Etern peregrin
Mă cufund uneori
în gheizerele sufletului tău
să sting văpaia
se-ți mistuie firea,
fără să știi...
Călător neînfrânat
încerc bucuria
să aflu, în fine,
oaza-mplinirilor noastre.
Știu acum
că mă confund
cu vibrația aripii tale
cu zbuciumul firii,
și-atunci
caut înfrigurat
în locașul
cel strașnic ascuns,
giuvaierul miraculos,
ce-i sprijin făpturii tale
în secunda de cumpănă.
............................
Peregrin prin fluidul
speranțelor tale,
simt timpul
cum picură
în vene-ncordate
proaspete arabescuri
de apă și foc,
de lut frământat,
în aerul clar
de Prier.
Și iar călător
prin zestrea bunilor tăi,
las pana să descrie
magia destinului
ce te-a ales pentru mine,
pe-acest
tăpșan rourat de mileniu.
Iar și iar călător
în lanul copt
al dorințelor tale,
ridic osanale
că pot să ajung
în labirintul ascuns
privitorului,
în tainița dulce-amăruie
a viselor tale târzii...
Etern peregrin...
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Brevi finietur... (2002)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre visare
- poezii despre suflet
- poezii despre secunde
- poezii despre lut
- poezii despre foc
- poezii despre dorințe
- poezii despre bucurie
- poezii despre aripi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.