Licenciații
E plină țara de licențiați...
Nici vârsta nu contează, toți fac școală,
Femeile prin telefon, de-acasă, de la oală...
Bărbații, de prin crâșme-s învățați.
Și Universități acum sunt comunale,
Cu plata pe un an sau pe un semestru.
Ajunge un singur prof', el e maestru,
În rest pot fi oricare!... Niște haimanale.
Se-nvață tot mai mult fără frecvență
C-o plată bunicică și-n avans
"On cash" sau prin serviciul "Inter-trans"
Și la sfârșit de un an, ești tipul cu licență.
Spiru Haret e de departe cel mai bine
Nici cursuri n-ai și ore nu mai faci...
Te duci doar personal sau prin "babaci"
Și-ți iei diplome, două, trei, sau cât te ține.
E țara ca un raft, plină de carte
Cu tomuri genii, ingineri ori avocați...
Se vând la "kil", "tel quel" sau încercați
Căci de-i "citești", cert, nu ajungi departe!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre plată
- poezii despre cărți
- poezii despre țări
- poezii despre învățătură
- poezii despre școală
- poezii despre vârstă
- poezii despre universitate
- poezii despre timp
- poezii despre telefon
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.