Stranii doruri
stranii doruri dorm în suflet
ca-ntr-o urnă funerară,
și le țin așa pitite
până pe la primăvară.
atunci dorurile mele,
cer veșmânt spre alte zări
și le dau drumul să zboare
pe tăcutele cărări.
ca și paseri călătoare
ele zboară spre apus,
printre razele de soare
unde mândra mi s-a dus.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.