Cântec
Era de ziua nunții tale,
Când viu se-aprinse chipul tău,
Deși norocu-ți zâmbea în cale
Și lumea, doar iubire-n jurul tău.
Și-n ochi o slavă luminoasă
(Oricare putea fi)
Fu tot ce pe pământ privirea-mi dureroasă
A putut-Încântare-privi.
Poate acel foc era pudoare
-Drept asta trece-ncai-
Deși el deșteaptă o mai cumplită ardoare
În pieptul aceluia, vai,
Care, de ziua nunții tale,
Văzu cum viu se-aprinse chipul tău,
Deși norocu-ți zîmbea în cale,
Și lumea, doar iubire-n jurul tău.
poezie clasică de Edgar Allan Poe din Tamerlane and Other Poems (1827), traducere de Dan Botta
Adăugat de Costel Zăgan
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre nuntă, citate de Edgar Allan Poe despre nuntă, poezii despre muzică, poezii despre lumină, poezii despre inteligență, poezii despre foc sau poezii despre durere
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.