Ceaușescu Omul
M-am gândit la un cântec de primăvară
La un cântec de luna mai
Luna în care s-a renăscut aici un popor și o țară
Care în zilele de trudă o sărbătoare
M-am gândit la un cântec despre oțel
Despre pâine
Despre trandafiri
Despre aripi
Despre drapel
Început de strămoși și purtat către mâine
Cum trec aurul istoriei în el
Acest cântec, acest cântec și inima îmi zice om
Pe crestele munților și pe marginea mării
Pentru o stea
Pentru un far
Pentru o inimă
Pentru un om
Care e miez
Și e stemă în destinele țării
Acest cântec Ceaușescu se va numi
Așa cum se numește o odă sau o baladă
Sau ca soldatul de veghe care în noapte și zi
Privește epoca de sus de pe baricadă
Cinstiți-mă cu dreptul de-al îmbrățișa
Ca pe un om tânăr și călit de furtună
Pentru verbul lui răspicat
Pentru gândirea lui ca platina
Pentru inima sa omenească și mare și bună
Veniți și cântați cântăreți iubitori de eroi și de țară
Veniți și sculptați sculptători
În metal și-n marmură toți
Pentru Ceaușescu străbunilor
Și-a prezentului meu, primăvara
Pentru Ceaușescu prin care vorbim cu ai patriei bravi strănepoți
poezie de Alexandru Andrițoiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre timp
- poezii despre primăvară
- poezii despre inimă
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre vorbire
- poezii despre viitor
- poezii despre verb
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.