Irosiri
N-aveam nevoie de calculatoare
De creiere în timp am fi păstrat,
În loc de-al fi distrus pe cel ce moare
Și din gândire-am fi recuperat.
Trăim perpetuând vechi sacrilegii,
Tot ce-am produs, lăsăm mereu să moară.
Reluăm la infinit, reluăm, povara legii
La nesfârșit, mereu e pentru prima oară.
Ne comportăm la fel ca egiptenii
Din hău de timpuri imemoriale;
Distrugem creierul de sute de milenii
Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.
Ca ei decerebrăm materie de liric,
- Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm -
Atribuim doar corpului valori, empiric...
Nici simpla informație n-o mai păstrăm.
Ce simplu ar fi fost și ar fi lumii
Să țină, să-și mențină, creierele-n viață
Prin carotidele ce-s "alimentele" minunii...
Fără de corp, că-i inutil, fără de gheață.
Am fi dispus de Einstein, Michelangello, de Kant
De Moliere, de Beethoven, Enescu...
Shakespeare era și acum în viață, un gigant...
Contemporani erau Coșbuc și Eminescu...
Ideea la profan este lugubră în sine,
Dar rezultatul este colosal!
Despre Geneză ar fi știut, de mult, oricine
Și-am fi trăit turiști... în spațiu-universal!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre creier
- poezii despre corp
- poezii despre valoare
- poezii despre turism
- poezii despre timp
- poezii despre sacrilegiu
- poezii despre prăpăstii
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.