Mănunchiul tinereţii

Râzând, glumind fac parte din mănunchi,
Firave glasuri, tinere vlăstare,
Seva îşi trag din personalul trunchi,
Ce a rodit din rădăcini lăstare.

Nu văd, n-aud nimic în preajma lor,
Şi fiecare parcă-şi dă talente,
Băieţi pe lângă fete parcă zbor,
Din mărunţişuri fac evenimente.

Cei mai tăcuţi, sensibili, emotivi,
Trăirile intense iau în joacă,
În sentimente sunt intuitivi,
Tinereţea-i vârsta ce provoacă.

Copilăria dulce nu se-ntoarce,
Impulsul minţii domină trăirea,
Tineri fiind au voie să se joace,
Mult mai târziu îşi vor afla menirea.

poezie de Viorica Pop din Paşi spre viaţă (noiembrie 2005)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi: Ce sunt eu? O virgulă între două veşnicii... Sunt fir de nisip, dar fără mine, mai gol va fi pustiul! Pentru că nici piramidele nu sunt eterne. Şi nu vor dăinui mai mult decât postamentul lor planetar... Strămoşii mei au fost mai înţelepţi decât egiptenii... Ei îşi făceau sicrie de brad, nu sarcofage! Nu poţi înşela moartea, ascuns într-o ladă de piatră... În fond, ce e viaţa? Dragoste, contemplare, eliberare... Gata! Am iubit şi am contemplat destul! A sosit vremea să mă eliberez... Vârsta amăgirilor a trecut. Deasupra nu văd nimic. Doar coaja albastră a oului ceresc. E timpul să plec! Să-mi fac pernă din oasele mamei mele... Dalta, o iau cu mine... Voi sculpta şi Dincolo! Vreau să fac Raiul şi mai frumos...

replică din piesa de teatru Pasărea de aur (Infinitul Brâncuşi), scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfinxul

piatra îşi cere dreptul
la viaţă prin vene în care
sângele să curgă
înainte si inapoi

între glezna si unghii
piciorul drept creşte ca lava

din rădăcini
îşi construise ghirlandă
din frunze si trunchi
ca vremelnic sălaş
ce înghite mereu
florile protejate

la un moment dat
sfinxul se-arunca-n neant

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Dragobete

Din zei fiind coborâtori,
Din "Sburători" cu negre plete?
În Faur, toţi sunt iubitori,
De Dragobete.

Zeu al iubirii şi de-amor,
Cu dragoste să ne desfete
Că toată lumea are-un dor,
De Dragobete!

Feciorul Babei Dochia,
Iubeţ de tinere şi fete,
În Dacia, azi - România:
Năvalnicul Drăgobete!

Având mult lipici la fete,
An de an îşi pune-n gând,
Le ia pe toate la rând,
De Dragobete.

Azi, multe păsări ciripesc,
Cu triluri dulci să ne desfete
Că toate azi se logodesc,
De Dragobete.

Matinale păsărele,
Compunându-şi notele,
Azi, primele fac chiar ele,
Dragobetele.

Chiar astăzi, moşu' cocoş
Are barba, tenul roş!
Le-au înroşit fetele,
Făcând Drăgobetele!

Fete ce-n fiori visează
"Zburător" bălai la plete,
Cu sfinţenie-l serbează
Pe Drăgobete!

Prin păduri, cântând şi-n joacă,
Băieţii cu fetele,
Veseli şi voioşi, să facă
Dragobetele!

Printre săruturi cu foc,
Băieţii şi fetele
Sunt voioşi că musai fac
Dragobetele.

Cântând, culeg mulţi copii,
Flori de noroc în buchete -
Ghioceii timpurii -
Pentru copile şi fete,
De Dragobete.

Băieşii şi fetele
Culeg viorelele
Şi-adună brânduşele,
Făcând Dragobetele.

În ţiţeiche, cu toptanul,
Se dau toţi - băieţi şi fete,
Să fie uşori tot anul -
De Dragobete.

La hora mare jucând,
De fâlfâie-opregele,
Fetele-n horă cântând,
Dragobetele!

În hora mare, sus-săltat
Fâlfâind opregele,
Toate fetele-au jucat
Cu... Drăgobetele!

poezie de Stelian Negomireanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până când?

Lehamitea ne-a prins,
Ne-a ajuns disperarea,
Sărăcia ne-a-nvins,
Deznădejde-ntristarea.

Bieţi bătrâni părăsiţi
Parcă nu mai au loc,
Unii, vai, scoşi din minţi
Îşi fac singuri soroc.

Spre o lume de veci
Poate mai primitoare,
Toate clipele reci
Vor scăpa din strânsoare.

Fiii lor necăjiţi
Prin străini îşi dau foc
De dureri copleşiţi
Şi de mult nenoroc.

Visul lor de-a trăi
Printre cei din elită,
Moare-ncet zi de zi,
E-o himeră rănită.

Pieptul lor sângerează,
Ar striga, dar n-au unde,
Cel bogat îi sfidează,
Glasul lor nu-l aude.

N-a simţit niciodată
Foamea-n el cum pătrunde,
Frigu-n jur cum dă roată,
Boala-n trup cum se-ascunde.

Până când vor putea
Să suporte tortura,
În picioare să stea,
Să nu-i macine ura?

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel îşi petrecură cei şapte tineri această zi, străduindu-se ca, până seara, înainte de a pleca spre casele lor, să viziteze cât mai multe dintre compartimentele navei albastre. Cu această ocazie, cei patru colegi mai noi constatară că rezervele celor trei nu erau deloc mai mari decât ale lor, erau absolut identice, cel puţin în privinţa dimensiunilor; chiar şi a comandantului, mai ales că nu se ştia mai din timp că Lucian va fi comandantul, iar el îşi alesese de mult rezerva lui, dinainte de a afla că va fi membru al echipajului în această misiune, sau că "Pacifis" va participa vreodată la vreo misiune spaţială. Bineînţeles, nu reuşiră să viziteze chiar întreaga navă, ci doar o mică parte din ea, apoi reveniră pe puntea principală; Eugen Manea nu-i mai căutase deloc în acea zi, semn că, într-adevăr, dânsul era ocupat. Nici o problemă, îl vor întâlni mâine şi zilele următoare.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care se văd pe ei înşişi ca pe nişte victime, îşi vor pierde din putere. Cei care se văd ca slabi, nu vor depăşi obstacolele din viaţa lor.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian, comandantul misiunii, îşi rotea privirea ageră de jur împrejur, admirând imaginea din preajma spaţioportului, încercând parcă să reţină ceva din adierea vântului care-i mângâia fruntea, din peisajul natural care-l înconjura, luându-şi parcă rămas bun de la toate acestea. Zări şi un grup compact format din tinere domnişoare care scandau numele lui; admiratoarele sale (le cunoştea, pe majoritatea). Le atribui un ultim surâs, adresat anume doar lor, apoi îşi întoarse privirea către rampa de lansare, unde zări silueta albastră a frumoasei nave "Pacifis".

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comandaseră mai mult dulciuri şi băuturi răcoritoare (din cauza cui oare?!), fără a-şi face griji pentru nota de plată, dacă ea va fi ceva mai mare, doar aveau buzunarele pline; în plus, nu ei vor plăti, întreaga consumaţie urmând a intra în cheltuielile Institutului, după cum le promisese directorul. Ce noroc căzuse asupra lor! Îşi puteau face de cap, fără a fi nevoiţi să şi plătească! Interesant... Dar ca nişte tineri responsabili ce erau, nu depăşeau limitele bunului-simţ, deci, nu abuzau de bunăvoinţa directorului, mai ales că îşi dădeau seama că aşteptările legate de comportamentul lor erau imense, deşi nu prea înţelegeau la ce se putea aştepta din partea unor tineri cu vârstele cuprinse între aproximativ 18 şi 25 de ani? Evident, îşi puteau permite să se distreze, mai ales că profesorul Manea le dădea voie, directorul – de asemenea. Atunci cine sau ce i-ar împiedica?! Evident, nimeni şi nimic!

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când întâlnesc păsările

de câte ori le întâlnesc aflu că sunt alta
ochii devin încet încet rotunzi
limba alunecă spre triluri ce mă urmează
mai aplecată ieri coloana
îşi îndreaptă vertebrele şi le orânduieşte
într-un trunchi drept de copac
cu ramuri-braţe pe care
se aşază una lângă alta nenumărate frunze-păsări
şi o tandreţe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării şi mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre
un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce s-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce încă nu miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subraţele scorburilor
încât merită să le ascult foşnetul cât văd soarele ce apare de la răsărit luminându-le suişul
până vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo şi-au avut pregătit de la naştere cuibul
pentru întoarcere în vara
ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele lor
şi totuşi
îmi mai îndrept o dată spatele
şi aripile închipuite pentru o campanie de zbor
să văd ce se întâmplă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care îşi creează un anume format şi se străduiesc toată cariera să-l perfecţioneze şi să facă să existe un anumit stil al lor şi cei care îşi doresc să nu fie recunoscuţi de la un spectacol la altul, chiar dacă, în felul acesta, se dezic de propria lor stilistică. Din cea de-a doua categorie fac parte şi eu.

Alexandru Tocilescu în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efect întârziat

când întâlnesc păsările
aflu că sunt alta
ochii-mi devin încet încet rotunzi de pasăre
limba-mi alunecă spre triluri ce mă urmează

mai aplecată ieri coloana
îşi îndreaptă vertebrele şi le orânduieşte
ca pe inele timpul într-un trunchi de copac
cu ramuri-braţe pe care se aşază
nenumărate frunze-păsări
şi o tandreţe mai mare decât mângâierea unui fulg pe obraz

când copacul se va arăta în întregul său
poate nu mă vor da uitării şi mă vor ierta că am îndrăznit
să mă visez mai mult decât sunt
vor vorbi despre cineva în limba lor păsărească ca despre
o ramură înverzită sau despre un copac
ce nu poate fi frânt de o furtună mai mică decât cea din inimă

de aici încolo despre ce-ar mai putea vorbi
doar despre un zbor ce miroase a ceară
nu mă întristez
sunt posesoarea aripilor crescute lângă subraţele scorburilor
încât merită să ascult bucuria păsărilor
când văd soarele răsărind

în fiecare dimineaţă am să le urmăresc suişul
până-mi vor dispărea din vedere în spatele vreunui nor
acolo şi-au avut pregătit pentru întoarcere cuibul
în toamna ce-mi pare prea grăbită acum peste umbrele gri
şi totuşi
mi-aş mai îndrepta o dată spatele şi aripile închipuite
pentru o campanie de zbor
să văd ce se întâmplă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adeseori tinerele fete îşi creează imagini măreţe, fermecătoare, chipuri cu totul ideale, şi îşi făuresc idei himerice despre oameni, despre sentimente, despre lume; apoi, naive, atribuie unui oarecare desăvârşirile pe care le-au visat şi se încred în el; şi astfel iubesc în bărbatul ce-l aleg această făptură imaginară; dar, mai târziu, când e prea târziu să se mai smulgă din nenorocire, înşelătoarea lor aparenţă pe care au înfrumuseţat-o, primul lor idol, în sfârşit, se schimbă într-un schelet odios...

Balzac în Femeia la treizeci de ani. Istoria celor treisprezece
Adăugat de Violeta Jumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie

Copilăria mi-e atât de aproape
Un pas ce l-am făcut chiar ieri,
O vorbă ce am rostit-o adineauri,
O imagine din mine, vie.
O câmpie de ani înfloriţi,
Cu rădăcini ce seva şi-o trag
Din glie.

poezie de Claudiu Ovidiu Tofeni din Pas pierdut (22 iunie 2007)
Adăugat de Claudiu Ovidiu Tofeni
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul Ocnei Sibiului

Dormeau în gara Ocnei doar visele spumoase
Din cercul mult prea vesel de fete şi băieţi,
Când rasele canine la un festin de oase
Îşi năpusteau răbdarea ce-i măcina-n boscheţi.
Cu pătura de-albastru ne-acopeream rărunchii,
Şi auzeam prin iarbă un zgomot de maşini;
Vedeam, atunci, că ploaia ne înmuia genunchii
Ca doi bureţi în apa de sare. Asasini
Păreau şi muşteriii cu braţele firave,
Căci ne loveau privirea în ale lor priviri,
Şi-n fiecare metru mai traversau epave,
Trecând nisipul umed ca melcii. Nu te miri
Că am plutit prin norii ce ridicau din piele
Un suflet contopirii chiar dincolo de stele?

sonet de Ionuţ Popa (9 iulie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bebeluşii gemeni

Stau frumos într-o burtică
La iubita lor mămică,
Bebeluşii, doi băieţi
Ce se joacă. Să vedeţi
Picioruşele cum mişcă,
Pe mămica parcă-o pişcă.
Simte că băieţii ei
Au crescut, sunt sprintenei
Şi nu mai au loc acolo,
parcă vor să joace polo!...
Noaptea dorm îmbrăţişaţi
Se simt bine, ataşaţi
De pe-acum, unul de altul,
Până ce vor face saltul,
Ca să iasă din burtică
De la buna lor mămică.
Îi aşteaptă drăgăstos
Un tătic ce-i bucuros
Că-o să aibă 2 băieţi
Frumuşei şi iubăreţi.
Bebeluşii au acum,
La-nceputul unui drum,
O dilemă nu prea mică,
La mămica în burtică:
Cine-o să primească stimul
Ca să iasă-n lume primul?
...........................
Şi-uite-aşa se cuminţesc,
Dorm mai bine şi mai cresc,
Ca să fie sănătoşi
Şi în viaţă sănătoşi!

poezie de Gabriela Genţiana Groza (15 iulie 2021)
Adăugat de GabrielaGenţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi zbor...

Suspine de mătase
S-au înecat la mal.
Ecou de gânduri roase
În timpul hibernal.

Aş vrea să fac lumină,
În norii grei din noapte
S-aduc ziua senină
Şi visele-mi aproape.

Am macerat din doruri
Lăsând doar urma ta.
Cuvinte preţioase
Din nou vor dispărea.

Iubirea prea zbârcită
Alunecă spre mine
Şi plec întunecată
Nimic să nu te-aline.

Şi nu-mi întorc din vise,
Lumină nu mai fac
Şi zbor într-o aripă
Să nu mă mai prefac.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile binelui cresc în grădina sufletului, îşi trag seva din adevăr, fiind încălzite şi udate cu iubire.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Bine (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Starea de flux, de concentrare 100% asupra unei activităţi, este cea mai preţioasă stare în care ne putem afla ca şi fiinţe umane. Să iubeşti fiind în stare de flux, sa munceşti fiind în stare de flux, să te antrenezi fiind în stare de flux înseamnă să fii fericit şi împlinit în fiecare zi. De ce crezi că oamenii nu mai găsesc fericirea şi împlinirea? Pentru că nu mai pot să între în stare de flux din cauza "zgomotului" care le invadează şi le violează toate simţurile. Oamenii care o vor lua înainte în generaţia noastră sunt cei care vor ştii să îşi protejeze puterea de concentrare pe câte o activitate o dată.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care trăiesc împreună fără dragoste nu fac decât să guste în fiecare dimineaţă, când se trezesc unul lângă altul, din otrava dramei pe care se încăpăţânează s-o trăiască. Compromisurile îşi au preţul lor.

citat din Doina Ioneţ
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre cei şapte tineri membri ai echipajului şi familiile acestora, casele lor, sau după caz, blocurile în care îşi aveau apartamentele, vor fi în permanenţă supravegheate de grupuri de jandarmi, gardieni publici şi poliţişti, care vor avea grijă să menţină la distanţă mulţimea curioasă. În plus, directorul le propuse celor şapte tineri să accepte fiecare să fie însoţiţi în afara Institutului de o gardă personală de corp, formată din cel puţin câte doi body-guarzi. La auzul acestei propuneri, cei şapte se strâmbară a nemulţumire şi nu întârziară în a-şi exprima gândurile potrivnice. În final, căzură de acord şi asupra acestui subiect, iar cei şapte tineri, mai cu sau fără voia lor, acceptară totuşi ca în afara Institutului, când nu vor fi la ei acasă, ci prin oraş sau în orice altă parte, să fie însoţiţi de cel puţin câte doi body-guarzi, fiecare membru al echipajului.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!