Trăind muncind...

Cu ce ne distanţăm de animale
De avem zilnic doar un scop;
Să ne-oferim simţuri anale
Mâncând?!... Putând visa în loc!

Planeta vinde totul "free",
De ce plătim mereu orice?
N-avem puterea, să stăm!... Vii
De ce-adunăm, muncim, de ce?

Facem din viaţă maraton
De la început pân' la sfârşit.
Trăim, perpetuu monoton...
Murim şi nu ştim ce-am găsit.

Ne pierdem clipe preţioase
Cosând, şofând, muncind din greu.
Pretinse fiinţe armonioase
De când n-aţi fost, la Atheneu?

V-aţi creat singuri un sistem
Să-aveţi mai mult de oferit.
Aţi şi uitat de Bethleem...
Eraţi scăpaţi, v-aţi răstignit!...

Dar nu-i deajuns un sacrificiu.
De-aţi fi muncit doar prin iubire,
Făceaţi din muncă un artificiu
Căci câştigase-ţi... nemurire!?!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!