Teatrul vechi
Lumina care cade fals, difuză
În teatrul vechi ca o uitată stampă
Ori dintr-o vag și simulată lampă
Sugerând o altă Siracuză
Râd spectatorii strâmb și se amuză
Un aer cabotin ajuns la rampă
Starlete-n minijupe,-n rol de vampă
Un loc plătit, neonorat de muză
Același public glorios și rece
Reneagă decăzuta aventură
Pe care teatrul de un timp o-ndură
Fluieră zgomotos și dă să plece
Trecând printre iluzie și vis
Blazat, dintr-un abis în alt abis
sonet de Ion Untaru din volumul de versuri Invitație la castel (1995)
Adăugat de Ion Untaru
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre visare
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre teatru
- poezii despre râs
- poezii despre prăpăstii
- poezii despre plată
- poezii despre minijupe
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.