Poeme din ciclul amintiri din copilărie: 1. când eram mic

când eram mic, eu gândeam lumea cam aşa:
mai întâi curtea cu toate orătăniile,
până-n deal era satul, după deal câmpia, după câmpie orizontul
şi lumea mea se reducea la popă, la preoteasă, la învăţător,
la tata, mama, fratele şi sora mai mare.
apoi tata a plecat în război şi-am rămas singuri cu mama,
sărăcie, ţiganii la bug, mareşalul antonescu,
gustând din mâncarea soldaţilor,
zicea:,, fraţi români, treceţi prutul..."
trecuseră prutul, zicea tata mare, notarul,
ce dracului mai căutau ei până-n fundul rusiei?
apoi retragerea, încercuirea de la cotul donului,
,, ce făcurăm noi, fraţilor, zicea leu paraleu,
acum îl loc să trecem pe sub arcul de triumf
venim ca proştii cu capul în jos acasă cu ruşii în spinare...
ăia o să ne călărească muierile noastre
şi-o să ne dea să mâncăm la gamelă.
,, măi staline, burtănos,
ce-ai dus lumea la colhoz?
măi staline, burtă mare
ce-ai desfiinţat hotare?"
când m-am mai ridicat si eu, unii s-au făcut pionieri
şi eu într-un colţ al clasei priveam ca prostul la ei
şi mă întrebam ce-or fi făcut ei în plus faţă de mine.
hei, ce-au făcut, erau os de muncitori, ţărani săraci
care construiau socialismul la oraşe şi sate,
,, port cravata roşie de pionier"
mama s-a dus la ţurca să dea cu bobii,
da' ce ţaţă, băiatul meu, fără cravată?
de necaz mi-am luat si eu o batistă neagră si-am pus-o la gât.
ce-ai, mă?, m-a întreba învăţătorul,
am gâlci, dom'ţător...
ţurca a zis că am un bob zăbavă, să mai aştept
că-mi va veni si mie rândul.
şi tocmai când mă pregăteam de pluguşor
aud o voce: băăă, a fugit regele, s-a dus dracului,
avem să bâzâim ca bezmeticii, cum fac albinele fără regină,
era bagheară cu oile, fluiera, imitând un ţigan
care venea cu fiare vechi prin sat:
ia, ia de la meşteru, meşteru cu burduşelu,
sucala, tândala, ţesala, amănaru,
toate făcute cu ciocanu,
ia secera si ciocanu de la dej,
c-a băgat spaima-n burgheji...
ce e mă? pstttt! maşina neagră culege oamenii ca pe nuci
l-a luat pe radu, chiaburul, legionarul
şi pe ai tantelii care l-au înjurat pe stalin cu colhozul lui,
pe zuvelcă, ăla cu comedia, pe stere, pe dascălu, pe marin al flocii,
îi leagă la ochi şi-i duce-n siberia...
ai, fa, zău?
s-a-ntors lumea cu curu-n sus,
acum răul vine de la răsărit la apus...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovu
Votează! | Copiază!