Deșertăciune
Toată ziua, toată noaptea treaz,
Cine-mi spune de o viață-ntreagă
Să fiu gata pentru care ceas
Când o taină poate se dezleagă?
Taina celor taine fără număr,
Înnădite și încrucișate
Între creștet, inimă și umăr,
Jugul, hamul meu de rob și frate.
Traista-i gata, cârja-i în pridvor,
Drumul o să fie lung pe lună,
Drumul de un om și un picior
Strâmt și-ngust cu ceața dimpreună.
Stau la pândă-n bălți și împrejur,
Clopot, voce, tunet să mă strige,
Țipăt rău sau șoaptă să murmur,
Ce voi zice, nu știu, ce voi zice?
Și mi-e spaimă de ceva urât,
De o fiară, de un ceas pe care
Îl așteaptă sufletul atât,
Lângă viață, lângă închisoare.
Cine strigă? Nimeni n-a strigat?
Cucuvaia, greierul, tâlharul?
Voi fi fost chemat și-apoi uitat?
Bate timpul, trece minutarul.
Netrăită viața s-a sfiit
Și-am trăit-o însutit.
poezie celebră de Tudor Arghezi (1959)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre voce
- poezii despre suflet
- poezii despre spaimă
- poezii despre sclavie
- poezii despre picioare
- poezii despre numere
- poezii despre noapte