Sconcsul şi Floarea... (fabulă)

Într-o zi, într-o pădure
nu ştiu unde exact anume,
ca din întamplare
sconcsul calcă pe o floare.
Sar atunci toţi vecinii:
Ursul din nordul pădurii
vine în viteză mare
călcând totul în picioare!
Puii şi consoarta lui
alergând tot mai tehui
neştiind exact ce vor
spunând doar: mor-mor, mor-mor!
Iar din stânga de-undeva
poate chiar din Turcia
vine lupul hrăpăreţ
jigărit, slab, dar isteţ
a simţit cu nasu-i fin
că e vorba de festin.
Dar nici corbii mai prejos
zbor pe sus, mai merg pe jos,
ştiind că de au rabdare
nu o pun ei de-o frigare
un oscior, doua vezi bine
slava Domnului, rămane!
din vest de pe undeva
se aude fanfara!
Şapte mii de piţigoi
mici, zglobii, slabi, dar vioi
care dacă vin spre tine
sigur nu-ţi va fi de bine!
Cerbul şi cu ciuta lui
vin din dreapta de Vaslui
chiar de este erbivor
nu m-aş lua de el segnor!
Chiar din mijlocul padurii
dintre zmeura, fragi şi mure
se ivesc vreo zece sconcsi
înarmaţi, periculoşi,
stând pe poziţie
pentru o... coaliţie!

Morala:
sconcs de-ai fi nu-ţi mai da aere
când câstigi la loto!
Toţi îţi caută motive
ca să-ţi umfle potul!

fabulă de Vasile Paul Maxim (2010)
Adăugat de Vasile Paul Maxim
Votează! | Copiază!