Lăfăieţii

moto: Nici un filament nu arde
Doar aşa pe veresie
Azvârlind spre primărie
Vorbe proaste şi bombarde
--------------

Lăfăieţi de modă veche
Ce-aţi luptat fără stindard,
Cântând aşa după ureche
Un lăutar, n-ajunge bard!

Enigma voastră iar derută
Femeile ce merg pe dos
Provocatoare de bancrută
Şi paguba ca un folos;

Închise drumurile singur
Sărmanul conte Prepeleac
Dacă nu coborâţi în ringuri
Celelalte sunt un fleac!

Scurtă zbatere prin ani,
Bate vântul prin lăicere
Idealuri de doi bani
Don Juani fără avere;

Latră câinii lumii, latră
Caravanele ce pier
Şi trec şatră după şatră
Prin ţinutul, meu stingher.

O morală nu-i o clacă
Desuetă, nici abstractă
Tinerii în blugi şi geacă,
Fac întruna cataractă!

Parcă nici nu s-au născut
Că-i şi vezi de-a rostogolul
Perceptorul decăzut
Vine şi le ia obolul

Îi striveşte vorba goală
Şi condiţia impusă
Morbul care e o boală
Dincolo de mări, adusă

Struna voastră paraliză
Fără leac vindecător
Bârfitori de Mona Liză
Toată viaţa fără spor

Adio tineri fără şansă
Regescul taler vi se-nclină
Cum flutură câte-o rejansă
În partea fără de lumină!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!