Eu sunt
pietrele se spală pe cap de ploi
țăranii beau cafeaua cu țuică
povestindu-și naravul dobitoacelor
eu sunt un drum de întristare
pe care trec poaspăt potcoviți caii
îmi aprind pe spinare scântei
roțile sapă-n margini un hat
în care se scaldă vrabiile câmpului
celelalte se scutură de praf
eu sunt o vulpe cu rană
cocoșii își dreg glasul în noapte
înfricoșați de tăcere
pe râu urcă peștii în salturi spre munte
pădurile au picioarele ude fără ochi și urechi
soarele coboară de pe stânci printre arbori
țaranii caută în inima lemnului cruci
cioplitorul sunt eu
cu barda și dalta la brâu
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre țărani
- poezii despre urechi
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre stânci
- poezii despre sat
- poezii despre râuri
- poezii despre păduri
- poezii despre ploaie
Citate similare
Stare normală
printre picături
timpul fuge
fără să se ude
pe drumul dintre anotimpuri
dragostea și ura
se fluieră
moartea intâmplătoare și viața
trec printre degete
sunt trist
de-mi lăcrimează norii
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (11 octombrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre nori
- poezii despre moarte
- poezii despre iubire
- poezii despre degete
- poezii despre anotimpuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Destin
Ziua urcă fără urme,
norii trec pe cer în turme
de la nord mai bate vântul
schimbă pe pământ veșmântul.
Caii soarelui-n galop
tremură ca frunza-n plop,
se strâng drumuri în amiază
cum cuvintele-ntr-o frază,
lungă și alambicată
dintr-o noapte întunecată,
Ziua cu broboane-n frunte
urcă până-n culmi pe munte
și privește-n zări spre mare
cum vin straturi de-nserare.
Doar un fluture minuscul
se îndreaptă spre crepuscul,
își așteaptă-n pace noaptea
știe c-o să-i vină moartea.
Se vorbește numa-n șoaptă
dup-o zi arsă, răscoaptă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre noapte, poezii despre întuneric, poezii despre vânt, poezii despre vorbire, poezii despre vinovăție, poezii despre schimbare, poezii despre pace sau poezii despre munți
Printre galaxii de lapte
mi-au pus pe umeri temerile pământului
c-un orizont fără margini
nimeni nu știe cum să-l treacă
nici cărări nu sunt
gândurile zboară cu aripi de lut
în memorie cu înțelesul zdruncinat
caută să iese la lumină
printre galaxii de lapte
încerc fiecare umbră s-o îndepărtez
imposibilul îmi joacă sub ochi
nu mai sunt copilul îngrozit de tunet
doar fulgerul mă mai sperie
gândesc la o arcă să populez cosmosul
dar Dumnezeu mi-a luat-o înainte
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre sperieturi, poezii despre spațiul cosmic, poezii despre religie, poezii despre lut, poezii despre lumină, poezii despre lactate, poezii despre jocuri sau poezii despre gânduri
Țăranii
Îi văd, sunt tot așa, cu cojoacele rupte,
Cu piepturile și cu fețele supte,
Le sunt mâinile tot așa aspre și dure,
Privirile, tot oțel din tăiș de secure.
Cu ochii adânci și lucioși ca niște băncuțe,
Aduc la oraș diminețele în căruțe.
Beau țuică prin cârciumi și vorbesc tare,
Socotesc banii pe degete și hambare,
Li se umezesc ochii și ascultă duși
Când își taie țiganul sufletul în arcuș.
Îi simt după mirosul cojoacelor ude;
Dar sufletul lor chinuit nu m-aude.
Mă uit în ochii lor triști și adânci,
La mâinile lor care pot să sfărâme stânci,
Și-mi vine să le strig, să-i trag de mintean:
Băă, sunt și eu tot ca voi, tot țăran!
Dar glasul meu se topește, e de ceară...
Seara țăranii pleacă, cu orașul suit în cară.
Îi petrec până la margine, până în țigănie,
Dar durerea lor, pe străinul care merge pe alături n-are de unde să-l știe.
poezie clasică de Virgil Carianopol din Carte pentru domnițe (1937)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre oraș, poezii despre suflet, poezii despre seară sau poezii despre ochi
Solitudine
lumina mă împinge pe scară
din întuneric
gata să ațipeasc
merg cu dimineața-n spinare
soarele dă semne de bucurie
pe drumul cu sângele-n mișcare
spre orașul făgăduit
de ploi
numai ție
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre promisiuni, poezii despre mișcare, poezii despre bucurie sau poezii despre Soare
Solitudine
lumina mă împinge pe scară
din întuneric
gata să ațipeasc
merg cu dimineața-n spinare
soarele dă semne de bucurie
pe drumul cu sângele-n mișcare
spre orașul făgăduit
de ploi
numai ție
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ludmila
Iar un drum, iar o amintire
trec peste ele nu mă uit înapoi
simt orașul cu oamenii lui indiferenți
ca pe un vânt la marginea cerului,
și umbra turnului cu ceas
căzută ca o taină imperfectă
în cercul strâmb al singurătății.
Totul se schimbă
voi pleca în parcuri cu alei drepte
cu oameni mulți dezinteresați
care vor lăsa în întuneric copacii
și teama va sta cu mine pe bancă,
ca o toamnă târzie așteptând
lumina sclipind în ochii femeii singure.
Am fost în noapte mirat
de umbra mea frumoasă
pe peretele galben al camerei
lânga alte umbre statice de obiecte,
alunecând spre fereastră
unde o cheamă luna nemișcată
intrată lângă gutuie, la geam.
Îmi este frig în golul fără tine
pustiul coboară în mine pe ascuns
ca într-o peșteră la miezul nopții,
în care picură la intervale egale stropi
sunt bătăile inimii mele.
Mă înspăimântă molia hârtiei
care-mi roade viața aruncată pe foi volante
și rămâne pulberea măruntă a scrisului
care se pierde-n uitare.
Toate inimile-mi sunt iubite
până și inima roșie a lemnului
căreia totuși îi dau o valoare
fiindcă nu e bună de cruce.
Pe inima mea o brumă de toamnă
e gata să facă loc la ninsori,
sunt atât de lovit încât nu mă mișcă
iubirea ta pe sufletul meu întomnat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (27 octombrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre valoare sau poezii despre toamnă
Coloanele urcă...
În umbra luminii,
în care se frâng printre nori
fulgere,
ne hranim cu ploile.
Teama cine o strigă?
În spatele ei se cațără Moartea.
Ascunși în găuri de șarpe
unde nu pătrunde nimeni,
ne ucide prin tăcere
căutarea...
În focul întețit pe arbori
cu ramuri tinere,
înfășurați în inele,
trecem prin maduva noptii.
Coloanele urcă,
noi rămânem în frig,
în umbra luminii bolnave.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (1 martie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre tinerețe, poezii despre frică sau poezii despre foc
Nopțile îmi curg în călimară
Zilele au trecut prin mine călare
nu s-au oprit la nicio răscruce de drumuri
caii timpului au fost grăbiți.
Mă forțez să rămân teafăr,
dar sunt prins în iureșul lumii,
fără îngăduință scriu pe foi volante
faptele din calendarul anotimpurilor.
Singurătatea s-a cuibărit pe la colțurile mesei
nu știu ce dorește de la mine,
nopțile îmi curg în călimară
cu ploi de cerneală albastră,
am rămas cu fața la peretele din față
cu ochii înfipți în filmul cu fereastra luminată.
Caut un răspuns ca un pansament la o rană
pe care mi-am făcut-o singur,
poate veți citi cândva despre această zbatere
în care mă contopesc cu trecutul,
în care mi-am lăsat visele năstrușnice
și lupt acum pentru supraviețuire
ca un pește pe uscat îndreptându-se spre apă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre visare, poezii despre toleranță, poezii despre supraviețuire sau poezii despre pești
Orașul de praf
O dimineață ca oricare alta
Și zorile sunt parcă un cearceaf,
Peste orașul verilor de praf
Un sculptor și-a uitat aiurea dalta.
Destinul îmi mai dă un telefon
Și mă întreabă alarmat, ce fac?
Pe scări coboară lent câte-un copac
Și are frunze strâmbe de carton.
Iubirea îmi trimite-un autograf,
Ea însăși este de un gri profund,
Scriu un poem în care să m-ascund,
Sunt în orașul verilor de praf.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vară, poezii despre uitare, poezii despre telefon, poezii despre sculptură, poezii despre poezie, poezii despre frunze sau poezii despre dimineață
Cafeaua amintirilor...
Îmi beau cafeau amintirilor în pace,
În mijlocul naturii verde, vii,
Cu ochii mijiți spre răsărit de soare,
Nu sunt la mare,
Ci în râu de munte rece,
Stau pe un pietroi secular,
Iar limpezimea apei agitate,
peste picioare îmi trece
Ca timpul neînfrânat..
Cafeau amintirilor e încă caldă
Și glasuri vii de ieri o însotesc,
Le-aud parcă ar fi aievea lângă mine
Și recunoscătoare sunt
Pentru rostul lor sfânt
Ce abia acum îl prețuiesc,
Căci n-am știut s-o fac la timp.
Îmi beau cafeaua amintirilor
Sub marea cerului senin de vară,
Ce în concerte vii și-acuma mă răsfață,
Retina de mi se ofilește...
Tot văd tablourile de altădată
Căci mintea încă nu mi-e obosită
Și amintirile în rime defilează.
Îmi beau cafeaua amintirilor
Împărtășind frumosul, utilul
Și comicul vieții cu cei dragi,
De straje e tot soarele de-atunci,
Ce cald mă mângâia pe creștet,
La micile și marile secrete,
Părtașe fiind și Luna în nopțile adânci.
Îmi beau cafeaua amintirilor cu drag,
Chiar dacă am avut și clipe nedorite...
Încerc să nu mi le aduc aminte,
Căci sufletul râvnește creștinește
Pentru viitorul plin de speranțe în larg,
Căci viața pământeană e plină de dorințe.
Nu vreau cafeaua amintirilor răcită!
Vreau să o duc călduță spre înalt.
poezie de Valeria Mahok (12 aprilie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre amintiri, poezii despre înălțime, poezii despre viitor, poezii despre verde sau poezii despre trecut
Femeia a trecut singură
Dacă voi mai vâsli pe fluviu
se răzbună apele
cu bancuri de pești argintii,
voi înnebuni de bucurie
și nu voi prinde niciunul.
În brațele pline cu bulgări de lună,
pe țărm, mă așteaptă femeia.
Noaptea mă urmărește cu umbre,
supărată, îmi așază fluturi pe creștet
și pleacă mai departe-n întuneric.
Ninge cu flori în pădurile de castan,
nu se vede nicio cărare
pe care să vină femeia zâmbind.
Steaua ei fuge luminoasă spre apus,
magii își odihnesc caii,
ferestrele aprinse și ieslea sunt departe.
Totul se schimbă pe altceva;
pe hrană, pe smirnă, pe aur,
numai eu nu mă schimb pe nimic;
doar anii și drumul mă schimbă.
Femeia a trecut singură;
nu m-a recunoscut,
mă caută.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 ianuarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare sau poezii despre stele
Curcubeele dimineții
Nu mă mai întorc la vechile forme,
pășesc spre noile deschideri
sunt un mugure care așteaptă căldura
lumina îi mângâie ochii până văd cerul
și nimic nu se întâmplă,
fără Dumnezeul primăverii din mine.
Nu mă pierd în cuvintele nopții,
diminețile mele au curcubee după ploi
care beau apă din râuri
și răsăritul topește întunericul în ele,
voi fi mereu la izvoarele orizontului
unde minunea se naște liberă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre curcubeu sau poezii despre primăvară
Lumini de veghe
coboară printre oameni femeie
scoate din cutie vioara cea veche
la ferestrele caselor mici și albe cântă iar
despre sori și păduri nesfârșite
plouă fără întoarceri
peste noapte s-au ridicat ziduri noi
la marginea cetăților luxuriantă vegetație
vârste rubiniu scânteind
același trup în care adorm fără prihană călătorii spre Nord
alunecă spre cadranul solar cuvintele imperfectele
pietrele tresar în munți a descântec de ierburi amare
apele cresc fântâni se nasc în deșerturi
vara își poartă cerbii spre inima neagră a pământului
prin pădurile de mesteceni se aprind lumini de veghe
dincolo de capătul lumii trece iar umbra mirelui
caligrafiind pe nisipuri
numele tău
poezie de Dana Banu
Adăugat de Eliana Serban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre vioară, poezii despre somn, poezii despre nuntă sau poezii despre nisip
Dezacord
ne cunoștem
suntem în același trup
sfârtecat de erori
două dedublări ale aceluiași eu
nu ne înțelegem
punem stavile la fiecare pornire
să nu fugă din priviri adevărul
iubirile să se așeze în inimă
culcate pe feamătul gândului
în miezul cuvintelor
în partea mea opusă
se răzvrătește voința nedumerită
se simte trădată prin sânge
fuge de tine ca un iepure sălbatic
îți sparge ziua cu bănuieli
și dispare în pădurile nopții
se rupe frunza din inima lemnului
mașinile aleargă pe buza câmpiei
și pasările recunosc numai zborul
restul e mersul spre moarte.
nu trebuie scrutat numai cerul
privesc cum se urcă norii pe munte
oamenii se scaldă-n promisiuni
își așază o plasă pe ochi
și altii fură nestingheriți clipele
cred că defrișările mele interioare
le port ca un blestem
al dezacordului dintre imaginea
de sub aripile tinereții
și realitatea întoarsă pe dos
din ceasul vremii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (13 noiembrie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trădare, poezii despre sânge sau poezii despre realitate
Orașul cel alb
Sunt în orașul cel alb.
O ceață deasă îmi
Străpunge speranțele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientați,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind și se sting haotic
În orașul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Și în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Și monoton.
Sunt victime în orașul cel alb,
Care încă nu ințeleg că sunt victime,
Dar sunt și flori,
Sunt și chioșcuri cu fast food,
Sunt și grădini botanice
Cu arbori exotici
Și mai sunt și cinematografe cu filme horror.
Ca niște umbre se desprind din ceață
Pașii pierduți.
Sunt pași care se caută,
Sunt și pași care se despart definitiv.
Zgomotul ploii
Vibrează în ochiul ferestrelor,
Vibrează în pietrele mortuare,
Vibreaza și în vise,
Acele vise
Pentru o zi mai bună decât ieri.
Aparent,
Cineva mai strigă în întuneric
Din ceața albă.
Poate că e victima unui viol,
Poate că e victima unui furt,
Poate că e victima unei agresiuni,
Sau poate că e cineva care a pierdut iubirea.
Poate că e doar ecoul ei......
Sunt în orașul cel alb
Și te caut în noapte...
poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre filme sau poezii despre alb
Podul vârstei
E ziua când se răzlețesc arborii
orele cad din ei pe drumuri
și o fată se rătăcește speriată,
îi cresc prea repede sânii.
Fântânile o așteptă să-i ude buzele
și de emoție se zbate între fior și tăcere;
obosită de puritate împarte un surâs auster
și trece podul vârstei dincolo de râu.
Când trec pe arcul genelor ei și cobor
cu aripile lipite de corp, fără mâini,
apele râului se urcă în sălcii
și ne lovesc cu chemări către mal
unde am să-mi destăinui teama.
E ceva dureros în liniștea interioară,
un instinct fără cădere,
un refuz în simțuri, o neîmplinire
se furișează sub pași
în fața noastră pe cursul amiezii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (24 iunie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sâni, poezii despre simțuri, poezii despre poduri sau poezii despre ore
Trecerea anilor
Gândurile-mi trec printre cuvinte,
își caută întruparea în poemele inimii,
se grăbesc să bată la porți ca un an nou
primit cu speranța împlinirii de suflet
și jocuri de artifiicii brodate pe cer.
Sunt precum un copil cu ochii spre cer,
înțeleg miracolul bucuriei depline,
dar nu înțeleg propria mea trecere
cu fiecare an spre finalul vieții
decât ca o bucurie sprimată de timp.
Dragostea mea se stinge odată cu mine
și nicio umbră nu ține de cald,
mă prinde răcoarea florilor de gheață
de pe geamul prin care privesc departe
și acest departe nu este ca orizontul,
ci se apropie cu fiecare zi
și singurătatea își are sălaș în el
ca o lacrimă în fundul ochiului.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit
Sunt... suntem
Sunt poem... suntem noi,
Poeme de vânt
Împărțite la doi,
Poeme de vânt
Coborând pe pământ
În tornade și ploi.
Sunt tornadă acoladă
Deschisă spre plus infinit...
Sunt ecoul fugit
Din mine, spre a te căuta
În poeme virgine
Sunt... sunt a ta.
Sunt tăcere și sunt tic-tac-ul sângelui
Ce clocotește
În inima mea...
Sunt, ești... goana spre stele
Sunt ultima stea ce apune
În inima ta.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tornade, poezii despre virginitate sau poezii despre infinit
În fiecare dimineață de purpură
Într-o întindere de ierburi
pe poteci cu dorurile inimii de foc
alergi spre pădurile de smarald
unde păsările își caută cu veselie norocul,
cântecul lor înghițind cu totul tăcerea,
din arbori verdele se vărsa-n lumină.
Tu plutești prin gânduri la zmei
pe când nu se zărește niciun prinț
și magic salcâmii și teii se îmbrătișează
în cuvintele pe care le nasc.
Visând la sfârșitul singurătății,
împreună să-i măcinăm calcarul
și să respirăm verdele poeziei,
în fiecare dimineață de purpură.
Se ridică aburii pământului,
norii își lasă ploaia la timpul dorit
cum iubirea îți cade pe ochi cu foame
încât te ucide așteptarea, iubind,
Limba te seacă-n cuvinte nespuse
și absoarbe lumina din ele.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre tei sau poezii despre păsări