Vis II
Să mă trezesc din somn
la început de lume,
lucrurilor din jur
să știu să le pun nume
Cuvinte de lumină
să stea înscrise-n piatră,
să pot să aflu astfel
pământul ce mi-e vatră
Și soarele de sus
să-mi lumineze-n creștet
gândul ce-l am de spus,
chipul să nu-l am veșted
Să am credință-n mine
cum n-am avut vreodată,
să pot trece ca Moise
prin marea despicată
Ca Eva să iubesc
cele ce nu cuvântă,
să simt iubirea-n piept
din plin cum se avântă
Prin mâna mea să treacă
pornire de fior
când le ating pe creștet,
să-mi crească-n suflet dor
Un dor de Tine, Doamne,
când Îți cobori Duh Sfânt
pe ierburi și pe poame,
pe oameni și pământ.
poezie de Olga Alexandra Diaconu din Năstrapa nevăzută (26 august 2008)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.