Blues

vibra tăcut secunda pătimaşă, vinovată,
sburând un sbor mistuitor, frenetic,
cuvântu-abia mai tresărea-ntre noi
şi levita nedumerit, flămând, besmetic
genunchiul tău îmi despica genunchii,
călătoream în dansu-acest transcedental,
când mâna-mi stângă se iubea cu mâna-ţi dreaptă
şi dreapta-aprofunda un studiu femural
priveai lasciv în lenta contopire
şi lent te contopeai în lenta piruetă,
lent mâna-mi dreaptă se-odihnea
lasciv, copleşitor, pe lenta siluetă
tactil îmi dibuiai talentul de sub tiv
şi-această tandră uvertură paşii o cântau confuz,
înlănţuiţi într-un poem nespus, interminabil,
cu ochii-nchişi iubeam în ritm de blues
eram două perechi cu umbra-n unghiuri diferite,
două păsări nespuse într-un singur sbor,
transcedentalpe fumul de ţigare
cuvântul ne ningea pe tâmple lent, covârşitor!

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Votează! | Copiază!