Doamne-Ferește
Istoria parcă ne duce-n burtă
și parcă a uitat să ne mai nască,
preafericiții cu privirea scurtă
sorb borșul dogmei ce le plouă-n bască,
făcând spre lucruri zilnic reverențe
căci cine știe ce episcop doarme
în polonic, în coșul pentru zdrențe,
în țevile acestor triste arme
unde Nebunul iși clocește crima
și ne omoară fiindcă ne iubește,
când ne e foame desenează pește,
când vine frigul arestează clima,
opriți Istoria-cobor la prima
opriți la stația Doamne-Ferește
poezie de Mircea Dinescu din Moartea citește ziarul
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre uitare
- poezii despre tristețe
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre pești
- poezii despre nebunie
- poezii despre naștere
- poezii despre iubire
- poezii despre istorie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?