Cântecele şi baladele nu au niciodată sfârşit.

Andrzej Sapkowski în Witcher, volumul 3. Sângele elfilor (11 noiembrie 1994)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare sălbatică

Iubirea nu-i o floare de seră, ci o floare sălbatică,
născută dintr-o noapte umedă, născută dintr-o oră însorită;
răsărită dintr-o sămânţă sălbatică,
suflată pe drumuri de-un vânt nebun, de o sălbatică ursită.

O plantă sălbatică, plantă pe care, atunci când din întâmplare
înfloreşte-ntre gardurile grădinii noastre, o numim floare;
şi când înfloreşte dincolo de ele o numim buruiană; dar, fie floare,
fie buruiană, parfumul şi culoarea ei sunt întotdeauna sălbatice.

poezie de John Galsworthy, 1867 - 1933, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logica este mama întregii ştiinţe.

Andrzej Sapkowski în Sabia destinului (vol.2. Seria Witcher) (14 octombrie 1992)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi, în această viaţă, avem parte de vin ceresc

Trebuie să-l resping când Însuşi Cel-de-Sus nu a făcut-o,
Iar califul nostru-i venerează generoasele-nsuşiri?

Vin de obârşie nobilă, zglobiu şi scânteietor,
Rivalizând cu al aştrilor buchet de trandafiri...

Deşi poate nu vom cunoaşte raiul în această viaţă,
Bând vin avem totuşi parte de cereşti, serafice împărtăşiri.

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău

De mi-ai fi spus să vin cu tine în negurile reci!
Aş fi venit! Cum să te las iubire? Cum să te las să pleci?
De mi-ai fi dat îmbrăţişarea, în cel din urmă ceas!
Oh, cum aş fi biciuit iubirea.. iar tu ai fi rămas!

De mi-ar fi plânset chipul, de dragul tău ar curge
Şiroaie de oceane, din păru-mi răsărind
Eu mi-aş ucide ochii... să nu te văd plecând
Orbecăind de-a pururi, de dragul tău m-aş stinge...

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vibraţie

Îţi port numele în respiraţia mea,
ca o taină răsărită în inimă,
o lumină-n piept, tresărind pentru tine.
Tu eşti acea vibraţie surdă,
nepătrunsă de priviri ori cuvinte,
o mângâiere ce-mi şopteşte dinlăuntru
toate visele tale.

Şi-n fiecare respiraţie te chem,
să-ţi sărut gândurile,
amintindu-ţi că ai fost mereu
parte a existenţei mele.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie! – Sălbatica furtună a luat sfârşit!

Bucurie! – Sălbatica furtună s-a sfârşit!
Patru – au atins Pământul;
Patruzeci – în nisipul mării clocotit –
Şi-au aflat Deznodământul.

Sunaţi – pentru Puţină Izbăvire!
Bateţi clopotul – pentru Sufleţelele frumoase –
Vecin şi prieten şi mire –
Rătăcind printre Bancurile-ntunecoase!

Cum vor povesti despre Naufragiu –
Când va începe iarna-n Uşi să bată –
Când Copiii vor întreba,
"Dar cei patruzeci –
Nu se vor mai întoarce niciodată?"

Apoi o catifea moale – acoperă Povestea –
Şi tăcerea – ochiul Povestitorului, rotund –
Şi Copiii – nu mai pun întrebări –
Şi doar valurile mării – răspund.

poezie clasică de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trupul nostru îndură multe traume, dar nicio boală nu doare mai tare ca boala sufletului. Boala sufletului doare şi se vindecă (dacă se vindecă) foarte greu. Ea încetează să ne mai chinuie, doar atunci când Bunul Dumnezeu ne ia în braţele sale şi ne mântuieşte de păcate. Singur, Bunul Dumnezeu vindecă sufletul meu.

Dumitru Delcă (septembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vară şi toamnă

A plecat vara plângând,
a venit toamna dansând.
Au gust zilele de vară,
aur au cele de toamnă.
August a fost foc şi jar,
toamna este de brumar.
Vara, anotimp fierbinte,
a plecat cu gust amar.
Toamna, harnică, cuminte,
strânge roade în hambar.

poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2024)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerile ne apropie oricât de departe am fi.

Teodor Dume (5 noiembrie 2024)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!