Nu deștepta din somn tăcerea
nu deștepta din somn tăcerea,
coboară-ncet ca-ntr-un cavou,
ascunde-ți, doamnă, tu, durerea
și n-o purta ca pe-un erou.
aproape aș vrea să nu te știu,
să te presimt ca pe-un parfum,
să te cunosc de timpuriu,
prin ceața timpului, prin fum.
în sufletul tău, orișicum,
am locuit foarte puțin
și nu știu cât și nu știu cum
și de ce calea ți-o ațin.
lasă tăcerea să se stingă,
în amintiri pășește-ncet
singurătatea să ne-nvingă,
în cântecul de menuet.
niciun cuvânt, te rog, nu spune,
căci de-ai vorbi, eu nu aud,
soarta a vrut să se răzbune
pe un destin așa de crud.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (23 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre singurătate
- poezii despre muzică
- poezii despre fum
- poezii despre eroism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.