Tu, fiica a Evei...

Tu, fiica a Evei, clocotitoare faptura,
Ce-ti curge in vine fluidul miracol,
Ne-arunci cu stiinta si fara obstacol
Amorul, ce nu vrea sa stie masura...

De mii de ani cum spune geneza,
Femeia cladeste, darama, ridica, coboara
Istoria lumii pe a vietii scara,
Scriindu-si adesea cu sangele-i teza...

Doar ea a stiut, omenirea sa tie,
Cu dragostea ei iubitoare sa-ntreaca,
Furtuni si dezastre, ce si azi ne incearca,
Sa duca senina a vietii solie...

Virtutea, credinta, iubire-i fecunda
A dat pamantului, multimea ce creste...
Ca multumire omenirea astazi darueste
O zi speciala, aniversala, ce abunda...

Deci sexului slab, cum zice o gluma,
Azi ne-nchinam, cu daruri si fapte
Nutrim nazuinte in fructele coapte
Si ridicam o cupa de sampanie in spuma...

poezie de Constantin Enescu (8 martie 2010)
Adăugat de Constantin Enescu
Votează! | Copiază!