe bostanii din livadă.
Dimineață fără glas,
Spune-mi ce a mai rămas,
Dintr-o vară ce-a trecut,
Și-o iubire ce-am pierdut,
Din albastrul cer senin,
Picătură în destin...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întrebări
Când ești iute la mânie,
Și-arunci vorbe fără rost
Sau te porți cu josnicie,
Oare ești deștept sau prost?
Dacă lumea-i ticăloasă,
Te jignește pe nedrept,
Însă ție nici nu-ți pasă,
Oare ești prost sau deștept?
Cine știe ce înseamnă
Să fii prost, să fii deștept
Acela, de bună seamă,
E un mare înțelept.
poezie de Octavian Cocoș (28 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Falsul deștept îi condamnă adesea pe oamenii care îi par inferiori, din neputința de a se ridica la nivelul unui deștept autentic.
aforism de Ionuț Caragea din M-am născut pe Google (2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deștept poți să pari fără să fii, dar dacă nu ești un prost autentic, te dai de gol.
Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Cosmina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Balada vechilor iubiți
Ca pomii înfloriți sub grindini
De douăzeci de ani luptăm
Ți-ai luat de zeci de ori bagajul
Tot așa des ne împăcăm
Obicectele din jur roiesc
Și mobilele poartă semne
Coșmarul vechilor scandaluri
Îmbrățișările de-apoi
Gustul floral al sfintei ploi
Din lacrima de-argint a vieții
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri,
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Trecuți prin vrăjile iubirii,
Înlănțuiți ca în trecut,
M-ai prins sau m-ai scăpat de lanțuri,
Din timp în timp, ne-am repierdut.
Există-n lume mulți amanți
Ce se obișnuiesc să cadă
În mări prozaice de ură.
Eu am tânjit la nesfârșit
Spre exaltarea ta de sfântă,
De-adolescentă imatură.
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
Dar timpul ce ne șterge urma
Chinuitor, din veac în veac,
Ne prinde-n menghini nevăzute
Dintr-un neant, în alt neant.
Devreme sau târziu mai plângi
Iar eu mă zbucium în zadar,
Ne descojim de certitudini,
Secrete azi nu mai avem
Și întâmplările lovesc
Ramuri de val floral în geam.
Iubirea mea, nu poți lupta
Cu înecații de la mal
Într-un veac plin de aberații
Iubirea mea, cum au trecut anii prin viața ta,
Ce-a mai rămas din dimineți și seri
Eu te iubesc mereu, la fel ca ieri,
Iubirea mea, gingașă, trecătoare floare
Dimineți fără nori, cu soare
Îmi străluceai pân' la apus, iubirea mea.
cântec, muzica de Jacques Brel, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelept
Mă hrănesc doar din himere
Și dau celui ce nu cere
Mă hrănesc doar cu iluzii
Și fac prea multe confuzii
Nu am lacăt, cifru, cheie
Nu mă vrea nici o femeie
Sunt un fel de n-ar mai fi
Și trăiesc fie ce-o fi
De pe-o zi pe altă zi
Nu iubesc, nu sunt iubit
Și de tot m-am plictisit
Când aștept nimic n-aștept
Și sunt prost că sunt deștept
De calc strâmb merg foarte drept
Sunt nimic, deci înțelept.
poezie de Marius Robu din Carte de bucăți (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui pseudoscriitor
Fără nici o reticență
Scriu pe opul dumisale,
Că-l acuz de indecență...
(Prea e plin de vorbe goale!)
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui bețiv
"In vino veritas" șoptind,
Bea pahar după pahar...
De-atuncea cată în zadar
Ce n-a găsit nici treaz fiind!
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podul Mirabeau
Sub podul Mirabeau Sena curge lin
Și dragostea noastră...
Eu știu prea bine: bucuriile vin
După dureri, senin.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Mână în mână, că ne-am iubit,
Sub brațele noastre
Ca un pod trecea infinit
Râul, de priviri obosit.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Iubirea ca râul curge ușor
Și se petrece.
Înceată-i viața - val călător,
Nesecat e-al Speranței zbor.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
Zilele au trecut - toate una ca una.
Ceea ce-a fost, s-a dus
Și dragostea noastră s-a dus de-acuma.
Sub podul Mirabeau Sena curge întruna.
Se lasă noapte, sună ceas,
Zilele au trecut, eu am rămas.
poezie celebră de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf cinic
Nu-l bociți pe cel căzut
Pradă somnului ocult -
Pentru cât și ce-a făcut
A trăit destul de mult...
epitaf epigramatic de Sorin Pavel din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nopți
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Nopți lungi și triste
Acasă mă gândesc
Și pe voi acolo vă zăresc
Sunt nopți pline de groază pentru mine, în război
Sunt nopți de basm acolo, la voi
Și Doamne, pentru ce o viață de coșmar
Și pentru cine se moare în zadar?
Sunt nopți pline de groază
Când teama mi-e să fiu
Sunt nopți de basm de care nu mai știu
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
De ce nu încetați acest cumplit război?
De ce va gândiți numai la voi?
Și nici nu vă pasă de mama care-și plânge
Copilul său ucis ce zace-n bălți de sânge!
Și nici nu vă pasă de cei ce nu mai sunt
De cei ce vă acuză de-acolo din mormânt!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
Doamne, vino Doamne,
Să vezi ce-a mai rămas din oameni!
cântec interpretat de Valeriu Sterian, versuri de Valeriu Sterian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Unui gurmand
El a plecat în lumea-n care,
Precum scripturile susțin,
Nu-i nici durere, nici suspin -
Dar, din păcate, nici mâncare.
epigramă de Sorin Pavel din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alibiul celui drept
Gânduri, gânduri trec perechi
Pe aceeași filieră
Toate sunt la fel de noi și vechi
Și se scurg ca apa menajeră
Cât a mai trecut? Cât a rămas?
Dacă schimbi în pierdere câștigul
Toată viața noastră-i un impas
Până vine iarna și ne prinde frigul;
Nu ești mai bogat decât ai fost
Poate doar atât: mai înțelept
Dacă insul fără nici un rost,
Fură alibiul celui drept
Cât de mică-i lumea, un război
N-ai nici o izbândă-n palmares
Ne-au învins marasmele din noi
Zodii bune, unde ați purces?
poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au îmbătrânit salcâmii
Au îmbătrânit salcâmii din maginea de drum,
Ei frunzele își scutură la orice vânt de-acum.
Aștern cărarea noastră din drumul cel tăcut,
Ascunde amintirea din timpul ce-a trecut.
Prin frunzele căzute pășesc cu pasul greu,
Privindu-le pe ele, parcă-s bătrân și eu.
Dar gândul îmi fuge la tine în trecut
Prin foșnetul de frunze pe tine te aud.
În rochia ta albă, te plimbi pe sub salcâmi,
Iar eu fără de veste, vreau să te prind de mâini.
Să te sărut pe buze, ca-n timpul ce-a trecut,
Dar tu himeră din ochi mi-ai dispărut.
poezie de Adrian Timofte din Versuri și vorbe (2007)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful unui gurmand
S-a transferat în lumea-n care -
Precum scripturile susțin -
Nu-i nici durere, nici suspin,
Dar, din păcate, nici mâncare!
epitaf epigramatic de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu aruncați trecutul...
Ani mulți s-au adunat în urma mea,
nu fac acum bilanțuri efemere,
dar cred că am lăsat câte ceva
din frământări, din chinuri și durere.
Cărările umblate s-au schimbat,
n-au mai rămas decât în amintire,
dar, Doamne, oare nu ar fi păcat
să ne-aruncăm trecutu-n cimitire?
În viața noastră ce ar mai conta?
dacă-am uita de casa părintească,
sau școala sfântă care ne-nvăța
să ne mândrim cu glia strămoșească.
Ce să mai zic despre părinți și frați?
că am trecut prin viață împreună...
Cum să rămână peste timp uitați?
în suflete sunt zestrea cea mai bună!
De n-ar fi ei, nu am avea trecut,
nici viitor deschis și nici destine!
pribegi prin viața fără de-nceput,
doar slugi am fi prin țările străine!
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rebuturi
Nici maimuța nu-i, săraca,
Mândră chiar de toți urmașii:
Unii-n stele-și poartă pașii,
Alții și-au schimbat doar craca...
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Restructurare
- De ce nu a rămas pe loc?
Doar are școală de agent!
- Nu are spate, nici noroc
Și este... prea inteligent.
epigramă de Valeria Moroșan
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aburul descria îngeri
eram în bucătărie în timp ce
mâncărurile fierbeau în oale
iar aburul descria îngeri
sau draci pe pereți
care se tot strâmbau la mine
atunci ai intrat tu pe ușă
doar pe jumătate
un sân îți rămăsese agățat
în trecut cred că era cel de care ziceai
că e mai mic decât celălalt
s-a rupt de tot până la urmă
și a rămas acolo în tocul ușii
iar tu ai venit la mine cu un sân rupt
și cu viața făcută vraiște
și ai avut pretenția să te iubesc
fără să vezi că deja eu fugeam
tot fugeam de tine
iar tu vorbeai numai cu pâlpâirea
care rămăsese după trecerea
sufletului meu
ca o cometă
prin viața și viscerele tale
nici nu mai sunt
și poate că nici tu nu mai ești
doar ni se pare
poezie de Emilian Mirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!